Circuit cu bicicletele în Suhard (8 iunie 2014)

Revenind la primul weekend al lunii iunie, am rămas datoare cu o restanță ce are legătură cu a doua zi.
Dimineața ne regăsește încă la locul nostru de cort de pe valea Moldovei, într-o oarecare ceață specifică unor dimineți de vară. Reușim să adunăm tabăra cam deodată cu momentul în care a ieșit soarele și să pornim la drum.
Azi vom pedala la altitudini mai mari, în munții Suhard. Pentru aceasta revenim în pasul Mestecăniș și din Iacobeni o luăm spre dreapta pe valea Bistriței Aurii.
Cu asfaltul de pe această vale am făcut cunoștiință acum câțiva ani, însă reușeste să-mi provoace ceva nervi, dat fiind faptul că bicicletele mai că nu dansau în suporturile lor. Kilometri până la cazarmele de la Rotunda se scurg destul de greu. Când suntem în dreptul DJ trecem cu mașina podul peste apele Bistriței Aurii și parcăm mașina care rămâne să ne aștepte. Tranziția din valea Moldovei până aici a durat ceva și astfel că ceasul arată aproape ora 11 când o luăm din loc. Cu destul de mult spor și beneficiind de umbra brazilor de pe marginea drumului, ne facem încălzirea pe cei aproximativ 4.5 km până în pasul Rotunda.

Foto 1. Pedalând prin Suhard

Foto 2. Față în față cu urcarea spre vf. Cociorbii

Aici intersectăm banda roșie care trece dintr-un masiv spre altul urmând creasta principală, în cazul de fața aceasta facând legătura între creasta munților Rodnei și cea a Suhardului. Înainte de a continua pe lungul urcuș pe care-l avem în plan tragem pe dreapta și ne refacem proviziile de apă de la una dintre cabanele de aici. Apoi, banda roșie ne mai oferă câteva momente de răgaz, înainte de a ieși în soarele arzător. Curând realizez că pentru mine e prima tura prin zonă când în jurul meu totul nu e acoperit cu alb așa că abia aștept să văd ce ascundea zăpada.

Foto 3. Un drum verde și trioul din Rodnei (Roșu, Ineuț, Ineu)

Foto 4. Drum strategic sub culmea principală a Suhardului

Foto 5. Calcar în Suhard?

Foto 6. Mioare

Cabana Croitor rămâne în urmă, dar în spatele nostru trioul din Rodnei se arată tot mai frumos și dornic de pozat. Încerc în zadar să le trimit salutări celorlați din "bandă" aflați undeva în zona Ineului după care ne vedem de drumul nostru.
Trecem pe lângă vreo două stâne și apoi ne apropiem tot mai mult de panta înierbată a vf. Cociorbii. De la distanță n-aș fi zis că acesta ascunde un drum perfect ciclabil. Câțiva bolovani ne-au pus pe alocuri la încercare, însă am reușit să rămânem în șeile bicicletelor. Drumul însoțit de bandă roșie de conduce spre liziera pădurii și panta mai moale ne oferă câteva minute în care mușchii se relaxează. După ce am trecut de acest pâlc de pădure intrăm în partea alpină a traseului, moment în care drumul ne duce cu gândul la drumul strategic din Latoriței. Acesta ne oferă variante care ar merge chiar pe culme, însă noi rămânem puțin sub ea și admirăm priveliștea din jur.

Foto 7. Primul roz din acest an

Foto 8. Drumul de pe piciorul Suharului ne așteaptă

Foto 9. Drumul Suhardului

Faina curbă de nivel ne îndeamnă la o coborâre spre o șa, loc în care suntem luați în primire de câinii unei stâne noi și mari apărută aici. După ce scapăm de câini continuăm urcarea pe drumul ce în curând descrie niște serpentine foarte strânse și abrupte. Cu puțină îndârjire am reușit să rămân în șa, 95% din aceasta urcare. Sus, punem de-o pauză pe parcursul căreia inspectăm de la distanță o parte din coborâre.

Foto 10. Drum de culme tare fain...

Foto 11. ... km după km

Foto 12. Rododendron în stânga și-n dreapta

Foto 13. Finish-ul urcării

Drumul nostru strategic continuă înspre sud, pe versant vestic până când ajunge sub vf. Omului (1932 m), cel mai înalt vârf al masivului. Aici, banda roșie continuă spre S-V, în timp ce noi schimbăm direcția de înaintare spre V.
Coborârea care ne așteaptă ne duce de la până metri, tocmai în valea Someșului Mare, însă până acolo trecem pe lângă destul de multe animale ce pasc pe lângă care trecem cu grijă, dar ne și lăsăm în viteza aferentă coborârii. În valea Someșului Mare ajungem coborând din pasul Suhard către Poiana Zânelor (valea Măriilor).