Traseu: sat Șant - valea Cobășel - muntele Curățel - pe sub vârful Capul Beneșului - vârful Lazului - sat Rodna - sat Șant (track aici)
Turele pe două roți din munții Maramureșului s-au încheiat cu traseul circuit din zona Vișeului, însă noi am continuat vacanța în nord și ne-am mutat în sudul munților Rodnei.
Cu toate că munții Rodnei ocupă un areal mare, din cauza reliefului fragmentat, puține zone sunt ciclabile și e cu atât mai greu să găsești trasee circuit.
În urmă cu un an am parcurs un astfel de traseu aflat în partea de nord a masivului, iar acum planul a fost să parcugem un circuit pe partea sudică.
Foto 1. De pe muntele Curățel cu vârfurile Ineu, Ineuț și Roșu în fundal
Foto 2. Ultima așezare de pe valea Cobășel
Foto 3. Câteva culori timide
Din localitatea Șant am intrat pe valea Cobășel și am ales să rămânem în zonă pentru ca dimineața să pornim spre deal.
Fiindcă nu am găsit o poieniță pentru a campa am rămas cu cortul chiar lângă mașină și, dimineața ne-am trezit că stăteam în drumul unor vaci care se îndreptau spre o pășune aflată undeva în versant.
Valea a devenit tot mai salbatică o dată cu îndepărtarea de zona locuită, iar iarba crescută pe drum ne-a confirmat că după încetarea activității miniere zona nu constituia un punct de interes nici măcar pentru localnici.
Puțin intimidați de diferența de nivel care era între noi și altitudinea maximă la care trebuia să ajungem am pornit în tură.
Foto 4. Creasta principală ni s-a arătat pentru câteva clipe cu toate că încă eram pe firul văii...
Foto 5. Rămășită a vremurilor când mineritul era în floare în sudul munților Rodnei
Panta drumului a rămas destul de blândă până când ne-am apropiat tot mai mult de momentul în care am intrat pe drumul din versant. În acea zona înclinarea a crescut iar substratul drumului ne-a îngreunat înaintarea.
Foto 6. Numai noi și muntele
Foto 7. În primul punct de bellvedere am identificat vârfurile Roșu și Cobășel
Foto 8. Dacă până aici am reușit să stăm în șei acum a venit momentul unei porțiuni de împins bicicletele
Totuși, surpriza s-a dovedit a fi starea bună a drumului din versant care ne-a permis să înaintăm cu spor cel puțin la început. Apoi am ajuns într-un punct de bellevedere și brusc panta a devenit necilabilă. Am revenit în pădure și am continuat împingând biciclete până foarte aproape de liziera pădurii.
Priveliștea care ne-a întâmpinat când am ieșit în golul alpin ne-a motivat și instant am sărit pe biciclete urcând fără prea mare efort până în culmea muntelui Curățel.
Ne-am bucurat că nu erau oi la stâna aflată în apropierea traseului nostru, că vremea era bună și că am dovedit cei aproape 1000 m diferență de nivel care păreau o povară la pornirea din vale.
Foto 9. După colț am dat în golul alpin
Foto 10.
Foto 11. Privire în urmă
Foto 12. Clipe de leneveală pentru noi și biciclete
Foto 13. Deasupra bicicletelor se înalță Ineul și Ineuțul
Foto 14. După o serpentină în ac de păr ne-am întors și creasta principală a rămas în spate
Foto 15. Plaiuri numai bune de pedalat pe muntele Curățel
Chiar dacă curba de nivel de pe muntele Curățel ne-a condus în mare parte prin pădure, din loc în loc ne-a dezvăluit câteva zone în care am privit spre vârfurile din jur.
Pădurea s-a terminat când am ajuns sub vârful Capul Beneșului și atunci am avut un șoc termic. Culmea sudică și golașă a emanat atât de multă căldură de parcă eram într-o seră, stare cu care noi nu ne-am acomodat nici măcar jos, în satul Rodna.
Foto 16. Căldura ne-a lovit îndată ce am cotit spre sud, iar la izvorul de sub vârful Capul Beneșului ne hidratăm
Foto 17. Corongișul, Omu și Ineul (de la stânga la dreapta)
Foto 18. Ineul
Foto 19. Coborâre prin soare pe muntele Curățel
Foto 20. Corongișul, Omului și Ineul
Foto 21. Nici o tură fără o întâlnire cu câini de stână
Foto 22. Coborârea noastră a ținut până jos în vale
Foto 23. Porțiunile de pe coborâre au variat foarte mult: de la nisip, la pietriș sau iarbă
Foto 24. O oază de umbră într-o zi toridă a lui septembrie
Tot în acea zonă a început și coborârea propriu zisă care până în satul Rodna ne-a scos în cale tot felul de provocări în ceea ce presupune substratul pe care înaintam.
Cu răbdare, concentrare dar și cu pauze în care am privit spre înălțimile lăsate în urmă am ajuns la sfârșit coborârii și totodată la asfaltul pe care l-am urmat încă ~10 km pentru a ajunge în locul din care am pornit dimineață.
Foto 25. Vârful Capul Beneșului a devenit tot mai mic în timp ce sub noi a apărut valea Someșului Mare
Foto 26. Desen pe valea Cobășel
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu