Două vizite la Nimăiasa - masivul Vlădeasa (ianuarie, februarie 2018)

Traseu: valea Stanciului - valea Podurilor - zona vârfului Nimăiasa - BA - vârful Vârfurașu - Șaua între Munți - poiana Făget - valea Stanciului (track aici)

Ziua liberă de pe 24 ianuarie a fost numai un pretext pentru a pune de un weekend prelungit petrecut la munte. Fereastra de vreme bună părea să persiste, așa că, după o noapte petrecută pe valea Stanciului am încălțat clăparii și am pornit în tură.
Acum speram să putem face un circuit care să ne poarte și prin locuri noi din Vlădeasa.
Spre surprinderea noastră, în momentul în care cotim stânga de pe valea Stanciului găsim urme de schiuri fix pe traseul nostru.
Părăsind drumul cunoscut nu o dată ne-am gândit că poate vom fi nevoiți să ne întoarcem, deoarece nu aveam nici cea mai vagă idee despre cum arată pădurea după furtuna din septembrie 2017.
Distanța parcursă de la birfucația de pe valea Stanciului crește, însă urmele de schiuri par să înainteze și ele... între timp am observat că-s urme de coborâre și deja aveam o vagă bănuială despre cine ar fi putut să fie autorii.
Înainte de liziera pădurii am ieșit din marea de nori în care ne aflam și în momentul în care am pășit în gol alpin am încercat să ne dumirim de noua perspectivă asupra zonei.
Întinderile vaste spre sud, către Nimaiasa erau brăzdate de numeroase urme de snowmobil, iar către S-V fotogenica Buteasa ne-a fascinat la fel ca prima dată când am văzut-o.
Ținând cont că scopul nostru era ca în continuare să prindem marcajul de culme, vârful Nimăiasa a rămas în stânga noastră și ne-am înscris pe primul picior vestic din direcția în care veneam.
Undeva, în pădure, am reintersectat urmele celor 3 schiori și urmându-le am purces spre N către Șaua între Munți, via vârful Vârfurașul. În zona vârfului Vârfurașu am scos focile și am coborât până într-o poieniță înainte de șaua amintită. Apoi am făcut tranziția pentru doar câteva sute de metri și, în continuare, am schiat până jos în valea Stanciului.

Foto 1. Prin pădurea amorțită

Foto 2. Ceața de mai devreme a rămas în urmă și noi ne plimbăm prin soare

Foto 3. Unghi nou spre Pietrele Albe

Foto 4.

Foto 5. Fascintanta Buteasa

Foto 6. Vârful Vlădeasa și stația meteo de la 1800 m

Foto 7. Una din cele două căldări crio-nivale din Apuseni

Foto 8. Întinderi albe

Foto 9. Dacă până aici nu am mers pe nici un marcaj acum e cazul să-l căutăm

Foto 10.

Foto 11. După o scurtă pauză la marginea pădurii e vremea să continuăm tot pe culme, spre vârful Vârfurașu

Foto 12. Aceeași Buteasa pe fundal

Foto 13. Coborâre spre Șaua între Munți

Foto 14.

Foto 15. Coborâre prin poiana Făget spre valea Stanciului

Foto 16. Valea Stanciului în straie de iarnă

Cu corturile la Muncelul Mare (24-25 februarie 2018)

Traseu: DC 108C - vf. Muncelul Mare - vf. Nimăiasa - vf. Micău - Piatra Tâlharului - poiana Onceasa - revenire în culme și întoarecea pe aceeași rută (track aici)

În această iarnă valul de ger s-a suprapus tocmai cu weekendul în care am participat la tura de inițiere iarna cu cortul, tură din calendarul C.A.R Universitar Cluj.

4 din cei 12 participanți am dormit anterior iarna în cort, dar restu urmau să aibă parte de o experiență nouă în condiții cât de poate de adevărate.

Tabăra de corturi am pus-o la o oră și jumătate de la mașini, iar după aceea o parte din lume a rămas în poiana mare de sub vârful Muncelul Mare; ceilalți am mers în recunoașterea unui potențial traseu pentru a putea ieși în culmea principală a Vlădesei. Cu ajutorul gps-urilor am reușit să găsim o rută ok, iar apoi ne-am plimbat puțin tocmai în zona în care eu am fost în urmă cu o lună.

Pe drumul înapoi spre corturi temperatura a coborât vertiginos și până dimineața a ajuns la -20 de grade. Lumea a trecut cu brio peste noapte geroasă și a doua zi, din cauza unui cumul de factori, doar eu și Marius am rămas fideli planului inițial.

Frigul crâncen ce mușca din noi ne-a obligat să ne mișcăm în continuu. Cele -16 grade s-au menținut în prima parte a dimineții și atmosfera s-a mai dezmorțit puțin abia când printre nori a început să-și facă loc soarele.

Accesul spre culmea principală l-am făcut folosindu-ne de urmele din ziua precentă, iar apoi, de pe vârful Nimăiasa am luat-o spre sud. Micile sus - josuri ale culmii ne-au purtat peste vârful Micău, Gardu de Piatră și apoi vremea bună ne-a îndeamnat să mergem până la Piatra Tâlharului. Eram cu adevărat undeva în mijlocului munților Vlădeasa și sentimentul de sălbăticie e amplificat de frigul de afară, aceasta pe lângă faptul că orice așezare umană e la kilometri buni de noi.

Înainte să facem cale întoarsă am coborât până în poiana Onceasa. Apoi am revenit la Gardul de Piatră și nu mică ne-a fost surprinderea când am dat peste niște urme proaspete de animal, peste urmele noastre.

Tura până la Piatra Tâlharului și înapoi la corturi a avut 17 km, însă mișcându-ne aproape în permanență nu i-am resimțit.

Reveniți la corturi colegii noștri ne așteptau și după ce am mai zăbovit puțin cu pregătitul rucsacilor am pornit spre mașini.

Foto 17. Urcare prin poiana prelungă...

Foto 18. până pe vârful Muncelul Mare unde ne-am stabilit tabăra de corturi

Foto 19. Spre după amiaza momentele cu soarele încep să alterneze cu cele în care suntem învăluiți în ceață

Foto 20.

Foto 21.

Foto 22.

Foto 23. O dată ce ceața s-a risipit frigul a început să-și facă tot mai mult prezența și de acum încolo temperatura a tot coborât

Foto 24. ... până dimineața când termometrul ne-a arătat -20 de grade

Foto 25. Înviorarea am făcut-o pe schiuri și chiar dacă cerul era acoperit de nori am avut vizibilitate decentă

Foto 26. Tot înaintând petecele de cer albastru au început să fie tot mai dese

Foto 27.

Foto 28. Pe culmea principală a munților Vlădeasa, undeva după vârful Micău

Foto 29. De pe Piatra Tâlharului spre Coasta Brăiesei

Foto 30. După o scurtă coborâre și urcare dintr-o șa împădurită continuăm spre crucea aflată înainte de Gardul de Piatră

Foto 31. Poiana Onceasa 

Foto 32. Pe Piatra Tâlharului am scos focile și am făcut o coborâre până în poiana Onceasa

Foto 33. Încă o privire spre Buteasa

Foto 34. În colțul din dreapta sus e vârful Muncelul Mare