Traseu: Șesul Padiș - cabana Vărășoaia - șaua Vărășoaia - vârful Piatra Arsă - șaua Cumpănățelul - și retur (track aici)
Așa cum cred că știți, Stâna de Vale reprezintă polul precipitațiilor din țara noastră, iar Padișul e la o aruncătură de băț de acest pol. Probabil sunt câțiva kilometri în linie dreaptă între cele două locații, respectiv câteva ore dacă mergem perpedes.
Zona alpină în care vroiam să ajungem pe schiuri se află în creasta principală a munților Vlădeasa, de fapt undeva la limita dintre Vlădeaca și munții Bihor. Șaua Cumpănățelul, căci despre ea este vorba, poate fi accesată atât dinspre Stâna de Vale, cât și dinspre Padiș.
De această dată am ales cea de-a doua variantă. De regulă, drumul e deszăpezit toată iarna (acum așa a fost), chiar până la capătul asfaltului din Padiș, venind dinspre Beiuș-Boga.
Pentru că am ajuns de vineri seara la cabana Brădet, sâmbătă dimineață am plecat în tură. Din capătul Padișului am coborât cu mașinile ~2.5 km până în Șesu Padiș, iar de acolo am început tura propriu-zisă.
Soarele era prezent, zăpada excelentă și noi cu chef de mișcare am pornit spre cabana Vărășoaia și de acolo am urcat ușor spre șaua Vărășoaia.
Foto 2. Așa arată drumul la Șesul Padiș
Foto 3. ... și cam atâta era zăpada
Foto 4. Pornit-am din Șesul Padiș spre cabana Vărășoaia
Eram pentru prima dată pe aici, probabil ca de aceea căsuțele/colibele de vară aflate de-a lungul curbei de nivel dintre cele puncte m-au impresionat foarte tare. Cred că ele arată cel mai bine acum, iarna. Urcarea ușoară continuă până la stâna aflată între La Groapă și vârful Piatră Arsă, iar apoi panta începe să crească.
Foto 5. Mici sus-josuri ne poartă printre doline
Foto 6. Dar și printre colibe pe care moții le folosesc vara
Foto 7.
Foto 8.
Foto 9. Pădure de poveste
Foto 10. Loc de X și O
Foto 11. Stâna pe lângă care trecem în drum spre șaua Cumpănățelul
Foto 12. Acest brăduț are parte de condiții grele pe parcursul iernii
Pe tot parcursul zilei plafonul de nori s-a jucat fix în zona de creastă, iar joaca lui continuă ne-a dat speranțe în momentul în care am început să urcăm spre șaua Cumpănățelul
Norocul a fost parțial de partea noastră și, după câteva ferestre în care am avut ceva vizibilitate cât am stat pe sus, în momentul coborârii eram într-o ceață de toată frumusețea.
Deoarece vremea putea să se schimbe de la un minut la altul, după prima urcare am mai făcut încă două. Plafonul și-a continuat joaca ignorându-ne cu desăvârșire așa că, după a treia coborâre am făcut cale întoarsă spre Șesul Padiș.
Când eram prin poiana Vărășoaia plafonul părea să se fi săturat să stea fix pe creastă și, la o vreme după ce am ajuns la cabană, creasta Cârligatelor ni s-a arătat în toată splendoarea.
Foto 13. Încă puțin și suntem cu capul în nori
Foto 14. Plecăciuni în fața iernii
Foto 15. Printre valuri de ceață
Foto 16. Din șaua Cumpănățelul spre vârful Briței
Foto 17. Puțin deasupra mării
Foto 18. Revenire în poiana La Groapă
Foto 19. Lumini și umbre
Foto 20. Soarele se arată după ce ne-am îndepărtat suficient de mult de creasta Cârligatelor
Știind că sâmbătă avea să fie vreme bună, pentru duminică am rămas la altitudini mai mici. Cândva în timpul nopții a început să ningă, iar ninsoarea a continuat pe tot parcursul zilei. Ținând cont că eram în capătul Padișului și Bisericuța Moțului ne-a tot tras cu ochiul, destinația noastră era foarte aproape de noi.
Foto 21. Schi la Bisericuța Moțului
Foto 22. Ninge în continuu...
Stratul nou depus a făcut ca ziua de duminică să fie una dintre cele mai bune zile ale sezonului. În prima parte am urcat pe piciorul vestic de sub Bisericuța Moțului, ajungând până la peretele de stâncă de acolo și, după câteva ture aici, ne-am mutat puțin mai la S-V pentru alte coborâri. Din poiana lungă în care tocmai am ajuns, am trecut pe partea de est a versantului aflat sub Bisericuța Moțului, iar de acolo ne-am întors spre cabană.
Foto 23. Ihu!
Foto 24.
Foto 25.
Cat de faine-s pozele :D
RăspundețiȘtergere