Sezonul acesta am așteptat cuminți ca stratul de zăpadă să fie cât mai consistent înainte de a ne urca pe schiurile de tură, astfel că am făcut câteva ture pe bocanci. Una dintre aceasta a fost și cea de față, în munții Retezat.
Pentru cele două zile ne-am propus un circuit oarecum clasic, cu pornire de la Cârnic. Zăpada ne-a întâmpinat încă de la plecare, iar pe măsură ce am urcat spre cabana Gențiana aceasta a fost tot mai mare. Aici, cu toate că nu mai era prima oră a dimineții, vremea era bună, am fost surprinși că nu am văzut alți drumeți. Am făcut o scurtă pauză căci nu am putut refuza un ceai de plante din partea cabanierului, iar apoi am continuat către lacul Bucura. Spre norocul nostru urmele prin zăpadă au fost prezente și mai sus de-a lungul văii Pietrele, iar cu primii oameni ne-am întâlnit pe urcarea spre șaua de iarnă. Ninsorile de zilele trecute au îmbrăcat în alb mai tot muntele, iar peisajul începea să arate a unul de iarnă...
Am poposit puțin în șaua de iarnă pentru a admira zările din care făceau parte fotogenica creasta Oslea, Retezatul Mic, iar spre Transilvania marea de nori... urmele celor 3 continuau spre Peleaga, însă noi ne-am croit urme prin căldarea Berbecilor. La intersecția cu traseul de la Bucura spre Peleaga am intersectat din nou urme, semn că fie sunt oameni în zona refugiului, fie au fost zilele trecute. Prognoza bună i-a făcut și pe alții să urce în Retezat, așa că nu am fost singuri peste noapte.
Soarele a coborât repede după culmea Slăveiului, frigul s-a lăsat încet dar sigur, iar atmosfera de lângă refugiul a fost completată de vulpea care nu a contenit să se apropie de noi în speranța că primește ceva de mâncare. Probabil e vorba de același exemplar pe care l-am întâlnit și-n februarie, însă pe valea Pietrele.
Întunericul a venit repede, așa că ne-am propus ca dimineață să pornim la frontale spre Peleaga. Zis și făcut, iar urmele făcute de colegii care au urcat pentru apus ne-au fost de folos. Zăpada mică ne-a permis să mergem aproximativ pe traseul de vară, iar primele raze ale soarelui le prindem sub vârful Peleaga.
Nu ne-am grăbit și am privit în toate direcțiile, căci de pe vârf ne-a așteptat doar coborâre.
De aici încolo ne-am făcut urme, cu mare atenție printre bolovanii din valea Rea, apoi spre Galeșu, dar și o bucată, mai jos, prin pădure. După amiaza am încheiat traseul început ziua precedentă la Cârnic.
Pe valea Pietrele în prag de iarnă
Jnepeni îmbrăcați în perne de nea
The one and only: peretele vârfului Bucura 2
Urcare din valea Pietrele spre șaua de iarnă
Repede, repede spre soare
Pauză la soare
... cu priveliști pe măsură
Ziua cea mai scurtă din an e tot mai aproape...
Ora albastră ne prinde în urcare spre vârful Peleaga
Să vină lumina!
Mare de nori la sud de munții Vâlcan
Bună dimineața, soare!
Parângul se ridică deasupra Spintecăturii Păpușa
Un spectru din Broken, timid, deasupra vârfului Lolaia
Peisaj de iarnă peste căldarea Bucurei
De pe Peleaga spre marea de nori de peste Transilvania
Pentru o porțiune scurtă am ales să coborâm asigurându-ne de stâlpul de marcaj
Spre tăul Ghimpele
Peleaga și Colții Pelegii după coborârea de pe vârf
Cu pași atenți printre bolovanii din valea Rea
Creste fumegând
Păpușa cu stea în frunte
Mici sus, josuri prin valea Rea
Încă puțin până la lacul Galeșu
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu