Traseu: Păușa - BA - dealul Păușa - Șaua La Troiță - BR - muchia Scorțatu - muchia Turneanu - cabana Cozia - TA - muchia Vlădesei - dealul Sulița - dealul Jardei - Jiblea Veche
Cozia s-a numărat printre zonele pe care le-am luat la pas în toamna tocmai încheiată. Prima drumeție în micuțul masiv am făcut-o anul trecut pe vremea aceasta iar, zonele și spectacolul de care am avut parte atunci ne-au amintit frumusețea zonei.
Fiind vorba de un masiv destul de mic, traseele marcate nu sunt prea multe, însă pentru această tură ne-am propus un traseu diferit de prima dată.
Destul de repede am reușit să identificăm un circuit de două zile și, acestea fiind spuse, am pornit la drum.
Evident, prima dată din oraș iar apoi de la poalele masivului, de la nici 300 de metri altitudine. Startul traseului se află la doar câțiva metri deasupra albiei Oltului, astfel că încă de cum am pornit am început urcușul prelung către cabană. Vremea era mult mai optimistă decât cea de pe drumul până aici și câteva raze de soare m-au făcut să realizez că nu am ochelarii de soare cu mine.
Poteca marcată cu bandă albastră s-a strecurat prin spatele bisericii din Păușa și în scurt timp am uitat de ochelari pentru că am intrat în pădure. Poteca când îngustă, când lată, când lină iar alteori abruptă ne-a purtat spre Șaua La Troiță, unde după un scurt popas am continuat pe bandă roșie în direcția mănăstirii Stânișoara.
La scurt timp o săgeată ne-a ghidat spre stânga, invitându-ne să urcăm spre muchia Scorțaru. Asemeni celorlalte muchii și aceasta oferă drumețului diverse puncte de priveliște, dar și pante susținute pe care le-am dovedit rând pe rând. După joncțiunea cu poteca de pe muchia Turneanu câțiva stropi și-au făcut apariția și după un popas în micuțul refugiul Turneanu am pornit pe ultima porțiune a traseului până la cabana Cozia, pe o ploaie măruntă.
Am avut noroc și aceasta s-a oprit repede, făcând loc unui spectacol cu neguri la apus. Răsăritul a fost și el peste așteptări și după ce ne-am pregătit rucsacii am pornit la drum pe triunghi albastru. Acesta face echipă cu banda albastră până în zona poienii Vlădeasa, de pe muchia omonimă, iar apoi continuă pe limita parcului, purtându-ne pe dealuri care ne-au coborât foarte domol spre Jiblea Veche.
Foto 2. O mămăruță
Foto 3. Porțiune cu alee lată pe dealul Păușa
Foto 4. Texturi
Foto 5. Luați aminte și: Admirați peisajul!
Foto 6. Popas în Șaua La Troiță, locul din masivul Cozia unde se poate ajunge din mai multe direcții
Foto 7. Acum privim de jur împrejur
Foto 8. Colții Foarfecei își schimbă treptat straiele
Foto 9. Marcajul bandă roșie ne arată Oltul dar și masivul Narățu dintr-un unghi nou
Foto 10. Câțiva stropi de ploaie ne-au îndeamnat la o pauză în refugiul de pe munchia Turneanu
Foto 11. Deși ploaia măruntă ne-a însoțit pe restul traseului până la cabana Cozia, spectacolul de după a fost la înălțime
Foto 12. O dată ce ne-am luat în primire locurile în cabană, am pornit pe poteci în jurul vârfurile Ciuha Mare și Ciuha Mică
Foto 13. Abrupturi sub Ciuha Mare / vârful Cozia
Foto 14. Nor călător
Foto 15. Valea Oltului înspre nord
Foto 16. Tocmai înainte ca soarele să apună un nor de ceață poposește și ne învăluie atât pe noi cât și pe 3 capre negre
Foto 17. Camuflaj
Foto 18. Clocot la apus
Foto 19. Și lumini blânde pe dealuri aflate în parte de sud a Builei
Foto 20.
Foto 21.
Foto 22. Revărsări matinale
Foto 23. Găsiți intrusul?! parcă ne-am văzut și ieri, la apus
Foto 24. Brazi cu minți luminate
Foto 25. Duminică am coborât pe muchia Vlădeasa
Foto 26. Și puțin sub poiana Vlădesei ne-a strecurat pe poteca mai puțin umblată, dar totuși marcată cu triunghi albastru
Foto 27. Tot la vale, pe limita parcului național, pe cel mai lung traseu din masiv
Foto 28. De acolo venim
Foto 29. Una dintre nemumăratele troițe din micuțul Cozia
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu