Pe pante în munții Bihor (16-17 ianuarie 2016)

Track: aici

Unul dintre cele mai faine weekenduri din sezonul ce se apropie cu pași repezi de sfârșit, cu siguranță a fost cel din munții Bihor.
Joi seara am luat decizia de a ne îndrepta înspre pantele de acolo, aceasta după ce am urmărit zi cu zi prognozele și webcamurile din zonă.
Orașul îl părăsim matinal și după cele 3 ore de condus pe valea Arieșului suntem gata de atac în momentul în care pornește telescaunul pârtiei din pasul Vârtop.
Pârtia nebătută de ratrac ne face instant cu ochiul astfel că, înainte de toate rămânem pentru câteva ture aici, beneficiind de urcarea motorizată.

Foto 1. În sfârșit e iarnă!

Foto 2. Încălzirea ne-o facem pe pârtia din pasul Vârtop

Foto 3. Spre Piatra Grăitoare pădurea e de poveste

Foto 4. Crenguțele au amorțit

Amânând puțin trecerea pe foci ajungem să înaintăm pe urmele celor care sunt în fața noastră.
Vremea nesperat de frumoasă și zăpada din abundență i-a determinat și pe alți schiori dar și drumeți să o ia înspre culmea principală a masivului.
În porțiunea prin care mergem printre brazi nu contenim să admirăm cât de bine arată acum pădurea cu straie albe, dar mai sus în culme, brazii răsfirați sunt pur și simplu ca niște fantome albe și, mulți dintre ei sunt copleșiți de greutatea zăpezii.

Foto 5. Soare și nori

Foto 6. Culmea înspre vf. Cucurbăta Mică și Mare

Foto 7. Cu spor spre pantele de schi

Foto 8. Un brăduț cimentat cu zăpadă

Foto 9. Spre prima căldare aflată la est de culmea principală a masivului

Trecem de vârful Piatra Grăitoare și ne îndreptăm spre prima căldare aflată la est de culmea principală care se îndreaptă înspre sud, către vârful Cucurbăta.
Scoatem focile și ne lăsăm în virajele primei coborâri. Panta, zăpada și alternativele pe care le avem în această căldare ne determină să ne petrecem restul zilei aici făcând sus-josuri până după amiaza.

Foto 10. La ora de desen

Foto 11. Zăpada e de zile mari

Foto 12. Susurul șerpitor

Foto 13. O parte din căldarea aflată la est de vf. Piatra Grăitoare

Foto 14. Înapoi la deal!

Foto 15.

Foto 16. Pe un alt traseu înapoi în culme pentru o nouă coborâre

Foto 17. Furnicuțe venite la schi

Foto 18. Cornișele încep să se contureze tot mai tare

Foto 19. Dan încearcă o noua coborâre din culme

Foto 20.

Rând pe rând ne întâlnim și cu alți schiori căci se pare că nu suntem sigurii care preferă aceste pante.
Încă de cum m-am gândit la munții Bihor mi-am pus în gând ideea ca la sfârșitul zilei să nu revenim prin același loc, în cazul în care va fi posibil.
Traseul pe care mi-l doream să-l parcurg (l-am mai parcurs acum vreo 4 ierni) urma să ne ducă tocmai până la cazarea pe care o aveam în cătunul Galbena.
Snowborderii trupei se întorc la pârtie și recuperează mașina, iar eu împreună cu Alin și Dan mai fac o urcare în culmea principală și înaintăm încă 1 km înspre sud, până la Tarnița Bihorului. După această distanță ne înscriem pe piciorul aflat între valea Vârciorog și valea Galbena și avem șansa să legam viraje chiar până în ulița unde se află cazarea, în cătunul Galbena.

Foto 21. După amiaza se arată și cel mai înalt vârf din munții Bihor

Foto 22. Totul e îmbrăcat în alb

Foto 23. Pe ultima urcare în culme

Duminică pe o vreme ceva mai închisă și un vânt turbat revenim în aceeași căldare, dar după 2 coborâri hotărăm să ne îndreptăm spre o poiana pe care am pus ochii mai devreme. Aceasta e situată într-o zonă cu pădure așa că vom scăpa de vânt. În drum spre poiana trecem printr-o fosta zonă de defrișare unde dăm peste perne uriașe de zăpadă... perne cu care nu ne-am mai întâlnit niciodată până acum.
Facem o coborâre până în partea inferioară a poienii care se află la S-V de cătunul Bubești, iar apoi revenim înspre pârtie.

Foto 24.

Foto 25. Un uriaș se pleacă sub povara zăpezii

Foto 26.