Țarcu - poteci nemarcate și priveliști spre lacurile glaciare Bistricioara și Nețis (20-21 iulie 2019)

Traseu: Poiana Mărului - traseul tematic "La mesteceni" - vf. Zănoaga - vf. Sturu - sub vârful Lolaia - vf. Pietrii - vf. Bloju - culmea Păltinuțu - Poiana Mărului (atenție! Traseu nemarcat pe toată lungimea lui.)

Cu toate că masivul Țarcu nu e departe de Retezat, nu am ajuns acolo decât o singură dată până acum. Dacă prima dată am mers în zona pe care probabil o alege majoritatea, zona stația meteo Cuntu, acum tura noastră avea să fie într-un perimetru aflat la est de vârful Țarcu.
Punctul nostru de plecare l-a constituit coada lacului Poiana Mărului. Vineri seara am dormit în curtea Vilei Șucu, iar sâmbătă dimineața am pornit la drum.
Colegul Lucian, un bun cunoscător al masivului, a venit cu propunerea de traseu astfel că, aveam în față un traseu în circuit complet nemarcat.
Faptul că el a umblat destul de mult vara trecută pe aici a fost de ajutor, căci astfel ne-am înarmat cu cel puțin 2 l/persoană în momentul în care am pornit. Izvoarele sunt o reală problemă aici, ele fie nu există, fie sunt colmatate.

 Față-n față cu lacul Bistricioara și puțin din creasta principală a munților Retezat

 Urcarea lungă din prima zi a început la coada lacului Poiana Mărului, pe poteca tematică "La mesteceni"

Prima poiană cu priveliște spre lac

 Potecă prin pâlcul întins de mesteceni 

De la coada lacului am pornit pe traseul tematic "La mesteceni" și în continuare am urmat diverse poteci prin pădure, poteci destul de abrupte care în cele din urmă ne-au scos pe vârful Zănoaga. De acolo zările au început să se deschidă, panta s-a îmbunat și noi am înaintat când prin poieni prelungi, când prin pâlcuri de conifere.

 Pași mici prin poiana Zănoaga

 Țarcu cu poteci neumblate și peisaj ce m-a dus cu gândul la Călimani

La nord de vârful Sturu curba de nivel spre "culmea principală" a luat-o oarecum încet, dar sigur, spre în jos, propunându-ne deopotrivă zone în care am făcut slalom printre jnepeni. Poteca de aici mi-a adus aminte cu ceea ce am întâlnit prin Călimani...

 Cine să fie?!

 Vârful Retezat - dintr-un unghi care nu e deloc retezat

 Poteca lungă pe curbă de nivel și creastă spre care speram să ieșim în prima zi

 Popas pe lespezi și vreme numai bună pentru un traseu unde izvoarele lipsesc cu desăvârșire

Culmea principală spre care ne îndreptam e impropriu zis principală, căci pe acolo nu este nici o bandă roșie. Totuși planul nostru era să ajungem acolo și de acolo să înaintăm spre lacul Netiș.
Poteca nemarcată ne-a condus undeva pe versantul vestic aflat între vârfurile Murgani și Lolaia, pe o pajiște înierbată tare faină, cu priveliște pe măsură.  De aici mai sus e mare de jnepeni, iar poteca bine conturată până aici, acum a dispărut și nu avem nici o certitudine că vom putea ieși în culme.  După un telefon salvator aflăm în ce direcție să mergem pentru a prinde poteca și, cel mai important, aflăm unde ar trebui să găsim apă. Până în acest punct nu am întâlnit nici un izvor și deja avem parcuși aproape 20 de km. În apropierea platformei înierbate se află o stână/bordei, părăsită probabil de câțiva ani ani buni deja, dar și un firicel de apă care ne-a fost de mare ajutor. Așadar,  am poposit peste noapte aici.

 Locul nostru de campare, pe o platformă înierbată cu priveliști largi...

Dimineața, cu forțe proaspete și din nou cu provizii de apă am pornit hotărâți să ieșim în culme.
Dincolo de bordeiul pomenit panta s-a înăsprit și noi am încercat să stăm cât mai mult pe niște urme slabe ale unei foste poteci care ne-a condus la liziera cu jnepenii. Aici am găsit o posibilă potecă care părea a fi folosită doar de animale, însă la câțiva metri s-a înfundat. După puțină luptă cu jnepenii mari am dat nas în nas cu poteca care ne-a condus spre culme.

 Stâna părăsită în preajma căreia am pus corturile

 Tot la deal spre creastă

În spate se vede piciorul înierbat unde am dormit

 Poteca salvatoare în întindirea generoasă de jnepeni

Priveliștea nou apărută ne-a îndemnat la o pauză. Retezatul ni s-a înfățisat dintr-un unghi complet nou și, cu toate că acum era în contre jour, probabil că după amiaza se vede tare bine de aici. Fără grabă am continuat peste vârful Cununii, pozând deopotrivă tufele de rododendron încă în floare, lacul Bistricioarei, dar și culmi mai depărtate din Godeanu.

 Retezat cât vezi cu ochii

 De la stânga la dreapta: Retezat, Păpușa și Peleaga

 Și de acum pe culmea cu vârful Pietrii (cel mai din dreapta)

Lacul Bistricioara

 Alt buchet de rododrendron și lacul aflat sub Bistricioara

Puțin din vârful Lolaia, înjenepit probabil din toate direcțiile.. vârful pe care l-am ocolit pe partea vestică

 Lacul glaciar Bistricioara înconjurat de jnepeni și versanți cu lespezi

Micile sus, josuri ale culmii ne-au purtat spre vârful Pietrii care, cu ai săi 2192 de metri, reprezintă cel mai înalt vârf din Țarcu. Abia de aici s-a arătat și lacul Netiș așezat, la fel ca Bistricioara, într-o căldare nord-estică.  Înainte de a coti spre nord am savurat cât mai mult din priveliștea oferită de aceste culmi...

 Culmi blânde de Țarcu

Panoramă cu munții Retezat

 Lacul Poiana Mărului văzut din creastă

 Alt unghi, același lac Bistricioara

 O tufă roz singuratică

 Munți cât vezi cu ochii, fundal cu munții Godeanu

 Lacul Poiana Mărului, tot departe...

 Retezat cât cuprinde și undeva jos valea Lăpușnicului Mare

 Lacul Netiș și fundal cu vârfurile Gugu și Godeanu  

 Lacul Netiș

 Lacul Netiș și vârful Gugu

 Pauză de masă pe vârful Pietrii - 2192 m, cel mai înalt vârf din munții Țarcu

Coborârea până în Poiana Mărului a fost la fel de lungă precum urcarea din ziua precedentă și după o trecere fix prin mijlocul unei stâne am intrat în pădure. Drumeția noastră s-a încheiat cu bine și înainte de a ajunge la mașini am tras dreapta la un magazin pentru o pauză căci căldura în care am coborât ne-a pus capac..

De pe vârful Bloju  am schimbat direcția de mers și am luat-o spre nord, pe culmea Păltinuțu

Coborârea până în Poiana Mărului am făcut-o pe culmea Păltinuțu