Pe două roți pe culmea dintre valea Iadului și valea Drăganului (26 iulie 2015)

Traseu: Remeți - valea Iadului - Stâna de Vale - BA - pe sub vârful Muncel - poiana Hașurilor - Stâna din Runc - Stâna de Izvor - Tăietura Pietrelor - Remeți
(track aici)

A venit toamna, de fapt e ca și dusă și încă nu am apucat să fac un rezumat al tuturor ieșirilor pe două roți pe care le-am făcut în acest an. Astfel din această categorie se numără și tura în care am făcut pozele de mai jos.

În ultimul weekend al lui cuptor am ales ziua cu prognoza cea mai bună și ne-am îndreptat spre Remeți, județul Bihor.
Înainte să ajungem în punctul de start al traseului avem parte de câteva minute de ploaie, căci se pare că frontul cu precipitații s-a grăbit să intre mai repede pe teritoriul românesc.

Foto 1. Valea Iadului

Foto 2. Pedalând pe valea Iadului înspre Stâna de Vale

În final ploicica de vară se oprește la fel de repede cum a și venit iar noi pornim în traseu. Ceasul arată aproape ora 12 când ne urcăm în șa, în Remeți.

Suntem deja pe valea Iadului, însă până ajungem la secțiunea mai sălbatică a văii trecem pe lângă lacul Leșu, prin câteva poieni în care se află cabane și urcăm lin spre Stâna de Vale.
Cu valea Iadului am făcut cunoștiintă vara trecută, dar din cauza a două reprize de ploaie nu am reușit să ajungem în timp util în Stâna de Vale pentru a continua pe culme pe care o avem azi în plan.

La ieșire de pe valea Iadului intersectăm drumul asfaltat ce vine dinspre Beiuș. În stațiune se poate observa cum de ani buni nu se mai întâmplă prea multe, dar e bine de știut că Stâna de Vale reprezintă polul precipitațiilor de la noi și că aici se află Izvorul Minunilor.

Pentru că nu avem vreme de pierdut prânzim din traistă pe o pajiște verde aflată în fața singurului hotel de aici ?! și apoi continuăm. Mai în glumă, mai în serios, i-am înștiintat pe partenerii de pedalat că abia după ce vom ajunge în Stâna de Vale va începe tura. :)

Foto 3. Prânz la marginea unui teren de fotbal în Stâna de Vale

La ieșirea din stațiune gps-ul arată că am parcurs 30 de km până aici, însă acum avem în față prima urcare mai serioasă a zilei spre șaua din poiana Muncel.

Urcarea o facem în întregime în șei iar după ce ajungem în șa ne tragem puțin sufletul înainte de a intra pe drumul de culme.

La fel ca și la drumeție, acolo unde curba de nivel se traduce în urcări și coborâri succesive însă fără diferențe mari de nivel, la fel e drumul de culme în ceea ce privește pedalatul.

Aceasta doar așa ca și o paranteză sau mai bine spus o caracteristică a următorilor kilometri pe care-i vom parcurge.

Foto 4.

Foto 5. Imediat după intrarea pe culmea ce se înalță între valea Iadului și valea Drăganului

Foto 6. Drumul de culme ne poartă prin poieni întinse

Vremea ține cu noi și deși norii au acoperit albastrul cerului de ore bune, iar culmea principală a Vlădesei e în ceață noi avem noroc și suntem sub plafon.

Temperatura e perfectă astfel că putem să ne bucurăm de locurile prin care trecem... poieni ce par nesfârșite, presărate cu sălașe din când în când și traversate de un drum ce pare că ar fi fost făcut special pentru pedalat.

Foto 7. Sus-josuri

Foto 8. Nici țipenie de om pe aici, dar vaci sunt fără număr...

Foto 9. Câteva sălașe presărate de-a lungul culmii

Foto 10. Un brad frumos

Cu excepția turmelor de vaci nu-mi aduc aminte să ne fi întâlnit cu cineva cât am fost pe culme.

În această ieșire vom ajunge până la asfaltul care urcă din satul Remeți spre limita dintre județele Cluj și Bihor și apoi coboară în valea Drăganului.

Cealalaltă porțiune aflată la nord de acest drum am avut ocazia să o pedalăm anul trecut.