Pădurea Craiului: circuit MTB de pe valea Brătcuței până în satul Ponoară (30 mai 2020)

Traseu: Bratca - valea Brătcuței - Groapa Largă - Pietrele Daicii - culme - Fața Movilelor - Ponoară - Lorău - Bratca

Într-unul dintre primele weekenduri ce au urmat după starea de urgență am ales să ieșim aproape de casă. Prognoza meteo nu a ajutat prea mult, astfel că am optat pentru un traseu adhoc în munții Pădurea Craiului.

Deși inițial eram trei: Marius, Radu și subsemnata, colegii de bandă (Claudia și Adi) ni s-au alăturat din mers, iar o dată ajunși în satul Bratca am lăsat mașinile la capătul asfaltului de pe valea Brătcuța - sat Bratca. Primii kilometri s-au scurs rapid și, undeva mai sus pe vale, am mai adăugat un membru în trupă, pe Lia. Tot cu spor am mai pedalat o vreme până când a venit vremea să părăsim drumul de vale și să începem urcarea spre Groapa Largă. În acest punct am dat nas în nas cu o pantă susținută, dar astfel am câștigat repede altitudine. În drept cu una dintre puținele gospodării ce formează Groapa Largă am simțit prezența primilor picuri, iar cum cerul nu arăta prea încurajator am poposit vreo oră. Vremea a trecut repede în compania poveștilor celor doi bătrânei, dar cerul a rămas tot gri chiar și după ce ploaia a stat.

Drum de culme în munții Pădurea Craiului

Fără prea mari eforturi am continuat spre intersecția cu drumul de culme, pe care l-am intersectat în zona Pietrele Daicii. Aici priveliștea s-a deschis și mai mult, iar cu toate că ultima perioada a fost destul de ploioasă drumul până acum a arătat destul de bine.

Micile sus-josuri de pe culme au fost totuși în contrast față de ultima dată când am trecut pe aici, într-o toamnă destul de secetoasă. Acum au avut suficient noroi cât să ne murdărim din cap și până-n picioare.

Colac peste pupăză, când încă mai aveam de mers până la Fața Movilelor, o nouă ploicică s-a abătut peste noi. Am avut noroc cu niște fagi sub care ne-am adăpotit, însă deja era după amiază bine și, în momentul când am ajuns deasupra satului Ponoară am putut observa o nouă perdea de ploaie în apropiere. Hotărârea a fost oarecum una logică, prin urmare am reconfigurat traseul și am luat-o direct spre Ponoară. De îndată ce am ajuns în capătul satului am mai tras o dată pe dreapta pardon, pe stânga sub acoperișul unei stații de autobuz, la fix pentru a fi protejați de ropota hotărâtă care a venit.

De aici ne-am încălzit cu o urcare scurtă și intensă, apoi am dârdâit pe coborârea asfaltată până în Lorău, iar în cele din urmă am revenit la mașini.