Trasee: ziua 1 - Gura Polatiștei - valea Polatiștea - PG - valea Căpriorul - vf. Recii - PR - pârâul Chițul - halta Lainci
ziua 2 - peștera Muierilor - TA - Coama Pleșa Cernădiei - vf. Florile Albe
În toamna lui 2015 a venit rândul să ajung și pe trasee ce ascund drumuri sau poteci mult mai puțin umblate, decât traseele clasice, din masivul Parâng.
Două dintre aceste trasee le-am inclus în două circuite de câte o zi și la sfârșitul weekendului puteam spune că am făcut cunoștiintă cu un alt munte decât cel pe care-l știam până atunci.
Pentru primul circuit am pornit din defileul Jiului și după kilometri buni de-a lungul văii Polatiștea, apoi al afluentului Căpriorul am ieșit deasupra pădurii. Oricât m-am învârtit în Google Earth deasupra zonei realitatea m-a luat prin surpindere. Evident, în sens pozitiv! Priveliștea spre creasta principală a fost nouă în totalitate, iar fagii au completat tabloul.
După ce zările au devenit tot mai familiare am pornit spre vârful Sapa, unde calcarul ieșit la suprafață e ceva aparte pentru acest munte. Totuși drumeția noastră nu s-a oprit aici și a continuat pe sub vârful Piatra Argelii de unde marcajul precar ne-a purtat printr-o poiana prelungă, apoi pe o potecă care pe alocuri nu mai are mult să fie închisă de vegetație. Cu ceva emoții am reușit să ajungem în valea Chițului care ne-a dus înapoi, în defileul Jiului, în zona haltei Lainci.
A doua zi ne-am mutat din extremitatea S-V a masivului tocmai în extremitatea S-E, adică puțin mai la est de Transalpina.
Din Baia de Fier am ajuns destul de repede pe valea Galbenu în drept cu peștera Muierii, însă am lăsat pe o altă dată vizitarea peșterii și am pornit la drum; în aceeași azi aveam de ajuns acasă.
Urmărind marcajul triunghi albastru am câștigat repede altitudine și am intrat pe o culme care urcă domol până în stațiunea Rânca. Parcugând-o de la sud spre nord urcușul nostru s-a sfârșit doar în momentul în care am ajuns la asfalt.
Vremea bună și omniprezenta toamnă au făcut ca acest traseu să fie unul plăcut.
Foto 2. La pas pe valea Polatiștea
Foto 3. Deasupra văii Polatiștea se ridică pereți imenși de calcar
Foto 4. Nord vd. Sud
Foto 5. Undeva în capătul văii Căpriorului am ieșit din pădure și priveliștea spre creasta principală ne-a copleșit
Foto 6. Stana Recii aflată sub vârful omonim
Foto 7. Zona vârfului Recii ne-a oferit o nouă supriză: două vârfuri cu mult calcar și lapiezuri
Foto 8. Dar înainte să continuăm spre vârfurile de calcar am luat la puricat harta masivului
Foto 9. După pauza de pe vârful Recii am pornit pe drumul de culme spre alte zonele pe care le-am văzut mai devreme
Foto 10. Vizibilitatea a fost bună și am putut admira o parte din munții Vâlcan
Foto 11. Urcare spre vârful Sapa
Foto 12. Crovurile din Mehedinți / platoul carstic Ciumerna?! NU: vârfurile Sapa și Gropul din Parâng
Foto 13. Momâie pe vârful Sapa
Foto 14. După dus-întorsul până în zona vârfurile acoperite cu calcar am coborât în drumul înierbat care ne-a condus spre Piatra Argelii
Foto 15. Pe sub vârful Piatra Argelii
Foto 16. Cățărătorul colorat
Foto 17. Un fag batrân e gata să primească ultimele zile de toamnă
Foto 18. Vârful Pietriceaua pe fundal
Foto 19. Urcare prin pădurea aflată deasupra peșterii Muierii
Foto 20.
Foto 21. În una din ferestrele de pe culmea Coama Pleșa Cernădiei ni s-a arătat valea Galbenu
Foto 22. Valuri și valuri de galben
Foto 23. Poteca luminii și a umbrelor
Foto 24. În timp ce urcam spre vârful Florile Albe marcajul ne-a purtat tot mai mult prin poieni prelungi și...
Foto 25. suprizele vizuale au continuat să apară: de această dată a fost rândul unor vârfuri din Căpățânii...
Foto 26. ... însă nici micuțul masiv Buila-Vânturarița nu s-a lasăt mai prejos
Foto 27. Vârful Cerbul cu ale lui relee
Foto 28. ... și apoi încă puțin până în Transalpina
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu