Traseu: Cabana Poiana Neamțului - Cabana Bârcaciu - Muchia Scărișoara - Sub Vf. Scara (CR) - Lacul Avrig (BR) - Valea Avrigelului - Cabana Bârcaciu (PA) - Cabana Poiana Neamțului (CR)
+ un circuit cu bagaj mic: Lacul Avrig - Portița Avrigului (BR) - Vf. Ciortea Vest (nemarcat și dificil!) - Vf. Ciortea Est (nemarcat) - sub Vf. Gârbova (CR) - Lacul Avrig (BR)
După o perioadă ploioasă și cu instabilitate atmosferică accentuată, primul weekend din august anunța o vreme foarte prietenoasă. Drept urmare, ne-am luat liber vinerea și am întins-o spre Făgăraș. O zi mai târziu, Alina și colegii noștri din CAR ajungeau și ei tot în Făgăraș, câteva culmi mai la Est, în zona Buda - Râiosu - Mușeteica.
Tura a început cu o livrare specială. Miruna de la Prietenii Berzelor ne-a rugat să o ajutăm cu transportul unei berze rănite din satul Gârbău (aflat la cca. 25 km de Cluj-Napoca) până la sediul lor din Cristian (jud. Sibiu). În mod normal am fi pus coletul pe o cursă internă (autocar), dar de data asta a nimerit la fix: am dus-o noi.
Într-un târziu am ajuns la cabana Poiana Neamțului, am parcat mașina lângă containerul de gunoi (cam aproape de gard, deja și vedeam filme cum se urcă ursul cu labele pe mașină și sare gardul :-)) și ne-am pregătit de urcare.
Cât ai zice ”zmeură și mure” am și ajuns la cabana Bârcaciu unde, contrar așteptărilor mele, nu ne aștepta niciun Pikachu. Nu prea mai aveam cum să ajungem la lacul Avrig pe lumină, Claudia își uitase acasă frontala și oricum n-avea rost să forțăm: am rămas cu cortul lângă cabană.
Articolul de față începe cu traseele parcurse, dar asta nu înseamnă că am plecat de acasă cu un plan și ne-am ținut de el. Din contră, sâmbătă dimineața tot nu aveam un plan prea concret, spre exasperarea cabanierului de la Bârcaciu care se oferise să ne ajute să luăm o decizie. Nu ne-am înțeles, dintr-o eroare de comunicare venită din partea mea.
N-am mai corectat eroarea, am luat-o la pas spre vârful Scara. De data asta, urcarea s-a făcut cât ai zice ”afine”, ceea ce ziceau și cei câțiva culegători urcați cu gălețile până pe muchia Scărișoara. Pe ultima porțiune, am părăsit marcajul cruce roșie și am urcat direct pe vârful Scara, deranjând de la păscut o capră neagră solitară. Dacă n-o speriam noi, ar fi speriat-o parapantiștii care survolează crestele sălbatice ale Făgărașilor.
O porție de odihnă binemeritată pe vârful Scara și apoi continuăm pe bandă roșie până la lacul Avrig. Ne-am ales cel mai bun loc de cort din zona ”barajului” (ar mai fi câteva locuri pe un tăpșan pe versantul de sub Portița Avrigului), nu pentru că suntem cei mai harnici, ci pentru că suntem cei mai leneși și am ales un traseu super scurt.
Leneveală a scris pe noi până dimineață, și a fost păcat că n-am urcat la apus măcar până în Portiță, norii au făcut show pe creste, așa cum se vede în pozele din articolul Alinei. Să ne fie învățătură de minte! :-)
Dimineața ne-am trezit totuși printre primii din ”tabără” și am pornit doar cu un rucsăcel pe traseul care ocolește lacul pe sus. Traseul e foarte spectaculos, nemarcat pe custura Ciortei, și nu este exagerat de dificil, dacă se urmărește creasta matematică cât mai mult posibil. Noi am reușit să repetăm greșeala Alexandrei și să rămânem prea mult pe versantul înierbat dinspre lacul Avrig.
După un mic dejun copios pe vârful Ciortea Est, am coborât înapoi la cort, apoi pe vale până la cabana Bârcaciu și înapoi la mașina care ne aștepta lângă cabana Poiana Neamțului. Țaca-paca cca. 1800 m diferență de nivel în coborâre. :-)
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu