#5zile5munți pe bicicletă - ziua 4: Iezer-Păpuşa (8 august 2015)

Traseu: Rucăr - valea lui Ecle - muntele Sohorit - vf Pleașa - Culmea Căpitanului - vf Preajba - Plaiul Țefeleica - muntele Găinațul Mic -șaua Grădișteanu - vf Păpușa (2395 m) - Culmea Boteanu - valea Râușorul - Rucăr (track în curând)

După terminarea traseului din Grohotiș mutăm tabăra în localitatea Rucăr de pe culoarul Rucăr-Bran pentru a ne apropia de un nou masiv.
Târziu în seară ajungem la pensiunea Roxy, pensiune foarte bike-friendly, unde vom rămâne două nopți.
Sâmbătă dimineața trupa se mărește căci Mihăiță și Adriana au venit tocmai de la Cluj pentru un weekend de pedalat.
Pentru ziua de azi Marian ne-a pregătit un traseu în masivul Iezer-Păpușa, traseu tare, care ne aşteaptă cu o urcare continuă de 30 de kilometri, caracterizată de o diferență de nivel de aproximativ 1800 m. La capătul acesteia vom atinge vârful Păpușa și drept urmare vom fi tocmai în creasta principală a munților Iezer-Păpuşa.
Dar pentru că până acolo mai e mult, pornim la drum!
Ieșiți din curtea pensiunii cotim stânga pe strada Spitalului și apoi după numai câteva sute de metri mai facem o dată stânga pe valea lui Ecle.
Imediat după ce intrăm pe drumul de pe vale ajungem pe foaia mică și urcarea rămâne susținută și în kilometrii ce urmează. După scurt timp ieşim de pe vale și înaintăm pe serpentinele care ne vor scoate la liziera pădurii, la kilometru 5 de la plecare. Ne bucurăm că urcăm prin pădure, afară fiind deja cald.

Foto 1. Drumeag de culme în partea sudică a munţilor Iezer-Păpuşa

Foto 2. La ieşirea din pădure suntem luaţi în primire de soarele unei zile de august

În cei 5 kilometri am urcat 500 de metri diferență de nivel și când ieșim deasupra pădurii, în câmpul vizual apare o parte din culoarul Rucăr-Bran și Piatra Craiului. Totodată în departare vedem creasta principală, ținta noastră de azi... pare departe rău de tot.

Foto 3. Plaiuri deasupra culoarului Rucăr-Bran

Foto 4. Pentru prima dată vedem vârful Păpuşa de pe muntele Sohorit

Pe culmea Căpitanului ne abatem puțin de la traseu pentru a întreba de izvoare la o stână aflată lângă drum. Aici reumplem bidoanele după care continuăm urcarea.
Dacă în primul contact vizual cu Craiul acesta ni s-a înfățișat dintr-o parte, înaintând, îl vedem tot mai clar și după fiecare serpentină e tot mai aproape de noi.

Foto 5. Stâna de pe muntele Căpitanului şi Craiul văzut din profil

Foto 6. Serpetină după serpentină ne apropiem tot mai mult de lama de calcar

Prea multe nu ar fi de povestit despre urcarea până în șaua Grădișteanu, șa situată la aproximativ 1950 m. Drumul e perfect ciclabil și în cele câteva puncte în care panta se înăsprește se poate rămâne în șa cu un pic de încăpățanare și tehnică.
Drumul e foarte frumos şi ca orice drum de altitudine oferă priveliști extraordinare asupra împrejurimilor.
Cu excepția culegătorilor de fructe și a unor salvamontiști care coborau cu mașina dinspre șaua Grădișteanu nu ne-am intersectat cu nimeni.
Izvoare nu am mai întâlnit (după oprirea la stâna de pe muntele Căpitanu) și singurul pe care ați putea conta ar fi chiar cel aflat în șaua Grădișteanu. E bine de știut că după ce drumul ajunge în șa mai trebuie înaintat încă 50 de m pe traseul ce merge înspre Păpușa și izvorul se află înspre vest.

Foto 7. O bună bucată de vreme eram tot pe la altitudinea de 1600 de m, drumul urcând, dar deopotrivă şi coborând

Foto 8. În cea mai mare parte după urcarea de dimineaţă, traseul se desfăşoară prin soare...

Foto 9. Tragem cu toţii pe dreapta pentru rezolvarea singurei pene a celor 5 zile de pedalat

Foto 10. Nişte vaci aflate la păscut ne privesc destul de mirate

Foto 11. Craiul Carpaţilor

Foto 12. Muntele Găinaţu Mare (st.), izvoarele Argeşelului şi vârful Păpuşa (central)

Foto 13. Înainte de urcuşul final facem o pauză în şaua Grădişteanu - 1950 m

Foto 14.

Foto 15. Craiul ne fură atenţia la fiecare pas

Șaua Grădișteanu e punctul în care drumul ciclabil se termină și înainte de a ataca perpedes, pe lângă bicicletă, cei 450 de metri care ne despart de vârful Păpușa ciugulim câte ceva și bem apă pe săturate.
Push biking-ul lejer durează aproape o oră jumătate urmărind marcajul bandă roșie și culminează cu atingerea celor 2393 m. Deși ultima parte nu am putut-o parcurge pe două roți cei 2393 m reprezintă cea mai mare altitudine la care am ajuns cu bicicleta.
Pe vârf luăm o binemeritată pauză și încercăm să ne dăm seama pe unde urmează să coborâm.
Nu recomandăm traseul pe care l-am urmat pe coborâre deoarece poteca de pe culmea Boteanu nu e continuă, e plină de smocuri de iarbă, panta e mare, iar apoi drumul forestier care coboară în valea Râușorul e fost măturat bine de ploile/viiturile din anii trecuți.
Abia după ce ajungem jos în valea Râușorul reușim să revenim în șei și să ne bucurăm de coborârea pe care o mai avem până-n Rucăr.