Traseu: valea Someșului Cald - Ic Ponor - drumul de Padiș - Fața Muntelui - valea Gârdișoara - Casa de Piatră - valea Gârda Seacă - cătunul Scărișoara - Ocoale - poiana Călineasa - valea Călineasa - Ic Ponor - valea Someșului Cald (track aici)
Circuitul nostru îl începem din poiana cu barieră (Runcu Ars) de pe valea Someșului Cald, unde am înnoptat. E bine de știut că din acest punct accesul înspre cheile Someșului Cald se poate face doar per pedes, iar camparea în această zonă este interzisă.
Foto 2. Poiana cu barieră de pe valea Someșului Cald
Foto 3. De la firul ierbii
Nu pot decât să mă mir de starea drumului ce survine porțiunii nu de mult asfaltate (Răchițele - Doda Pilii), convingându-mă că nu o să merg prea curând cu mașina pe aici.
Foto 4. În fundal vârful Măgura Vânătă
Foto 5. Pedalând pe valea Izbucelor
Foto 6. Trecem printre câțiva brazi
Pe aceste soluri trăiește Roua Cerului (Drosera rotundifolia), singura plantă carnivoră terestră din România. Poate fi ușor recunoscută după perișorii ei, un fel de tentacule, cu o secreție lipicioasă, cu aspect de rouă, de la ele vine și denumirea plantei. Tot aici se întâlnește și jneapănul la cea mai mică altitudine din țară (aproximativ 950-1000 m).
Întreaga zonă are statutul de arie protejată, fiind printre cele mai importante zone cu acest statut din munții Apuseni.
Odată ce am trecut de "poarta" rezervației alegem varianta de a înainta desculți pe solul moale și îmbibat cu apă.
Foto 7. și apoi o luăm la pași mărunți și desculți prin rezervație
Foto 8. Alt unghi același vârf la orizont
Foto 9. Detaliu
Foto 10. Oglindiri în tinov
Foto 11.
Foto 12. Detaliu
Foto 14. Bicicletele ne așteaptă
Foto 15. Turnul de observație aflat la intrarea în rezervație
Traseul nostru conținuă înspre Padiș așa că revenim la drumul mare de unde mai urcăm încă vreo 2 kilometri jumătate și apoi îl părăsim pentru a coti spre sud. Nu voi ajunge în Padiș de această dată, dar măcar m-am apropiat destul de mult.
Foto 16. Părăsim drumul de Padiș
Foto 17. și ne înscriem pe un push bike de unde vedem spre creasta Cârligatele
De acolo revenim în șei și coborâm înspre valea Gârdișoara aflată în amonte de cătunul Casa de Piatră.
Foto 18. Coborâre prin dolină
Foto 19. La păscut
Foto 20. Oierit în dolină
Foto 21. Inspectând intrarea într-un aven
În prima parte valea este seacă ceea ce înseamnă că apa curge prin subteran și iese la suprafață printr-un izbuc. La izbucul Gura Apei coborâm pentru a reface proviziile de apă.
În viteza coborârii trecem pe lângă grupuri de turiști care vizitează fie peștera ghețarului de la Vârtop, fie peștera Coiba Mare - peștera ce are cel mai mare portal din țara noastră, izbucul Tăuzului (aici ies la lumină apele ce au intrat în subteran prin peșterile Coiba Mare și Coiba Mică).
Foto 22. Pe valea Gârdișoara refacem proviziile cu apă rece din izbucul Gura Apei
Foto 23. Cătunul Casa de Piatră
Foto 24. Cătunul Casa de Piatră
Foto 25. Pe urcarea spre Scărișoara apar vârfurile Cucurbătă Mică și Mare (dreapta)
Foto 26. Casă suspendată și puțin din pereții cheilor Ordâncușei
E weekend, e august, lumea e în concediu și chiar dacă nu au trecut foarte multe mașini pe lângă noi, sus, la pricipalul obiectiv turistic de aici, peștera de la Scărișoara e forfotă mare. Noi însă trecem mai departe și începem să ne bucurăm de liniștea cătunelor pe care le parcurgem: Ghețari și Ocoale. Aș putea zice că exceptând drumul asfaltat care facilitează accesul oamenilor din zonă, locurile însă sunt rustice. Gospodăriile sunt răsfirate încadrându-se în specificul cătunelor de munte.
Foto 27. Prin Ocoale
Foto 28. Biserica satului
Foto 29.
Foto 30. Creasta Bihorului ne urmărește și o vedem și după ce trecem de Ocoale
Foto 31.
Foto 32. Câteva gospodării ce aparțin de Ocoale
Foto 33. Privind spre poiana Călineasa
Weekendul nostru nu se termină aici, iar duminică punem de o tură de cules ciuperci. Pădurea ne răsplătește răbdarea de a căuta ciuperci și ne întoarcem acasă cu gălbiori, pitoance (hribi) și câteva oițe.
Foto 34. O nouă zi, o altă dimineață
Foto 35. Poteca gălbiorilor
Foto 36.
Foto 37. Pălărie într-un picior, ghici ciupercă ce-i? Hrib!
Foto 38. Laccaria amethystina
Hribul tau e de ala de plop, cu care nu m-as risca. Sunt specii foooarte asemanatoare cu asta, care nu-s comestibile. :)
RăspundețiȘtergereSa stii ca nu m-am atins de el; doar l-am pozat :)
Ștergere:) am gasit si poza pe care initial o vazusem pe fb. Acum citesc si povestea.
RăspundețiȘtergere