Coborâri pe schiuri pe valea Doamnei, din Curmătura Văroasă și căldarea Pietroasă

Promit că aceasta din urmă e ultima postare cu alb... cel puțin până la prima zăpadă a noului sezon.
Afară e primăvară de săptămâni bune, verdele ajunge să pună stăpânire pe altitudini tot mai mari și eu vreau să-mi aduc aminte cum a fost cu ocaziile în care am ajuns pe la Bâlea iarna trecută.
Prima dată în sezon am ajuns în weekendul 5-6 decembrie 2015, ocazie cu care am deschis sezonul de schi.
În ambele zile vremea a fost foarte bună și o zi am schiat pe nord, în timp ce a doua pe sud.
Sâmbătă am rămas pe nord și am avut parte de o zi cu temperaturi de iarnă și zăpadă bună. Zonele în care ne-am dat au fost clasicele valea Doamnei și valea Bâlii, numai bune să punem în mișcare mușchii folosiți la schi.

Foto 1. Privind spre Curmătura Văroasă

Foto 2. Direcția corectă

Foto 3. Stratul de zăpadă începe să fie tot mai consistent

Foto 4.

Foto 5. În decembrie umbra e prezentă în unele locuri pe tot parcursul zilei

Foto 6.

Foto 7.

Foto 8. Linii și umbre

După amiaza am luat la pas tunelul și am trecut pe sud pentru a prospecta posibilitatea ca duminică să ne dăm pe aici.
Atmosfera pe care o găsim în fața refugiului Bâlea Tunel ne face să stăm la o poveste cu lumea și în același timp să prindem apusul de aici.

Foto 9. La un pahar de vorbă

Foto 10. Refugiul Cota 2000 e în saoare până după amiaza

Duminică conform planului făcut încă de ieri revenim pe sud și ne dăm în valea aflată între Transfăgărășan și Piscul Paltinului. Fiindcă aici pantele sunt în soare încă de la primele ore ale dimineții zăpada își schimbă destul de repede consistența și ajunge să fie ca o nea veritabilă de primăvară.
Ultima coborâre am făcut-o pe firul văii Bâlea până jos la mașinile aflate la Bâlea Cascadă.

Foto 11.

Foto 12. Spre amontele văii Capra

Foto 13. Muntele Piscul Negru după perdeaua de țurțuri

Foto 14.

Foto 15.

La începutul lunii februarie ne-am mai făcut o dată drum spre Bâlea și astfel am mai profitat de două zile de zăpadă bună.
Accesul spre căldarea Bâlii îl facem ca de obicei cu telecabina și, după călătoria cu aceasta prin marea de nori, sus ajungem deasupra norilor. E soare și frumos așa că nu stăm prea mult pe gânduri și pornim spre valea Doamnei.
Întreaga zi ne-o petrecem pe acolo, coborând pe mai toate scocurile posibile, dar duminică e vremea să încercăm și alte pante.

Foto 16.

Foto 17. Umbră peste căldarea Bâlii

Foto 18. Pe valea Doamnei

Foto 19. Pe valea Doamnei

Foto 20. Pe valea Doamnei

Foto 21.

Foto 22. Bezele de nea

Foto 23. Muchia Bâlei dintr-un alt unghi

Foto 24. Micuța peninsulă cu soare

O luăm tot înspre valea Doamnei dar de acolo urcăm în Curmătura Văroasă pentru o coborâre mai abruptă. Zăpada pe această față estică e tot mai moală așa că punem focile și decidem să mergem până în căldarea Pietroasă.
Deși în această direcție nu a mai fost niciunul dintre noi nu avem probleme cu orientarea pentru că folosim niște urme făcute de alții ziua precedentă.
De îndată ce ajungem în partea de jos a căldării suntem întâmpinați de bolovanii care sunt prezenți pe toată suprafața căldării. Fără grabă urcăm până în locul unde panta și zăpada ne permite înaintarea pe foci.
Mai admirăm o dată Orientalii și Apusenii care s-au văzut clar toată ziua și apoi scoatem focile.
După orele prânzului revenim în căldarea Bâlii și după ce ne facem rucsacul pornim spre mașină pe schiuri.
Pe drumul spre Bâlea Cascadă cerul s-a colorat tot mai mult în culorile apusului și e incredibil cum vizibilitatea spre munții de care aminteam mai sus s-a păstrat până acum...

Foto 25.

Foto 26. Prin Căldarea Pietroasă

Foto 27. Adevărata șaua Doamnei în stânga pozei

Foto 28. Din căldarea Pietroasă cu Orientalii în fundal

Foto 29. O privire înapoi...

Foto 30. 

Foto 31. Apus

Foto 32. De la Vârtopel - Arpășel până la Negoiu