Traseu: refugiul Bâlea Tunel - tunel - Lacul Bâlea - BA - șaua Netedu - nemarcat - Turnul Plecat - vârful Vânătoarea lui Buteanu - CA - șaua Capra - potecă cu momâi până la intersecția cu TR - refugiul Bâlea Tunel
Vineri după amiază am fugit din oraș cu destinația Făgăraș, iar sâmbătă dimineața ne aflam la poalele muntelui, dincolo de Cârtișoara. La ora 8 eram în căldarea Bâlii și căciula de nori aflată pe creasta principală scoatea la iveală o bruma destul de consistentă pe versanții nordici. Am trecut repede de căldare și, o dată ajunși pe sud, soarele cu dinți ne-a grăbit să intrăm în refugiu. Aici, trupa de la acest sfârșit de săptămână trupa s-a întregit. După o vreme în care am așteptat ca soarele să prindă putere și să topească bruma de pe pantele înierbate, am reconfigurat planul inițial și am luat-o spre muchia Netedu-Buteanu.
Zi de toamnă pe muchia Netedu-Buteanu
Accesul până pe muchie e marcat și deja ne era familiar, după parcugerea muchiei în urmă cu un an.
Din șaua Netedu marcajul BA o ia spre nord, iar noi ne-am îndreptat spre muchia propriu zisă. O potecă firavă poate fi identificată însă aceasta e când pe muchie printre țancuri de stâncă, când pe pantele abrupte și înierbate, pe versantul vestic al muchiei.
Cu toate că unii drumeți aleg să meargă neasigurați, noi am ales cealaltă variantă și am mers asigurați, astfel încât toată lumea din grup să fie cât mai confortabilă.
De asemenea, noi nu am urmat poteca despre care spuneam ci am urmat creasta matematic.
E bine de știut că există mai multe pasaje expuse și aeriene, zone unde stânca e friabilă și nu în ultimul rând zone cu expunere mare pe ambii versanți ce pornesc din muchie. Bineînțeles, ideal e ca stânca / iarba să fie uscată în momentul în care parcurgem muchia.
Frigider și brumă sâmbătă dimineața pe la ora 10...
Cu pași mici și atenți pe muchie
Ne-am apropiat tot mai mult de partea alpină a muchiei
De aici încolo am continuat asigurați
Fundal cu vârful Netedu
Vârful Văiuga în prim plan, iar pe fundal: Lespezi, Călțun, Negoiu
Vârtopel-Arpășel cu versanții stâncoși ce coboară spre valea Arpășelului
Portiță cu vedere spre sălbatica muchie Albota
Câteva pasaje elementare de descățărare
O stâncă obelisc
De aici: tot în sus!
Lume de piatră...
Haideți și voi!
Scrutând orizontul
Turnul Plecat văzut dinspre sud, după ce am trecut de el
Câteva clipe de popas după pasajul în care creasta e cea mai îngustă
Suprapunei de vârfuri și creste și fundal cu trapezul Viștea-Moldoveanu
Un ultim petic de zăpadă în fundul văii Arpășelului
Toamna, lacul Capra are culoarea unui smarald
Salutare,
RăspundețiȘtergereArareori m-am regasit in sublimul custurilor fagarasene si tot sper ca le voi acorda mai multa atentie. Muchia asta pare, ca sa nu zic usoara, destul de accesibila. Ati remarcat vreun loc bun de bivuac sau campare? Caut un loc bun de belvedere pentru un prieten fotograf.
Multumesc,
Cristi
Salut
ȘtergereSaua Netedu ar putea constitui un loc bun pentru campare, in rest muchia are aspect de creasta ingusta...
Carari cu soare!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere