Traseu: Șant - dealul Frasinului - vârful Capul Beneșului - refugiul Curățel - muntele Curățel - Șaua cu Lac - șaua Inețului - vârful Ineuț - vârful Roșu - vârful Cobășel - Valea Blaznei
După toate ieșirile pe schiuri de tură din această iarnă, care au avut în general scopul de a schia, mi s-a făcut dor de o tură pe schiuri, dar în care să parcurgem o bucată dintr-o creastă, un munte... Marius mi-a împărtășit ideea și astfel am pus la cale un traseu care speram să îndeplinească pofta. Dragoș ne-a anunțat că e disponibil așa că echipa era conturată, fiind deja era vineri.
Pentru că prognoza era destul de rezervată în ceea ce privea numărul orelor cu soare pentru sâmbătă, nu am pornit cu noaptea în cap și abia la 11 fără am pornit de pe valea Cobășelului, Șant.
Zi cu mult soare și mare de nori
Partea bună a fost că peste noapte s-a așternut o palmă de zăpadă, iar astfel la nici 100 m distanță de mașină ne-am pus pe schiuri. Ulița ne-a condus spre ultimele case așezate la poalele dealului Frasinului (așa e pe hartă, dar sătenii îl știu ca dealul Arșitei), iar niște urme proaspete de om și de patrupezi se pare că au ales fix direcția înspre care ne îndreptam și noi. La scurt timp după pornire am început să vedem tot mai bine întinsul sat Șant, iar razele de soare au reușit să treacă tot mai des printre norii de mai devreme.
Revenind la traseu: tura noastră a început la 630 m altitudine, iar până pe vârful Capul Beneșului, 1587m, am urcat continuu. Panta nu a fost moale, însă de pe la 1000 m în sus zăpada era suficient de generoasă, și astfel am dat peste niște căușuri fotogenice.
Soarele de mai devreme s-a domolit, vântul a început să adie, iar noi am putut admira norii care se jucau pe creasta celor trei: Ineu, Ineuț, Roșu.
Plafonul s-a stabilit undeva de la cota 1550 în sus, iar noi am inițiat marșul prin zăpadă umedă și grea... Cele câteva ore cu soare printre nori au reușit să înmoaie stratul depus peste noapte, căci ne aflăm în partea de sud a munților Rodnei. Nu am avut încotro și ne-am adaptat, curățând des zăpada care s-a lipit de schiuri și cu pași mici, dar sigur, undeva pe la 15.30 am dovedit diferența de nivel ce o aveam în cale de dimineață.
Duminică dimineață am părăsit refugiul la ora 7 și așa cum era anunțat orele de vreme bună tocmai împingeau plafonul spre vale. Răsăritul soarelui, clocotul, jocul valurilor din marea de nori le-am prins de pe schiuri, și cu toate că eram în mișcare parcă ne aflam într-o lojă de teatru.
Zăpada s-a întărit puțin, însă numai cât trebuie; pieile au avut priză bună, noi nu ne-am afundat mai deloc, schiurile au fost fericite căci nu se mai lipea de ele, într-un cuvânt: condiții bune!
Am continuat pe schiuri până în Șaua cu Lac, cu excepția a două porțiuni scurte unde am făcut tranziția la colțari.
Din Șaua cu Lac, Marius a identificat un loc propice pe unde să începem coborârea peste cornișa lungă care se înclina spre est. Echipați corespunzător am trecut de partea mai abruptă, iar apoi ne-am răsplătit cu o pauză de energizare.
Cu pași mici ne-am urnit spre cei 2222 m ai Ineuțului, depășind cu atenție câteva zone. Nu am poposit pe vârf deoarece un vânticel ce era mai aprig decât cel anunțat ne-a luat imediat în primire. Cu toate că am mai fost iarna pe aici, acum am avut parte de cele mai mari cornișe pe acest segment de creastă, iar în zona șeii dintre Ineuț și Roșu sunt cu adevărat impresionante.
Zona dintre Ineuț și Roșu are câteva porțiuni scurte, dar înguste așa că am rămas pe colțari, chiar dacă între acele puncte repere ar fi mers și pe schiuri.
De asemenea, de-a lungul acestei zone de creastă am zărit multe de urme de râs, excremente, puncte în care am putut observa cum a mers chiar până pe marginea cornișei și a privit în hău.
Chiar înainte să facem ultimii pași spre vârful Roșu au apărut 2 drumeți din direcția Valea Blaznei, care ne-au făcut o poză la toți 3, iar mai apoi am trecut de proemineța vârfului propriu zis și am făcut tranziția pe schiuri.
Am început coborârea precaut căci eram cu rucsacii mari, iar la un moment dat ne-am întâlnim tocmai cu Tibi Ușeriu care avea un mesaj pentru noi din partea colegului Dorin. Am aflat că Dorin și Vlad ne-au transmis că ne vor duce să recuperăm mașina din Șant, așa că numa bine am pus de o pauză de masă într-o nouă lojă deasupra mării de nori, spre Suhard, Bistriței și Călimani și i-am așteptat pe cei doi care își croiau urme după o coborâre.
După ce ne-am întâlnit am continuat coborârea, fiindcă de la cei 2113 m ai vârfului Roșu și până la complex Alpina Blazna aflat la cota 1100 m e numai la vale. Zăpada nu a fost cea mai strălucită, apoi sub vârful Cobășel am intrat în nori, dar pe coborârea de pe pârtia de aici marea de nori a început să se spargă.
Coborâți la Alpina Blazna am zăbovit o vreme hidratându-ne pe prispa complexului și admirând dealul fain și impozant pe care am urcat ieri pe vârful Capul Beneșului.
Mersi Vlad și Dorin pentru logistică, Marius și Dragoș pentru urme, povești, companie și poze!
Splendid !!!!!!!!
RăspundețiȘtergere