Godeanu: drumeție la altitudine pe tărâmul lui Zalmoxis (2-3 octombrie 2021)

Traseu: valea Lăpușnicului - TR - șaua Paltina - BR - vârful Galbena - șaua Mâțului- vârful Moraru - nemarcat - vârful Gugu - CR - refugiul Gugu - nemarcat - pârâul Mâțului

La început de octombrie am revenit în masivul Godeanu după mulți ani de la prima vizită aici. Acum am plănuit să folosim cele două mașini din dotare și să parcurgem bucata de culme din șaua Paltina până la vârful Gugu.

Echipați cu toate cele necesare am dus o mașină pe conturul lacului Gura Apelor, în locul unde poteca nemarcată o ia spre Gugu, iar cu cealaltă am făcut cale întoarsă pe valea Lăpușnicului Mare. Punctul nostru de pornire în traseu l-a reprezentat marcajul TR din zona refugiului Stănuleți așa că, de aici, ne-am luat rucsacii în spinare.

Până departe în munții Cernei

O primă priveliște spre Retezat în urcare spre șaua Paltina

Singuratic printre jnepeni

Poteca a lăsat rapid în urmă valea Lăpușnicului și ghidâdu-ne ca direcție spre sud, prin pădure, până în șaua Paltinu. Din aceasta șa spre est e Retezatul Mic în timp ce spre vest se întinde Godeanu.

Dar până acolo, o dată ce am ieșit deasupra lizierii am început să recunoaștem locuri din Retezat, doar că vântul de ne-a luat în primire nu ne-a lăsat să zăbovim. După ce am atins șaua amintită am schimbat marcajul și direcția de înaintare și, călăuziți de banda roșie am luat la pas culmile domoale din această parte de Godeanu.

La admirat Piatra Iorgovanului înainte să-i întoarcem spatele de voie, de nevoie

Evident, spre fotogenica Oslea și valea Soarbele

Una dintre pietrele Sturului

Același vânt nu ne-a lăsat în pace nici mai departe și din când în când norii de altitudine joasă au reușit să ascundă temporar soarele. Am trecut rând pe rând de vârful Sturu, Paltina, Scurtu, de formațiunile stâncoase care marginesc spre sud culmea principală, iar printre valurile cu ceață am reușit să zărim Sfinxul așezat pe unul dintre picioarele sudice.

Valuri de ceață care trec din sus spre nord

Pajiște alpină aurită odată cu venirea toamnei

Pete de culoare prin labirintul verde

Înainte de urcarea spre vârful Galbena peisajul cu care eram obișnuiți până aici s-a schimbat și totul a căpătat un caracter mai alpin. Am pus de o pauză în zona șeii Gârdomanu, iar apoi am pornit pe urcarea spre Galbena.

Acum în partea noastră dreaptă se întindea vasta platformă Borăscu, cea mai mare platformă de eroziune din Carpații noștri. Aceasta se prezintă sub forma unei mari întinderi înierbate, situate la altitudini de aproximativ 2000 metri, fiind localizată între creasta principală (sud) și valea Lăpușnicului Mare (nord). De o parte și de cealaltă a ei pornesc văi pe care își croiesc drum apele: Borăscu Mic și Mare, Galbena de nord, Izvorul Stânii.

În drept cu vârful Galbena poteca nemarcată ce vine dinspre platformă face joncțiunea cu creasta. Exact ca până aici, dar și de acum încolo, fiecare vârf al crestei principale este marcat printr-o momâie și ultima pe lângă care am trecut a fost cea de sub vârful Micușa.

În drum spre vârful Galbena

Parte din platforma Borăscu văzută dinspre est

Clocot pe vârful Micușa

Cea mai mare platformă de eroziune din Carpații românești

Survol deasupra șeii Scărișoara

Cu toate că mai era vreo oră jumătate de soare, umbra domnea deja în jurul lacul Scărișoara, loc unde ne gândeam să înnoptăm, așa că am ales să punem cortul chiar pe bandă roșie. Locul drept nu s-a lăsat prea mult căutat, iar după montarea "vastelor apartamente" am lenevit în bătaia soarelui.

Jumătate din echipa s-a sacrificat și a făcut o plimbare dus-întors până la izvorul de lângă lac pentru a ne reface proviziile.

Ș-am pus corturile taman pe banda roșie

A doua zi eu și Marius am întâmpinat soarele pe vârful Micușa și după cu mic dejun copios cu orez cu lapte, merișoare și afine am pornit la drum.

Bună dimineața! (momâia de pe vf. Micușa - 2160 m)

Suprapuneri

Lumini blânde la răsărit

Scoruși de munte de la altitudine au început să se înroșească

I-am fost fideli marcajului bandă roșie până sub vârful Moraru, loc în care am intrat pe poteci înierbate și nemarcate spre vârful Gugu. Priveliștea de pe Moraru e deosebită și cuprinde culmi neumblate de noi din Cernei, Godeanu, Țarcu, așa că am scos la puricat harta și privit zările.

Cu vârful Micușa pe fundal

Potecă în versant nordic între vârful Scărișoara și până aproape de șaua Mâțului

Șaua Mâțului reprezintă zona cea mai îngustă secțiune de pe creasta principală. Aici, staturile aproape verticale care mărginesc șaua spre sud.

De pe vârful Moraru, cu valea râului Șes la picioare și partea centrală din Țarcu

Vârful Godeanu

Șanturi de eroziune care coboară spre pârâul Mâțului

Până pe vârful Gugu ne-am vitaminizat cu merișoare și ne-am antrenat gleznele pe numeroasele smocuri de iarbă care ne-am apărut în cale.

Pe Gugu am zăbovit o vreme, iar ulterior am coborât mai susținut spre întinderile domoale de sub vârful Merila Mare. Conduși de CR am ajuns în șaua Branu loc în care am cotit dreapta, la vale, spre refugiul Gugu. Eventualele izvoare care figureaza pe hartă, respectiv atât cele de sub șaua Branu cât și cel din vecintătea refugiului erau secate, așa că nu am avut motiv să ne oprim. De lângă refugiu am luat în piept coborârea, înscriindu-ne pe poteca nemarcată care după 45 de minute ne-a condus în firul pârâului Mâțului. Aceasta potecă are din loc în loc câte o linie roz, însă nu pune probleme în a o urmări căci e vizibilă. După încă vreo 20 de minute pe marginea pârâului am ajuns la mașină. Tura încă nu e gata căci am avut de recuperat cealaltă mașină de la Stânuleți.

Important izvoare în octombrie 2021:

-izvor la 150 de m de pârâul Mâțului pe conturul lacului, înainte de zona "La tuburi"

-izvor pe BR sub vârful Moraru și altul sub varful Scărișoara