Apus peste căldarea Bâlii (20-21 decembrie 2014)

Cu gândul la cele două zile prinse în deschiderea sezonului de tură aici, în Bâlea, am reunit trupa și am purces în aceeași direcție. Prognozele acum nu erau cele mai optimiste dar totuși speram să nu fie foarte rău.
De îndată ce ajungem în căldarea Bâlii realizăm cum stă treaba... zăpada perfectă de zilele trecute s-a transformat în urma unei ploi scurte, joi, într-o crustă veritabilă. Toată întinderea de zăpadă era acum un patinoar imens. Cheful de schi ne-a părăsit pe unii imediat și nu ne-a rămas decât să ne punem speranțele în prognozele meteo ce anunțau ninsoare pentru sâmbătă noapte.
Cândva după prânz plafonul parcă a început să se ridice și ne-am împrăștiat care, încotro.
Înarmată cu colțari și piolet am pornit inițial pe schiuri în direcția șaua Caprei. După nu prea mult am hotărât că e mai sigur să renunț la schiuri și să trec la echipamentul tehnic.
Urcarea am făcut-o încet, întorcând capul prin jur căci cerul se degaja tot mai mult.
În șa am ajuns tocmai când soarele se pregătea de apus și am zăbovit puțin când Mihnea și trupa lui s-a întors de pe Văiuga.
Pe coborâre am aveut parte fără doar și poate cel mai frumos apus pe care l-am prins eu în Bâlea.
Seara începe ninsoarea care continuă și duminică dar însoțită de vânt puternic și vizibilitate aproape nulă, drept urmare nu ne-am putut bucura de pulvărul proaspăt.