Gilău-Muntele Mare: vizită la Molhașurile Căpățânii într-un circuit cu pornire din valea Someșului Rece (7 august 2021)

Traseu: Valea Someșului Rece - valea Irișoara - Tina Bogdanului - vârful Piatra Groșilor - poiana Căpățâna - Mohașului Căpățânii - poiana Balomireasa - Zboru - Munțișoru - cabana Blăjoaia - valea Someșu Rece

La începutul lunii am acceptat invitația lui Alex de a parcurge un traseu pe două roți, astfel că, în trio-ul: Alex, Alexandra și subsemnata am pornit la drum. Circuitul nostru a început pe valea Someșului Rece, în drept cu drumul asfaltat ce urcă spre platoul Măguri, loc ne-am urcat în șei și am început să învârtim pedalele.

La pas prin tinov

Am rămas fideli drumului de pe vale până când din stânga ne-am intersectat cu cel care coboară de pe Irișoara, moment în care am schimbat direcția de înaintare. Urcușul e unul prelung și lin, iar noi l-am îndulcit și cu câteva pauze de zmeură și afine.

Pe valea Irișoara și fundal cu un colț din salașele ce poartă numele omonim

Dincolo de Tina Bogdanului, pe culmea dintre valea Someșului Rece și valea Ierii

 Doar pe ultimul kilometru spre Tina Bogdanului am apăsat mai hotărât în pedale și după ce am atins culmea am continuat spre sud. Pauza de masă am luat-o în foișor al cabanei silvice Bogdanu, iar apoi purces la următorul segment al traseului, adică urcarea spre Piatra Groșilor. 

Atât eu cât și Alex am mai fost pe aici de câteva ori, tot pe două roți, dar parcă de fiecare dată e altfel. Acum zările ne-au oferit priveliști generoase spre tot masivul Vlădeasa, spre Bihor, iar norii fotogenici și tufele cu afine au completat urcarea. 

Tufe pline cu afine într-un decor cu masivul Vlădeasa

Urcare spre Piatra Groșilor

Am câștigat altitudine și panorama a devenit completă

Privire spre platoul Muntele-Mare

Gol alpin de Apuseni

De la Piatra Groșilor panorama e 360 căci în peisaj tocmai au intrat si alte zone cunoscute nouă. Segmentul de altitudine e aparte și curând am întors spatele platoului Muntelui-Mare, luând călăuză marcajul bandă roșie. De aici și până în poiana Balomireasa nu am mai fost în șaua bicicletei. Totuși, într-o tură perpedes cu colegi de club, am înconjurat izvoarele Someșului Rece, dar într-o zi cu multă ceață.. așa că abia aștept să văd cum e în continuare.

Pe sub vârful Piatra Groșilor s-a arătat și Piatra Vulcanului, alte culmi din Metaliferi, valea Arieșului fiind în partea noastră stângă

Smidele, cândva așezări de vară foloșite de moți; acum sunt abandonate

Crucea nouă și cea veche (de peste 150 de ani acolo), la Crucea Bătrânei

Reîmprospătarea marcajului amintit, anul trecut chiar de colegi de cluj, ne e de ajutor căci am dat nas în nas cu multe intersecții. Rând pe rând am trecut pe lângă: grupul de colibe Smidele (părăsite probabil de ani buni deja), crucea Bătrânei, iar apoi prin trei poieni una mai întinsă ca cealaltă. În ordinea în care am trecut prin ele aceastea sunt: Smidele, Căpățâna, Balomireasa. Drumul de culme face legătura între ele, iar micile sus-josuri și-au cerut tributul unul câte unul.

Pedalare prin poiana Căpățâna

Din poiana amintită am făcut un dus-întors până într-un colt al Molhașurilor Căpățânii

Roua Cerului - una dintre plantele carnivore ce se află în acest habitat

Din poiana Căpățâna ne-am abătut într-un dus-întors până în Rezervația Botanică Molhașurile Căpățânei, sau mai corect spus, într-un colț al rezervației, căci ea este mult mai întinsă.  "Molhașurile Căpățânii sunt o rezervația situată între vârfurile Căpățâna și Balomireasa, pe un platou împădurit, la circa 1600 de metri altitudine, la limita între județul Cluj (com. Măguri-Răcătău) și județul Alba. Molhașurile Căpățânii sunt tinoave ce adăpostesc specii rare de plante, enumerate anterior. Pentru ocrotirea acestor valori, zona a fost pusă sub protecție în 1969." 

Roua Cerului ( Drosera rotundifolia)

Peisaj de Alaska

Aici am ajuns într-o scurtă drumeție anul trecut, la o diferență de doar câteva zile calendaristice, așa că avem șanse reale să prindem Roua Cerului. Întâmplarea amuzantă de la vizita anterioară e următoarea: ajunși pe malul tinoavelor am început să căutăm floarea. Eram singura care știam cum arată, însa nu avem nici cea mai vagă idee despre dimensiunile ei.. prin urmare cu toții căutam o floare. Mare mi-a fost suprinderea când Marius m-a chemat să-mi arate că a găsit o floare, iar eu am putut confirma că aceea e Roua Cerului. Toate pozele cu ea sunt macro, iar în realitate e doar cât o unghie mică.

Reveniți în poiana Căpățâna am continuat tot pe culmea principală 

Dus-întorsul prin solul umed și moale l-am făcut desculți, iar de îndată ce am revenit în pădure am pus de o pauză de energizare. Aici eram aproximativ la mijlocului circuitului.

Din poiana Balomirea urmărim cu ochii zona prin care am ajuns până aici

De aici tot la vale

Reveniți în șa am purces spre ultima poiana, cea mai întinsă dintre cele 3: Balomireasa. Prin drumul înierbat și plin de smocuri ne-am îndreptat spre marginea ei sudică pentru a admira încă o dată priveliștea spre valea Arieșului, iar ulterior am început coborârea spre valea Someșului. 

Grupul de salașe Munțișoru

Valea Someșului Rece la colibele Damiș

Prima parte chiar o putem numi coborâre, însă după colibele Zboru au urmat porțiuni în care coborârile line au alternat cu mici zone de fals plat. În drum spre mașină am trecut pe lângă colibele Munțișoru, cabana Blăjoaia, Damiș și după vreo 25 de km am încheiat bucla.