Pe două roți prin Rodnei (13 iunie 2015)

Traseu: pasul Prislop - Poiana Știol - lacul Izvorul Bistriței - șaua Gărgălău - șaua Galațului - fosta cabană Puzdrele - pe sub Piatra Negoiescului - pârâul Repede - Borșa
 
După multe ture perpedes și pe schiuri prin Făgărașii nordului a sosit momentul primei ture pe bicicletă pe aici. Dorința de a ajunge pe cele câteva secțiuni ciclabile ai acestor munți exista deja de câțiva ani buni și traseele le aveam pregătite tot cam de pe atunci.

Cu destul de multe zile înainte ca weekendul să se apropie primesc o invitație din partea unor cunoscuți pe facebook care îmi atrage atenția destul de repede. Lumea e plină de entuziasm și se organizează mai din timp în timp ce eu hotărăsc să mă alătur cu două zile înainte de plecare.

Astfel pornim spre Borșa, sâmbătă dimineață ,cu mult chef de pedalat și în același timp cu speranța ca vremea să nu fie prea dură cu noi pentru a ne putea bucura de rododendronul care e în floare.

Foto 1. Pe biciclete în zona bulevard din creasta principală a munților Rodnei

La aproximativ 3 ore de la plecare ajungem în Borșa de unde avem imagini tot mai clare cu ceea ce se întâmplă în creastă. Jos în valea Vișeului e tot mai cald iar pe sus norii negri parcă prind tot mai mult curaj.
După ce trecem pe la cabană să salutăm lumea care era pe picior de plecare spre pasul Prislop (distanță Borșa- pasul Prislop fiind de 20 de km cu ~700 m diferență de nivel), hotărăm să rămânem fideli propunerii inițiale aceea de a urca cu mașina până-n Prislop.
Pe distanța pomenită mai sus ne întâlnim cu grupuri de bicicliști din trupa mare care pedalează cu spor spre pas.  

Rămân plăcut surprinsă să văd că asfaltul a fost iar petecit și e într-o stare decentă pentru următoarea perioadă.

Foto 2. Imediat după pornirea din pasul Prislop

Parcăm mașină lângă Cabana Alpină dăm jos caii și în câteva minute suntem gata de tură. În formație de 3 pornim pe prima porțiune a traseului: Pasul Prislop (1416 m)- poiana Știol- lacul Izvorul Bistriței - șa Gărgălău (1907 m).

 Foto 3. În goana sus-josurilor spre poiana Știol

 Foto 4. Cearcănul din Maramureșului pe fundal

Distanța între capetele primul segment e de aproximativ 7.5 km, din care secțiunea Prislop - lacul Izvorul Bistriței se desfășoară pe drum, iar cea de-a două - de la lac în sus- e ceva mai tehnică iar porțiunile ciclabile alternează cu cele de împins bicicleta.

Foto 5. Drumul ne duce printre primele tufe de bujori de munte

Pot spune că am zburat până-n poiana Știol căci am ajuns după ~15 min, aceasta în comparație cu timpul în care am ajuns ultima dată pe aici pornind tot din pas însă pe schiuri de tură, la începutul lunii aprilie.

O dată ce trecem de limita parcului național munții Rodnei apar primele tufe de smârdar și înaintăm într-un ritm super lejer.

 Foto 6. Întrecere spre cer

Foto 7. Poteca înspre șaua Gărgălău

Constat că salvamontul a montat un pilon ce are rolul de a marca mult  mai clar bifurcația traseelor TR și BA, însă nu la mult timp descoperim mașini 4x4 care au ignorat cu nonsalanță faptul că accesul în PNMR e interzis.

Revenind la traseul nostru continuăm în ritm lejer cu multe pauze de pozat rododendronii, de privit în stânga și-n dreapta, aceasta și în speranța că așteptarea celorlalți în șaua Gărgălau va fi mai scurtă.

Foto 8. Poteca printre jnepeni e ca un labirint prin care poți pedala

Foto 9. Apă, rodo și Radu

Foto 10. Radu se încăpățânează să rămână cât mai mult în șa

Dar până să ne întâlnim cu de-ai noștri zărim alți bicicliști... o trupă numeroasă de la Bistrița. Schimbăm câteva vorbe cu ei și continuăm înspre șa.

Foto 11. Aproape pierdută-n decor

 Foto 12. Curgere roz

 Foto 13. Cu povara-n spate spre șaua Gărgălău

Foto 14. De după mușuroiul roz ies furnicile bicicliste

Norii s-au adunat tot mai mult deasupra noastră însă pentru că mai sunt petece de cer albastru punem de-o pauză în care ciugulim câte ceva. După numai câteva minute începe o ropotă de vară care nu durează mult.

 Foto 15. Pe granița dintre soare și umbră

 Foto 16. Am scăpat de ploaie?!

 Foto 17. La uscat după prima ropotă

 Norii negri par să fie deasupra Gărgălăului însă cerul nu arată prea bine nici înspre vest. Ne mai mișcăm noi puțin în zona șeii Gărgălău și vine ropota cu numărul doi... o ropotă cu descărcări și grindină. În timp util zăresc un loc în care să ne adăpostim toți trei. Bicicletele le lăsăm în potecă și noi urcăm câțiva metri deasupra ei adăpostindu-ne de ploaia care durează vreo trei sferturi de oră.

 Foto 18. Pe poteci prin lanul roz

Foto 19. Adăpostindu-ne de cea de-a doua tură de ploaie

Avem mare noroc și rămânem destul de uscați, iar după ce ploaia se oprește continuăm pe al doilea segment al traseului- segmentul de pe creastă cuprins între șaua Gărgălăului și cea a Galațului.
Această porțiune poartă numele de "zona bulevard" deoarece păstrează urmele vechiului drum minier ce făcea legătura între fosta cabana Puzdrele și valea Anieșului trecând puțin pe sub șaua Gărgălău.
Odată cu trecerea anilor drumul s-a înierbat și e perfect de pedalat putând fi parcurs în întregime în șa.

Foto 20. După ploaie iese soarele pe bulevardul din creastă

Foto 21. Pedalând pe bulevardul de la aproape 2000 de m

Foto 22. Vârful Gărgălău încă pe fundal

 Soarele își face apariția după ploaia de vară și până-n șaua Galațului ne uscăm în întregime.

Înainte de a părăsi creasta în șaua Galațului, semnalizată acum cu un pilon de marcaj,  ne mai uităm odată spre Gărgălău și apoi ne pregătim de coborâre.

Foto 23. În șaua Galațului

Foto 24. Fostul drum minier

Foto 25. Poteci cu priveliști spre pereții Rezervației Piatra Rea

Fostul drum minier se desfășoară pe versantul N-E al piciorului Putredu și după ce se mută pe cealaltă parte a piciorului trece pe la obârșia văii Cimpoiasa.

Porțiunea care începe în șaua Gărgălăului ne oferă o coborâre lungă, de la altitudinea de 1882 m până la 730 m jos în Borșa. Cu puțină atenție și îndemânarea această coborâre poate fi parcursă în întregime pe bicicletă.
Câteva porțiuni mai tehnice sunt până la ruinele fostei cabane Puzdrele, căci de la acest punct la vale traseul se desfășoară pe drum forestier.

Foto 26. Coborând spre fosta cabană Puzdrele

Chiar dacă mai devreme ne-au prins două ploi, drumul de acces spre stâna aflată puțin mai jos de ruinele fostei cabane de uscat. Ultimul lucru care m-a surpins în ceea ce privește amenajările ce țin de traseele din Rodnei a fost să văd ca pe stâna de aici e scris mare "Stâna - Refugiu Salvamont"!
În curând ne aflăm pe curba de nivel care trece pe la obârșia pârâurilor Negoiescu Mare, Negoiescu Mic, iar apoi care  trecem de cealaltă parte a culmii Prislopaș.

Foto 27. Pe curba de nivel de sub vf. Feții

Foto 28. Peisaj de Apuseni și Toroiaga în ultimul plan

Acum aproape 1 an urcam pe aici în tura de clasică de rododendron și mai mulți dintre noi ne imaginam pe două roți... așa cum se întâmplă adesea când ajungem să fim perpedes pe drumuri ce pot fi parcurse pe bicicletă.
Mai punem de o scurtă pauză în șaua în care drumul trece iar de pe un versant pe altul (practic sub vf. Feții), șa în care se află și o măsuță iar apoi ne lăsăm cuprinși de farmecele coborârii. Totuși cu coada ochiului readmir fânațele, așezările sezoniere care seamănă atât de mult cu cele din Apuseni, Toroiaga și Borșa care se află de-a lungul râului Vișeu. Ajunși pe malul pârâului Repede râmânem pe malul drept al acestui și o uliță neasfaltată ne scoate-n drumul național.

Foto 29. Printre așezări sezoniere

Foto 30. E vremea rododendronului dar și a florilorilor "barba moșului"

Foto 31. La vale spre pârâul Repede

Căldura mare și soarele puternic al după amiezii ne îndeamnă să luăm o pauză de hidratare înainte de a porni spre pasul Prislop pentru a recupera mașina.
Pe creste iar s-au adunat nori negri și dinspre pas se văd blițuri... cumva fără prea mult entuziasm facem un  pact că urcăm până la prima picătură de ploaie, mai ales că trebuia să ne îndreptăm spre ea...
Chiar înainte de a ajunge în zona Complexului Borșa trec de-ai noștri în mașini (cea mai mare parte a trupei renunțase după ploaia care i-a prins pe malul lacului Știol) și în final nu refuz oferta lui Vlad de a merge cu mașina până-n pas pentru a o recupera pe a noastră.
În pas suntem întâmpinați de curcubeu și asfalt aburind, iar la revenirea în oraș ne adunăm cu toții la pizzeria Țiti pentru povești și impresii.
În curând și povestea celei de-a doua zi a weekendului...