Circuit pe două roți cu pornire din Valea Ierii (21 iunie 2015)

Traseu:  Valea Ierii - șa Prislop - mănăstirea Muntele Rece - Dobrin - Tina Bogdanului - culmea Huda Groșilor - muntele Picioragu - Rățoiu Mic - valea Ierii - Caps - Valea Ierii (track aici)

Duminică dimineață cu bicicletele cocoțate pe mașină pornim spre Valea Ierii în ideea de a face un circuit pe două roți. Anca vine cu propunerea de a pedala pe culmea care desparte valea Someșului Rece de valea Ierii, iar de aici găsim repede un circuit.. așa cum ne plac nouă traseele.

Surprinzător vremea e departe de ceea ce anunțau prognozele și evident că aceasta nu poate decât să ne bucure și sperăm să țină cât mai mult. În același timp temperaturile ne duc cu gândul la primavară sau toamnă, aceasta deși totul în jurul nostru e verde și e plin de flori de câmp.

Călătoria cu mașina se încheie în dreptul drumului ce pleacă din valea Ierii înspre șaua Prislop, drum pe care-l folosim pentru a ajunge în culmea amintită mai sus. Urcarea merge foarte repede și în scurt timp atât eu cât și Anca am un deja vu de acum 2 sâmbete când am ajuns  în aceeași șa, dar venind din direcție diferită.

Foto 1. Nori amenințători deasupra Dobrinului

 Foto 2. Popas la mănăstirea Muntele Rece

Din șa continuăm înspre N-V și astfel ajungem la mănăstirea Muntele Rece. Acum suntem în culmea principală a munților Gilăului și schimbăm direcția de mers înspre sud, în urcare continuă, dar domoală până pe platoul Muntele Mare, dacă vremea ne va permite.

Drumul l-am ales așa, adică de culme  pentru că în cursul săptămânii a tot plouat și șansele ca un drum aflat pe culme să se zvânte sunt mai mari.

Încă de cum am pornit îmi revin în cap rând pe rând, mai toate turele pe care le-am făcut prin zonele prin care urmează să trecem azi...

 Foto 3.

 Foto 4. Cătune la 35 de km de Cluj-Napoca... Muntele Rece în dreapta, Dodești în stânga

 Foto 5. Din culme spre Valea Ierii, iar central- în ultimul plan, platoul Muntelui Mare

Așadar de la mănăstirea Muntele Rece urmăm drumul de culme ce ne duce pe sub vârful Tâtorva, apoi ne oferă priveliști când spre cătune aflate la vest, respectiv la est de drumul nostru. După kilometri buni ajungem la prima intersecție mai mare de drumuri, sub vârful Chicera lui Matei, însă noi ne păstrăm direcția pe care ne-am înscris o dată ce am ajuns în culme.

 Foto 6. Ocolind vf. Tâtorva

 Foto 7.

 Foto 8. Ne apropiem de cătunul Râșca

 Foto 9. Micuțul cătun Râșca p-un picior de deal

 Foto 10. Pedalare cu iz de vară

 Foto 11. În Ghiuri suntem întâmpinați cu o mică rupere de pantă

 Foto 12. Traversăm o zonă nu foarte fotogenică în drumul nostru spre Chicera lui Matei

 Foto 13. Atenție! circulație din ambele sensuri

 Foto 14. Platoul Măguri își face apariția în câmpul vizual

Următoarele cătune pe care le admirăm sunt Oțeleștiul, Bușeștiul și Ghemăneștiul... ultimul dintre ele având așezări până-n culme. Acum e rândul derulării unor noi amintiri pe care le împart și colegilor de tură căci următoarea porțiune de traseul am făcut-o într-o iarnă pe schiuri de tură. Cei aproximativ cei 17 km aflați între Otelești și șaua Prislop (cu puțin înainte de vf. Muntele Mare) atunci am avut nevoie de o zi întreagă... să vedem acum cum stau lucrurile.

 Foto 15. Cătunul Bucsești

 Foto 16. Oare va ploua?!

 Foto 17. Oțeleștiul

 Foto 18. Ultimele sute de metri înainte de...

Cu puțină încăpățânare și slalom printre băltoacele apărute după mai multe zile cu ploi rămânem în șei și ajungem la primul grup de colibe/ așezări sezoniere din culme numit Dobrin. Aici am hotărât încă cu câțiva kilometri înainte că facem pauză de mâncat. Punem ochii pe niște bănci aflate lângă schit și mergem înspre ele. La scurt timp după ce ne-am oprit vine să ne dea bună ziua un localnic și astfel aflăm că există un magazin într-una dintre colibe, că 20 de familii au urcat la colibe și că în ziua de miercuri se ține slujba în schit.

 Foto 19. grupul de colibe de vară de la Dobrin

 Foto 20. Pauza de prânz

Împreună cu Gabi dau o fugă până la magazin, iar prezența noastră este sezizată de un țăran puțin turmentat care ne suspectează ca avem interese ascunse. Altfel de ce am fi la ora asta pe aici, ce-i drept că ne trădează prezența aparatului foto. Neavând cum să-l lămurim că se înșală amarnic, facem cumpărăturile și revenim la restul trupei.

 Foto 21. Și-am pornit la drum căci mult mai avem...

 Foto 22. O căsuță într-un brad vechi

Câțiva nori pașnici încep să se adune, iar temperaturile nu prea ridicate ne îndrumă la drum. Din câte îmi aduc aminte înainte de vârful Dumitreasa am întâlnit singura bucată în care nu am putut rămâne pe biciclete căci panta drumului e acoperită cu un strat de bolovani. După porțiunea de împins am revenit în șei și curând am ajuns la Tina Bogdanului, următorul grup de colibe de vară. 

Intru în vorbă cu o tanti și aflu că pe aici doar 6 familii au urcat în acest an și că urcă tocmai din Vadu Moților.

 Foto 23. Următorul grup de colibe: Tina Bogdanului

 Foto 24. Una dintre cele 6 colibe sezoniere locuite

 Foto 25. Biciliști și cai

 Foto 26. Simțind că ploaia se apropie caii merg la adăpost, iar noi ne vedem în continuare de traseu

După ce trecem de Tina Bogdanului o luăm puțin înspre vest pentru că în curând coborâm puțin înainte de a ne înscrie pe urcarea înspre culmea Huda Groșilor. Urcarea în serpentine merge și de această dată repede, însă vedem cum ploaia din zare se îndreaptă tot mai mult spre platoul Muntelui Mare.

Regrupăm în momentul în care am ieșit în culme și ne echipăm de ploaie. În câteva minute gradele se împuținează drastic și temperatura resimțită e foarte mică.

 Foto 27. Mostră din urcare în culmea Huda Groșilor

 Foto 28. Cu puțin timp înainte ca ploaia să se abată peste noi

Prin ploaie înaintăm înspre vf. Piatra Groșilor și apoi cotim spre N-E pe muntele Picioragu. Ne pare puțin rău că vremea s-a înrăutățit așa repede însă ținând cont de temperaturile scăzute nu era o alternativă să continuăm pe traseul pregătit de acasă. Drept urmare, continuăm pe muntele Picioragu căci văd pe hartă niște drumuri care duc spre valea Ierii. Prindem drumul care coboară înspre valea Rățoiu Mic și când mai pe bicicletă, când mai pe lângă ea ajungem cu bine jos în vale. Acolo calitatea drumului se îmbunătătește considerabil și în față avem o coborâre lungă până-n Caps și de acolo încă câțiva kilometri până-n Valea Ierii. Ajunși la mașină iese soarele, cerul se curăță și nu putem spune decât că am avut ghinion și că prognozele ce anunțau ploaie la ora 4 au fost foarte precise. Spălăm bicicletele și pornim spre Cluj, urmând ca pe Muntele Mare să revenim cu o altă ocazie, tot pe două roți.

Foto 29. Aburi cât cuprinde atât în atmosferă cât și pe lentila aparatului