Toamnă în Buila-Vânturarița (29-30 octombrie 2016)

Traseu: schit Pahomie - PA - șa Ștevioara - PR - vârful Vânturarița Mare - șa Ștevioara - PR - Curmătura Builei - CA - schit Pătrunsa - CR - schit Pahomie (track aici)

La două săptămâni după ieșirea din munții Cozia ne-am mai făcut o dată curaj și am luat-o spre valea Oltului. Destinația de această dată avea să fie parcul național Buila-Vânturarița, o nouă premiră pentru mine.
Plecarea din Cluj am făcut-o tot de vineri după-amiaza astfel încât sâmbătă dimineața ne-a rămas doar apropierea spre munte pe ruta Băile Olănești - schit Pahomie.
Drumul până la schit l-am parcurs fără probleme, iar apoi ne-am luat rucsacii și am pornit pe traseu.
Fiindcă planul nostru era să dormim în refugiul din Curmătura Builei nu am cărat corturi cu noi, dar pe parcursul zilei am avut ceva emoții văzând intersectându-ne cu alte grupuri de drumeți.
Până în șaua Șteviaoara am urcat constant și pe măsură ce am câștigat altutidine am fost răsplătiți cu priveliști care mai de care mai frumoase spre zonele aflate la poalele micuțului masiv.
Cu siguranță apogelul toamnei l-am prins în Buila.
După ce am atins creasta principală în șaua amintită am făcut un dus - întors până pe vârful Vânturarița Mare, cel mai înalt vârf al masivului.
Apoi, fără grabă am continuat spre Curmătura Builei unde după ce ne-am inslalat am ieșit spre vârful Piatra pentru a surprinde apusului.
Noaptea nu a fost una tocmai liniștită deoarece vântul puternic și-a făcut de cap și dimineața am avut surpiza de a găsi chiar și niște măzăriche în jurul refugiului.
Coborârea avea să fie asemeni urcării, sau poate chiar mai abruptă pe unele porțiuni. Vremea bună și culorile ne-au însoțit și pe traseul ales pentru cea de-a doua zi.
Și acum poze din tura noastră...