La inițiativa unui coleg din C.A.R filiala Cluj am răspuns cu bucurie afirmativ și iată-ne porniți în a 5-a zi a anului 2022 spre Ucraina, cu destinația Dragobrat. Stațiunea e mai puțin cunoscută decât Bukovel (vezi aici sau aici) dar recunoscută pentru posibilitățile de schi off piste, respectiv cat-ski (adică folosirea ratrakului pentru a ajunge în zone în afara domeniului schiabil). Satul-stațiune e situat la o altitudine cuprinsă între 1350-1700 m.
Dimineață cu frig, zăpadă proaspată și cer senin
Probabil, ca orice poveste despre schi în Ucraina, una dintre aventuri e trecerea frontierei. Știam de tradiție (mita la vameșii ucraineni), știam că teoretic se poate și fără, astfel că am încercat să nu mai încurajăm acest obicei. Dar cum cu o floare nu se face primăvară....
Așadar la primul din cele 4 puncte de control, primul militar înarmat ne oferă clasicul bilet pe care scrie numărul de înmatriculare al mașinii și numărul de persoane din mașină. La al doilea punct de verificare, ghișeu în acest caz, se verifică pașapoartele și suntem întrebați: "Nici o cafeluță, nimic?" - la care colegul șofer nu prea știe cum să reacționeze, iar mai apoi, vameșul ne zice: "mai e un pașaport de verificat!" - adică am mai primit o șansă să dam atenția, dar răspunsul colegului a fost "știu" și-am primit "liber" să trecem mai departe.
Pentru câteva secunde am sperat c-am descurajat "tradiția" așa că "zburăm prin vamă" și ajungem direct la al doilea militar înarmat care ne cere biletul primit la început. Ne arată rapid că lipsește o stampilă de pe el și ne repetă aceasta atât în ucrainiană cât și-n engleză. Dăm în marșarier prin punctul vamal căci se pare c-am sărit un ghișeu. Intuim că suntem penalizați, iar în cele din urmă scăpăm după ce contribuim cu 20 de lei la bugetul de cafele.
Imediat dupa vamă, un bișnițar tare de treabă și corect ne-a atras atenția cu-o "cărămidă" de grivne, moneda ucrainiană. Ne-am schimbat fiecare cât am considerat, iar domnul Ghiță ne-a asigurat că la întoarcere putem schimba tot la dânsul suma rămasă.. ceea ce ulterior s-a și întâmplat. Spre deosebire de Bukovel unde cardul poate fi folosit la tot pasul, aici POS-uri sunt scumpe la vedere sau mai bine zis lipsesc cu desăvârșire așa că banii lichizi sunt necesari.
Următoarea aventură până în Dragobrat a fost transportul din satul aflat la baza muntelui, loc în care am lăsat mașinile personale (există o parcare cu plată/îngrădită, tarif 50 grivne/zi sau la liber). Fiind cu mai multe mașini noi am parcat care cum am apucat, dar nu am avut parte de surprize. Accesul până sus se face cu microbuze sau camioane cu cabină de pasageri în spate, marca UAZ. Microbuzele/ dubele seamănă mult cu TV-urile de la noi. Sunt absolut impresionante! cât abuz pot suporta acele mașini dar și ce performațe au în teren foarte accidentat...
În toată stațiunea majoritatea era constituită din dubele și camioanele amintite și doar câteva alte mașini de teren; chiar dacă poți urca cu mașina personală șansele sunt minime să găsești un loc de parcare, cotloanele curățate fiind foarte puține.
Privire dintr-un colț al domeniului schiabil spre celălalt
Sunt mai multe instalații de transport pe cablu dintre care: 2 sunt telescaune vechi, de 2 locuri și restul teleschiuri, majoritatea destul de lungi. Găsești o hartă aici.
Nu există un skipass valabil la toate pârtiile, fiecare proprietar e cu jucăriile lui. Ceea ce a fost destul de neplăcut e că adesea la coada de la îmbarcare oamenii din jur se cam urcă cu schiurile pe ale celor din jur, bineînțeles din dorința de a ajunge mai în față.
. Dincolo de capătul superior al instalațiilor
Am încercat să prindem un apus de sus, dar frigul nu ne-a lăsat
Fugăriți de temperaturile geroase direct spre cazare
Am sperat ca de sus să vedem spre munții Maramureșului, dar nu am intuit locul potrivit, așa că ne-am mulțumit cu niște siluete din Gutâi și Igniș
Cu toate că în ziua în care am ajuns acolo a plouat tot timpul, pe seară temperatura a început să scadă și totodată precipitațiile s-au transformat în ninsoare. Din cele 4 zile petrecute în Dragobrat doar una a fost cu soare, în rest am tot avut parte de strat nou de zăpadă. Am fost norocoși!
Preț la una din instalații:
300 grivne - > 60 puncte
- 1 urcare cu telescaunul - 20 puncte
- 1 urcare cu teleschiul - 10 puncte
Curs aproximativ: 1 leu -> 6 grivne.
Într-una din zile am apelat la serviciile de cat-ski adică: transport cu ratrak-ul în afara domeniului schiabil, astfel c-am făcut ceva free ride/ off piste dar în condiții de ceața și vânt. A fost fain ca experiență, dar dacă mergi acolo pentru așa ceva îți recomandăm să rezervi locuri cu câteva zile bune înainte. Noi fiind mulți nu am mai prins loc pentru singura în care a fost soare, așa că ziua următoare ne-am dat doar câteva ore. Tarif pentru o zi întreagă ~2000 grivne.
Una dintre văile pe care am schiat
Ratrackul nostru pentru câteva ore
Cazare:
Am stat într-un hotel/ cabană din bușteni care scârția aproape oriunde si se auzea absolut orice prin pereți; dar ce mai conta? eram în stațiunea aceasta deosebită la doar câțiva metri distanță de una dintre pârtii.
Am avut cină și mic dejun, porțiile destul de mici iar mâncarea cât de cât OK, cu excepția când ne-au dat colivă (mâncare tradițională cu ocazia Crăciunului). :)
E bine de știut că doar ulițele principale sunt curățate cât de cât, în rest potecile se creează de la trecerea oamenilor
Am apreciat că unitățile de cazare din Dragobratul nu arată precum prin Straja ori stațiunea Parâng
La coborârea din stațiune drumul a fost din nou o reală provocare; camionul UAZ ne-a luat din ușa hotelului, ca un Uber de-a nost', iar pe drum eram din nou fascinat pe unde poate trece. Acum calea era brazdată cu șleauri înghețate și zăpadă.
Aici am văzut după mult timp anvelope cu ținte, cuie speciale, inserate în anvelope pentru aderența pe gheață.
Pentru mine a fost tare amuzant să vad cum toată Europa civilizată condamnă corupția, mită știm că-i ilegal să dai, iar aici nu se poate altfel.
Cât despre pandemie, măsuri de prevenția COVID ce sa vă spun? absolut nimic, dar nimic, de la vameși până la bucătăreasa hotelului nostru nimeni nu purta mască. Am prins și Crăciunul pe rit vechi la ei și erau niste chefuri p'acolo...
Dacă am reveni acolo? Da, m-aș reîntoarce la Dragobrat, e fain atât timp cât ești setat și accepți "tradiția" de la vamă, condițiile și te bucuri doar că poți experimenta ceva total diferit față de UE.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu