Traseu: Aspra - platoul Preluca - Preluca Veche - belvedere Piatra Cerbului - punte Cordoș (peste Lăpuș) - Vima Mică - Sălnița - Dealul Corbului - y asfalt Preluca
După primul traseu în care am vizitat câteva sate aflate la poalele muntelui Șatra am făcut tranziția spre platoul Preluca.
Acest platou pitoresc se află la vreo 30-35 km în sudul orașului Baia Mare în timp ce, în partea lui sudică, e mărginit de coturile adesea fotogenice pe care râul Lăpuș le-a desenat în zona cheilor. Arealul pomenit face parte din Țara Chioarului, una dintre cele 4 regiuni etnografice ale județului Maramureș.
Pajiște înfloriă la început de vară
Acum 6 ani într-o zi de la începutul primăverii am pedalat pe acolo însă, cum niciodată nu am stat prea mult în față unei hărți a zonei, prea multe nu am reținut. Ulterior am mai făcut o scurtă incursiune pentru a vedea priveliștea oferită din două locuri aflate deasupra râului, dar, se pare, ca doar după al treilea popas în zonă am o privire de ansamblu mult mai bună.
Bun, iar acum să trec la locurile prin care ne-am învârtit în sfânta zi de duminică. Dimineața eram deja în cătunul Aspra unde de altfel și campasem așa că, după ce am adunat tabăra, am parcurs motorizați distanța până la biserica de lemn, albastră, loc unde am schimbat mijlocul de locomoție.
Șura fotografului din Aspra
Biserica de lemn din Aspra
Fără grabă am admirat micul locaș de cult, crucile colorate de lemn, narcisele de pe unele morminte, iar apoi am încălecat șeile spre intersecția cu drumul principal de pe platou.
Pitită pe un deal
De câteva luni drumul de culme de pe platoul Preluca e asfaltat în întregime, însă adesea aceasta e foarte îngust, împânzit de numeroase unghiuri moarte, sus - josuri succesive, unele fără vizibilitate, curbe de ac de păr..
Tot pe-ndelete am continuat spre est, către Preluca Veche, oprindu-ne de fiecare dată când am trecut pe lângă vreo șură cu acoperiș de paie.
Un cocoș cu creastă roșie și o șură din care, la câteva secunde distanță, a ieșit proprietarul: un porc negru
O alta pe lângă care am trecut și-n urmă
cu 8 ani
Pe asfaltul de pe culmea platoului Preluca
Încă o căsuță albastră locuită
Gospodării ce aparțin de Preluca Veche
Biciclist pe ulița principală din Preluca Veche
Din Preluca Veche cotim dreapta pentru a ne îndrepta spre Piatra Cerbului
În anul 2020 accesul spre cele mai reprezentative puncte aflate deasupra cheilor Lăpușului a fost marcat
Zâmbetul Lăpușului văzut de pe Piatra Cerbului
Traseul nostru inițial era sub semnul incertitudinii, căci nu știam dacă puntea pentru a trece spre Vima Mică e mai e funcțională ori nu. După 3 confirmăriri și după un popas în punctul de belvedere de la Piatra Cerbului ne-am lăsat purtați tot spre vale prin pădurea verde, preț de 3 kilometri, până când am ajuns vadul de pe malul Lăpușului.
După popasul la Piatra Cerbului prindem drumul prin pădure care ne-a coborât până la râu
Puntea Corduș și prima trecere a zilei peste apele Lăpușului
Într-adevăr puntea Cordoș e într-o stare bună astfel că imediat după ce am folosit-o am revenit în șei cu gândul la o pauză de hidratare la primul magazin. Acesta avea să se lase destul de mult așteptat, noroc că am trecut pe lângă un robinet cu apă în Vima Mică, căci magazinul de aici era închis și cum nu am avut încotro ne-am pus toate speranțele în cel de la Sălnița. E de la sine înțeles că nu l-am ratat și după ce ne-am aprovizionat cu cele dorite ne-am lăsat în viteza coborârii spre malul Lăpușului de la Sălnița, acolo unde știam că ar trebui să dăm peste o bancă, niște umbră și speram la o răcorire până la glezne în râu.
ă
Lăpușului a rămas în urmă în timp ce noi am început să urcăm spre Vima Mică
În viteză spre magazinul din Sălnița
Banca nu mai era, niște umbră am găsit și pentru că apa avea cam mult mâl la mal, doar Lia s-a încumetat să testeze temperatura apei. Oricum am făcut binemeritata pauză căci știam că de aici încolo doar urcare ne aștepta până la revenirea de sus, în platou, succedată mai apoi de sus-josurile pe asfalt până la punctul de start.
Din nou pe malul Lăpușului, acum lângă podul de la Sălnița
Hidratați cât de bine am putut am purces învârtind lent pedalalele căci panta spre Dealul Corbului și-a arătat gradientul imediat cum am trecut de podul peste Lăpuș. Pedală după pedală diferența de nivel s-a adunat destul de repede, iar apoi am luat rând pe rând fiecare rupere de pantă de pe culmea pe care ne-am înscris.
Prin Dealul Corbului după o urcare inițial susținută
O oaie curioasă
Zările au devenit tot mai generoase pe măsură ce am tot urcat, însă bisericuța din Pițiga, pe care o aveam oarecum ca reper, tot departe rămânea.
Chiar dacă mai aveam destule ore de lumină, drumul lung spre casă mai ales pentru Lia și Leo a înclinat balanța pentru în a lua decizia de a renunța la segmentul de culme cu drum asfaltat până la mașini. Leo care mai devreme a optat pentru câteva ore de odihnă pe platou a fost salvatorul nostru și astfel toți am ajuns acasă la o oră relativ decentă.
Casă veche extrem de cochetă
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu