Debutul iernii pe malul lacului Bucura din munții Retezat (22-23 noiembrie 2014)

Să înceapă iarna! Chiar dacă temperaturile de la munte au scăzut sub pragul înghețului de mai multe ori în toamna asta, primele ninsori mai serioase au căzut (cu precădere) în Carpații Meridionali după prima jumătate a lunii noiembrie.

Pentru weekendul 22-23 noiembrie, împreună cu Alina și Claudia, am ales ca destinație lacul Bucura din Retezat, cu acces din Poiana Pelegii. Am parcurs cei 18.5 km de drum forestier dintre barajul Tomeasa (Gura Apei) și Poiana Pelegii în aproximativ 2 ore. E adevărat că am mers cu atenție, dar aș zice că e mai prost decât cel de pe Râu Bărbat (care are 24 km, și pe care l-am parcurs tot în 2 ore). Iar între Gura Zlata și baraj mai sunt câțiva km de drum betonat cam deteriorat, pe care tot încet se merge. Vorbesc aici de o mașină cu garda normală.

Foto 1. Lacul Bucura înghețat

 Foto 2. Pe drumul forestier am făcut un pic popas și am fotografiat pădurea

Foto 3. Ieșim din ceață

În parcarea de la capătul drumului mai erau 2 autoturisme cu proprietarii cărora ne-am intersectat pe traseul înspre Bucura (ei făcând doar traseu de o zi). Din Poiana Pelegii până la Bucura am făcut circa 2 ore și am ajuns exact când ceața s-a lăsat în vale și ultimele raze ale Soarelui luminau vârfurile munților.

Foto 4. Am ajuns la timp!

Foto 5. Lacul Bucura și priveliștea înspre vârful Peleaga

Foto 6. Frig de crapă pietrele!

Foto 7. Dar îmbrățișările sunt calde!

Foto 8. Privind spre creasta Piule-Pleșa după apus

La Refugiu nu era nimeni și nici nu se vedeau oameni care să coboare de pe vreun traseu. Însă după ce ne-am instalat tabăra, am văzut 2 frontale luminând coborârea dinspre Curmătura Bucurei.

Foto 9. Traseu de iarnă la frontală

Foto 10. De lux!

Dimineața ne-am trezit la răsărit, după care am făcut un mic circuit în zonă, înainte de retragerea spre mașină. Am început urcușul pe valea Berbecilor, înspre Peleaga, pe marcaj cruce galbenă. Apoi am părăsit marcajul, urcând pieptiș înspre șaua Custura Bucurei. De aici am continuat pe marcaj bandă roșie, până în Curmătura Bucurei, iar coborârea a fost pe bandă albastră până la refugiul Salvamont.

Foto 11. Dimineață friguroasă

Foto 12. Loc de cort nefolosit

Foto 13. Primele raze pe Judele

Foto 14. Deasupra lacului Bucura, pe valea Berbecilor

Foto 15. Am ieșit de pe marcaj!

Foto 16. Pauză de contemplare

Foto 17. Pe creasta munților Retezat

Foto 18. Jocul umbrelor

Foto 19. Probabil ultima tură a Alinei pe bocanci din iarna asta :-)

Foto 20. Sub Custura Bucurei, cu Peleaga pe fundal

Foto 21. Grunji?

Foto 22. Postură fotografică

Foto 23. Toate drumurile duc la Roma?

Foto 24. Lacul Bucura văzut din Curmătura Bucurei

În zona refugiului n-am întâlnit-o pe Victorița, celebra vulpe cu care au apărut fotografii pe internet la o săptămână după excursia noastră. În schimb, am avut alt model foarte simpatic pe care l-am surpins în zonă: o nevăstuică! (Lat: Mustela nivalis, Eng: Weasel) 
Nevăstuica este cel mai mic mamifer carnivor care trăiește în Europa.

În Clopotiva am vrut să dăm năvală în faimoasele clătite. Pe net n-am găsit cum se numește restaurantul (multă lume vorbește de clătitele astea la superlativ, dar nimeni nu dă nume!). Am oprit la birtul din centru și am întrebat unde e localul cu clătite. Niște localnici puțin șprițuiți ne-au zis că s-a închis. I-am crezut pe cuvânt și ne-am luat tălpășița dezamăgiți. Știe cineva cum se numește (sau se numea, dacă chiar s-a închis) localul, și dacă mai e deschis?