Traseu: valea Anieșului Mic - stâna Mireșa - vf. Nedeia Straja - vf. Repede - șaua La Cărți - vf. Negoiasa Mare - vf. Mihaiasa - valea Anieșului Mic
După un sezon cu mult schi care, fie vorba între noi, încă e departe de a se fi terminat și majoritatea weekendurilor cu vreme destul de închisă, cu ocazia primului weekend însorit am plănuit să facem o tură de două zile pe schiuri. Am lansat invitația printre colegii de C.A.R și sâmbătă dimineața am pornit pe traseu 6: 5 pe schiuri, unul pe rachete.
Pe vârful Mihăiasa, 1805 m
Puțin deasupra pădurii orizontul a devenit foarte vast
Stâna Mireșa și vârful Laptelui (cel aflat pe picior sudic)
Pentru traseul circuit am ales partea de sud a munților Rodnei, cu acces din valea Anieșului Mic. Până în locul Între Izvoare drumul a fost curățat și uscat, iar de îndată ce am intrat pe Anieșul Mic a apărut gheață, ceva șleauri, însă nu au fost probleme și ne-am putut apropia de intrarea în traseul gândit de acasă.
Stâna a rămas în urmă și ne-am continuat urcarea spre a ieși în culmea sudică aflată între valea Anieşului și valea Cormaia
La un kilometru distanță după pornirea efectivă am părăsit valea și ne-am înscris pentru câțiva metri pe Izvorul Ursului iar apoi purtați de serpentinele drumului am atins liziera pădurii. Prin pădure zăpadă a fost în strat consistent, însă trilulilul păsărelelor a început să vestească schimbarea anotimpurilor.
Siluetele versanților s-au strecurat uşor la început printre copacii pădurii, iar de îndată ce am lăsat liziera în spate am putut admira picioare și vârfuri până la Ineu și Roșu, vârfuri aflate în extrema estică a masivului. Am poposit câteva minute lângă stâna Mireșa, interval în care ne-am ales și ruta pe care am urcat în piciorul sudic pe care-l aveam în față. Fiindcă zăpada era consolidată bine am hotărât să rămănem cât mai mult pe schiuri și astfel am urcat treptat, urmând platformele/umerii aflate în versantul estic, pe la baza vârfului Nedeia Straja.
În urcarea spre culme am trecut pe lângă o avalanșă considerabilă
De-a lungul urcării am tot analizat vizual o avalanșă nu foarte veche, de dimensiuni considerabile care s-a declanșat o dată cu ruperea cornișei din topul piciorul, angrenând cu ea şi o acumulare aflată sub culme. De asemenea, pe mulți versanți estici, vestici, respectiv sudici am văzut numeroase scurgeri până la sol, sau fracturi în stratul de zăpadă care o vor lua la vale cu prima ocazie.
Versanți abrupți care coboară până în valea Anieșului Mic
Privire spre Nedeia Țăranului, Rabla și Laptelui
Una dintre numeroasele scurgeri până la sol sau fracturi în stratul de zăpadă pe care le-am văzut de-a lungul celor 2 zile
Noi am ieșit cu bine în piciorul care se ridică între valea Anieșului și valea Cormaia și pe care l-am urmat până pe vârful Repede unde am făcut joncțiunea cu creasta principală din Rodnei.
Obârșia văii Cormaia și cele două vârfuri de peste 2000 de m aflate pe picioare sudice: Pietros și Țapului
Coborâre de pe vârful Repede în șaua La Cărți
Un vânt turbat de pe vârf ne-a grăbit să facem tranziția și apoi să coborâm spre șaua La Cărți. Cărțile sunt troienite sub omăt, iar în jurul izvorului lui Rițifoi vântul a creat din zăpadă un căuș fotogenic.
În același timp cu noi a sosit și un grup de 2 drumeți, care venea dinspre șaua Gărgălău, fiind într-o tură de parcurgere a crestei de la valea Blaznei la Pietrosu. Ne-am adăpostit repede de vânt și o parte dintre noi am rămas activi pentru a întâmpina luna aproape plină care s-a aratăt de îndată ce a urcat deasupra piciorului ce se desprinde din vârful Negoiasa spre sud. Temperatura a început să scadă constant și de la -11 seara, a coborât la -14 duminică dimineață.
Plimbarea de la apus
Valuri de zăpadă
Răsăritul de duminică cu o bună partea din creasta nordică a munților Călimani
După un răsărit cu nori destul de mulți, ne-am pregătit de plecare fără grabă căci am așteptat ca prognoza să se adeverească și cerul albastru să apară, deoarece urma o zonă unde, cel mai probabil nu ne vom mișca concomitent.
Norii s-au risipirt destul de repede și am pornit spre Negoiasa Mare
Echipați direct cu colțari și cu schiurile pe rucsac am pornit spre Negoiasa Mare totodată profitând de faptul că zăpada era perfectă pentru înaintare perpedes. Eu și Marius știam deja ce rută trebuie să alegem pentru a ajunge cel mai ușor în creastă, ocolind partea cea mai tehnică, plină de praguri stâncoase care coboară spre Șaua Între Izvoare.
Am mers până la baza porțiunii tehnice, iar apoi am cotit stânga
Stratul de zăpadă e foarte bine consolidat, însă de aici încolo am înaintat păstrând distanța între noi
Pentru a urcat micul horn/vâlcel care ne-a scos în creastă am mers asigurați, unul câte unul, iar apoi, la scurt timp am atins vârful Negoiasa Mare, plin de jnepeni pe timp de vară.
La baza scurtei porțiuni expuse ne-am echipat și după ce Marius a mers primul ne-a asigurat pe rând
Ieșirea din hornul mic pe un picior care încă ne-a solicitat atenția la maxim
Între timp vântul a început să se prindă putere așa că nu am zăbovit și am cotit spre dreapta, sud, făcând tranziția pe schiuri undeva după prima parte a coborârii. Aceasta parte a traseului e nouă pentru mine și cu toate că am admirat împrejurimile de sute de ori, în turele din Rodnei, piciorul pe care se află vârful Mihaiasa oferă noi perspective.
Și de pe Negoiasa Mare am fost alungați de vânt astfel că am amânat tranziția pe schiuri pentru mai târziu
Viraje spre șaua aflată la baza vârfului Mihăiasa în direcția noastră de mers
Alt loc, alte unghiuri
De Rodnei nu ne putem sătura
Fosta stână Butuci și vârfurile Puzdrele, Laptele Mare și Galațului
Creasta principală e acum în fundal, iar noi am revenit la colțari pentru ultima secțiune până pe Mihăiasa
Vântul nu ne scapă din ochi și doar înainte de a urca pe Mihăiasa am dat peste un loc unde am pus de o pauză căci eram cât de cât feriți. Ulterior am revenit la colțari pentru un segment înghețat, iar după poză de pe vârf, cu schiurile pe rucsac, le-am dăm jos și am început lunga coborâre până în valea Anieșului. Forestierul a avut câteva zone mai solicitante, însă zăpada a fost destul de bună și am reușit să stăm pe schiuri până jos în vale, de unde în 250 de m am ajuns la mașini.
Rabla ne-a vegheat de peste vale
Versantul S-V al Mihăiesei, iar de aici continuăm coborârea începută la 1800 m
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu