Cu bicicletele prin Colinele Transilvaniei (7-9 aprilie 2018)

Traseu: track zi 1, track zi 2

Cu ocazia minivacanței de Paște m-am alăturat amicilor din Oradea, pentru o tură de bicicleală și, astfel, am început noul sezon de pedalat. Trebuie să recunosc că dorul de a reveni în șa era tot mai mare, așa că nu am mai așteptat.
Colinele Transilvaniei se întind între râurile Târnava Mare, Hârtibaciu și Olt și, în cadrul unui proiect amplu, aici au fost marcați peste 250 de kilometri de trasee. Traseele au fost marcate de Asociația Mioritics, sunt destinate atât drumețiilor cât și parcurgerii pe biciclete, și de ceva timp beneficiază de o hartă.

Foto 1. Coborâre spre satul Cloașterf

După amiaza de vineri am petrecut-o pe drumul spre Saschiz și, după trei ore, mi-am întâlnit amicii care erau pe o pajiște înierbată deasupra satului, dar în același timp la doar câteva minute de cetate.
O vreme picurii de ploaie ne-au acompaniat poveștile, însă pe seară s-au oprit, așa că dimineața așteptam soarele promis.
O dată cu el ieșim din saci și, după ce am adunat tabăra, am făcut o scurtă vizită ruinelor cetății. Reveniți la mașini am coborât la biserica fortificată din sat, le-am parcat și noi am trecut în șeile bicicletelor.
Din centrul satului am luat-o spre sud, printre case, până când am dat de drumul spre Cloașterf. Acesta nu e o orice drum, ci un drum asfaltat îngust, marcat cu cruce albastră, drum care face parte din cadrul proiectului Colinele Transilvaniei.
Cu toții ne aflam la startul sezonului biciclistic, așa că ne-am pregătit sufletește de prima pantă pe care am văzut-o încă din sat. După acea primă pantă puteam intui destul de ușor cam cum arată traseele ce fac legătura între satele din Colinele Transilvaniei. Eu de fapt doar trebuia să-mi aduc aminte căci, în urmă cu câțiva ani, am făcut o tură de cicloturism, prin câteva sate de pe aceste meleaguri.

 Foto 2. Dimineața peste satul Saschiz 

 Foto 3. Drum numai bun de pedalat, cu trafic aproape inexistent, între Saschiz și Cloașterf; pe fundal  pot fi zărite ruinele cetății din același sat

Așadar, revenind la traseul din prima zi, după câteva sus-josuri ajungem în deasupra primului sat pe care urma să-l vedem: Cloașterf. O coborâre scurtă și rapidă ne-a dus până foarte aproape de biserica fortificată, dar înainte să-i trecem poarta am făcut o tură până în capătul opus al satului.
O parte din case sunt locuite, altora le-a fost renovată fațada în cadrul proiectului M.E.T, altele sunt părăsite și triste și n-am putut să nu ne imaginăm cum era o dată pe aici. Acest exercițiu de imaginație va reveni, involuntar, și în următoarele sate...
Reveniți în centrul satului am dat fuga până la casa cu numărul 99, în căutarea omului ce are cheia de la biserică. L-am găsit acasă astfel că am avut șansa să vedem biserica, să urcăm în turn și să aflăm informații despre edificiu și comunitate.

 Foto 4. Pe ulița principală din Cloașterf

 Foto 5.

 Foto 6. În drum spre Viscri

Pentru că două surse ne-au spus că trecerea de la Cloașterf către Meșendorf e cu drumuri pline de noroi am renunțat la varianta offroad și, am ales să ieșim la drumul european pe care l-am urmat până în Bunești. Fiind ajunul Paștelui era trafic redus însă sus-josurile și vântul din față ne-au dat puțin de furcă. În Bunești am cotit dreapta și am urmat cei aproximativ 6 km până în Viscri. Nici bine nu am trecut de biserica fortificată de aici, căci am și fost nevoiți să trecem prin una din coloniile de brazilieni ale satului*. Pe drumul spre Viscri s-au început lucrările de modernizare astfel că bicicleta pare să fie mijlocul de transport cel mai potrivit, cel puțin pentru perioada următoare.
Satul Viscri e unul dintre satele care arată destul de bine, probabil în urma asocierii cu prințul Charles.

 Foto 7. Ulița în pantă în drum spre biserică

 Foto 8. Bicicliștii au parte de tarif special la Viscri: 4 lei/persoană în loc de 8

 Foto 9. Urcarea în turnul bisericii e obligatorie pentru o priveliște asupra satului și împrejurimilor

Ținând cont că satul Meșendorf era destul de departe pentru a merge peste dealuri, am reconfigurat traseul, întorcându-ne pe același drum până în Bunești. Mai devreme, în drumul spre Viscri, am observat intersecția cu poteca care merge spre Criț așa că eram hotărâți să nu ne întoarcem pe drumul mare.

Foto 10. Colaj cu două poze de la biserica fortificată evanghelică din Viscri și două case din același sat

Foto 11. Reveniți în Bunești am lăsat asfaltul în urmă și, ne-am încris pe poteca sprecial amenajată pentru bicicliști

 Foto 12. Poteca bicicliștilor între satele Bunești și Criț

Prin urmare am părăsit ulița satului în dreptul unei case pe care scrie Bike Check Inn și cale de vreo 4 km am mers de-a lungul unui pârâu. Poteca îngustă e amenajată cu pietriș se desfășoară de-a lungul unei curbe de nivel care ne-a scos în capătul satului Criț. 

 Foto 13. Casă în Criț

 Foto 14. Popas lângă turnul bisericii

Ochii ne-au fost din nou îndreptați spre biserica de aici, așa că, după ce am inspectat câteva case am urcat pe movilița unde e cocoțată.  Parcurgerea potecii de legătura dintre Bunești și Criț ne-a dat imbold să încercăm și următorul segment peste coclauri, adică bucata dintre Criț și Cloașterf. Aceste fiind spuse, nu mai vizităm biserica din Criț, dar facem pauză de alimentare înainte de a porni la drum.

 Foto 15. La marginea satului Criț și noi îndreptându-ne spre dealul împădurit pentru a trece în Cloașterf 

 Foto 16. Puțin push printr-o pădure plină cu floarea Paștelui

Apoi, urmând ulița până în capătul satului am continuat pe traseul propus de cei ce au marcat și am început urcușul pentru a trece dealul care ne despărțea de Cloașterf. Din păcate, doar prima porțiune am reușit să o parcurgem pe biciclete căci, drumul de pământ s-a transformat în unul înierbat, iar prin pădure atât substratul cât și panta prea mare nu ne-au ajutat să rămânem în șa. Porțiunea pe care am împins bicicletele la deal nu a fost prea mare, iar o dată ajunși în deal ne-am putut bucura de coborârea spre satul amintit. Reveniți în punctul pe unde am trecut de dimineață, segmentul rămas până în Saschiz îl știam deja.

 Foto 17. După împinsul bicicletelor am ieșit într-o culme golașă

Foto 18. Se vede Saschizul, așa că sfârșitul primei ture era tot mai aprope de noi

Seara am mutat tabăra și am purces mai spre vest, până în satul Biertan. În centrul satului am refăcut proviziile de apă de la cișmeaua aflată acolo și, apoi ne-am petrecut noaptea dincolo de dealul aflat la nord de sat. Atât seara, după lăsarea întunericului, cât și dimineața, la răsărit, am urcat dealul de lângă noi și am privit spre impresionanta biserica fortificată evanghelică.

 Foto 19. Primele raze ale soarelui peste biserica fortificată din Biertan, una dintre cele mai mari din țară

Tura din cea de-a doua zi am început-o din centrul satului Biertan, dar nu înainte de a vizita biserica. Apoi am luat-o către S-E, spre satul Copșa Mare, pe drumul asfaltat. Aici, trecând pe lângă biserică, am continuat pe marcajul bandă albastră spre Nou Săsesc. La fel ca în ziua precendentă, din capătul satului, traseul marcat urmărește un drum de pământ, folosit de animale, drum cu substrat lutos, presărat cu porțiuni înierbate. Fiecare a rămas în șa după propriile puteri, iar apoi am coborât spre drumul asfaltat dintre Roandola și Nou Săsesc.

 Foto 20. Din satul Biertan am urcat și apoi am coborât în Copșa Mare

 Foto 21. La trecerea dintr-un sat în altul, marcajele din Colinele Transilvaniei merg adesea pe drumuri de pământ

 Foto 22. ... ori pe drumuri înierbate

 Foto 23. Marcajul ne-a însoțit atent și ne-a promis o coborâre pe cinste

 Foto 24. Înainte de a ieși în asfaltul care merge spre Nou Săsesc

 Fiind zi de sărbătoare, în Nou Săsesc ne-am mulțumit doar cu o vizită în curtea bisericii, și am continuat cam după același tipar spre următorul sat: Mâlăncrav. Când în sfârșit am ajuns deasupra satului, panorama care ni s-a arătat a fost "completată" de muzica dată la maxim ce venea dinspre coloniile de brazilieni. Căldura mare dar și vremea prânzului ne îmbie să facem o pauză pe pajiștea verde și spatele bisercii și zona conacului Apafi.

 Foto 25. După o vizită la biserica plasată pe un deal, în centrul satului,  ne-am îndreptat spre o nouă traversare...

 Foto 26. Dealuri între Nou Săsesc și Mălâncrav

 Foto 27. După un push bike pe unde ar fi fost greu chiar și să coborâm în șa, am fost răsplătiți cu o priveliște spre satul Mălâncrav

Cu gândul la un radler - berea bicicliștilor, l-am întrebat pe nenea care ne-a ieșit în cale dacă birtul satului nu e deschis. Răspunsul fiind negativ am reformulat întrebarea și, mai în glumă, mai în serios, l-am întrebat dacă nu are chiar el bere. Uite așa am ajuns să bem suc rece și sănătos din mere, de la Mâlăncrav.

Foto 30. Traseul ne-a ghidat de această dată spre o nouă biserică, dar și pe lângă conacul Apafi

 Foto 29. Cu toate că sucul natural de Mâlăncrav a fost delicios, căldura mare cere și niște apă rece

Astfel, cu setea potolită, am gonit spre satul Laslea și când am ajuns la marginea așezării am cotit stânga spre Roandola. Roandola e un sat mic, cu nume care ne suna destul de exotic, cu o biserică micuță, unde după ce am fost întâmpinați, din nou pe ritmuri muzicale, am apăsat în pedale și călăuziți de crucea albastră am început să urcăm.

 Foto 30. Pauza din Mâlăncrav ne-a priit prea bine așa că, după Laslea am trecut prin Roandola (bisericuța din sat se întrezărește pe fundal)

Foto 31. O nouă porțiune de push bike?! Ah, deja suntem obișnuiți

Povestea trecerii dintr-un sat în altul e aceeași și în acest caz, astfel că, în momentul în care am ajuns în vârful dealului, am lăsat în urma muzica din Roandola, însă numai pentru ca să fim întâmpinați de același gen de muzică din satul Valchid. După push bike-ul prin pădure, coborârea spre Valchid a fost pe gustul meu și în momentul în care am ajuns la marginea satului am hotărât că o luăm spre biserică, pardon: spre birt! În Valchid parcă am fi avut parte de un loz cu dublu câștigător. Birtul e deschis și de pe porta bisericii tocmai iese fiica familiei care are cheia bisericii. Facem turul bisericii, urcăm și-n turnul ei subred (aflat într-o stare avansată de degradare) și după ce ii mulțumim Richardei pentru ospitalitatea continuăm spre Biertan, via Copșa Mare.

 Foto 32. Fuga, fuguță către biserică și "punctul de informare turistică"

 Foto 33. Priveliște peste satul Valchid, după o urcare ca pe ace prin turnul subred al bisericii 

Ultimul loc de camping avea să fie undeva la marginea drumului, înainte de bifurcația spre satul Alma Vii. Ziua de luni ne-o rezervăm vizitării bisericii din satul Alma Vii, celei din Moșna și unui tur cu biciclete prin Mediaș, tur care bineînțeles, a inclus și vizitarea bisericii evanghelice - simbol al orașului medieval.

Foto 34. Alma Vii

Foto 35. ....și un tur cu bicicleta prin Mediaș, la sfârșit de weekend

*colonie de brazilieni - termen folosit pe timpul celor 3 zile și care face referire la cetățenii de etnie romă care au acaparat satele săsești. Adesea, ei sunt majoritari în satele săsești din Colinele Transilvaniei.