Anul trecut am urcat pentru prima dată în poiana Pelegii după reabilitarea drumului forestier. Calitatea drumului a fost într-adevăr îmbunătățită pe porțiunea cabana Rotunda-Poiana Pelegii, ceea ce a micșorat considerabil timpul de parcugere al celor ~18,5 km.
Ajunși la capătul drumului nu aveam planuri prea mărețe, ci mai degrabă doream să dormim sus cu cortul și să face niște poze cu tufe de rododenroni.
După urcarea în căldarea Bucurei ne-am echipat și am pornit înspre Judele. În timp ce colegii mei au mers până pe vârful Judele, eu am lenevit pe malul tăului Agățaț, iar după ce ei s-au întors am mers lejer spre tăul Porții. Plafonul a tot coborât în timpul după amiezii și la momentul apusului am avut parte de valuri de ceață.
Duminică dimineață nu ne-am grăbit și după un somn bun ne-am urnit din loc, însă nu pe drumul scurt (adică pe același traseu ca ieri) ci, peste vârful Peleaga. Valea Pelegii am descoperit-o în 2015, iar acum le-am propus colegilor de tură să revenim la mașină urmând acel traseu.
Le-a plăcut și lor, dar soarele a avut grijă să ne încingă pe toată coborârea...
Foto 2. Poteca galbenă din calcea calului (Caltha palustris)
Foto 3. O capră curioasă coboară pe malul tăului Agățaț
Foto 4. Și nu are nici o jenă că suntem și noi prin preajmă...
Foto 5. ... după ce ne scanează, se depărtează puțin însă continuă să ne privească
Foto 6. ... fete, băieți și lacuri cu nume de fete...
Foto 7. Înălțimile Pelegii atrag nori tot mai negri
Foto 8. Spre Integrala nord-estică a Turnului Porții
Foto 9. Buchețel de rododendron
Foto 10. Urcăm agale spre tăul Porții
Foto 10. iar salba de lacuri cu nume de fete se vede tot mai bine
Foto 11. Înainte ca plafonul să ajungă deasupra Judelui
Foto 12. Valuri
Foto 13. Țăul Porții
Foto 14. Fotograf la apă
Foto 15. Turnul Porții în prim plan
Foto 16. Pe coborârea spre tăul Pelegii
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu