Cu bicicletele în Obcina Mestecăniş (7 iunie 2014)

La început de vară a venit vremea să ne îndreptăm către un loc cu totul nou pentru noi, cei participanți: Obcinele Bucovinei. Despre acestea știam doar puține lucruri, majoritatea din relatările d-lui Dinu Mititeanu din turele de iarnă, pe schiuri, pe care el împreună cu Marlene le-au făcut de-a lungul anilor. Obcinele au ajuns astfel pe lista locurilor în care voiam să ajung pe schiuri ori pe bicicletă.

Foto 1. Caii noştri docili

Astfel că sâmbătă dimineață alături de Laura și Marian cocoțăm bicicletele pe Golf și luăm calea Bucovinei via Cluj - Bistrița - Vatra Dornei - Iacobeni - pasul Mestecăniș - Pojorâta - Botuş. Drumul e ca-n palma până la Pojorâta, apoi e decent.

Foto 2. 2 cai vs.1 cal

Mașina rămâne parcată la umbră de pe marginea drumului, în satul Botuș.
O parte din tură vom urma asfaltul de-a lungul văii Moldova trecând prin satele Botuş - Fundu Moldovei - Braniştea - Breaza - Breaza de Sus - Benia - Moldova Suliţa. Încă de cum pornim simțim autenticul zonei prin modul în care arată și sunt decorate o bună parte a caselor sau, în fânațele care sunt folosite pentru depozitarea fânului peste iarnă.

Foto 3. Fânar

Foto 4. Zig-zag

Foto 5. Pe sub coroana coafată

În ciuda faptului că pedalăm pe asfalt cu biciclete de munte, nu-mi aduc aminte să mă fi prins plictiseala pentru că mereu întorceam capul în stânga și-n dreapta pentru a surprinde cât mai multe din locurile pe care le traversam. De asemenea traficul era extrem de mic, şi mai mult din când în când ne mai intersectam cu câte o căruță care colecta laptele țăranilor.

Foto 6. Fân la uscat

Foto 7. Pedalând prin sate bucovinene

Vara se pare că și-a intrat în drepturi și pe aici căci mai toate parcelele de pe lângă marginea drumului sunt extrem de colorate datorită florilor de câmp. Kilometri se scurg destul de repede asta atât ritmul dat de faptul că suntem în grup mic cât și din cauză că tot mai mulți nori posibil amenințători se văd nu departe de noi.

Foto 8. Casa tradiţională

Foto 9. Desen din lemne

Foto 10. Ca nişte săgetuţe

Foto 11. Viitorul fân

 Foto 12. Covorul mov de peste gard

O caracteristică a satelor prin care am trecut e că acestea par se a scurge unul dintr-altul, gospodăriile fiind răsfirate chiar și între teritoriul din două astfel de așezări.
În Moldova-Sulița vom coti stânga de pe asfalt pe drumul pietruit de pe valea Lucavei, îndreptându-ne spre herghelia Lucina. 

Foto 13. Îmbrăţişare colorată

 Foto 14. Spre herghelia Lucina

Sub amenințarea norilor negri tot mai apropiați înaintăm cu viteză pe drumul din vale. În momentul în care ajungem la limita poienii Lucina zările brusc devin mult mai largi, verzi iar pășunile sunt pline de flori. 
Mânăm caii în același ritm spre imensa herghelie și estimăm că până va începe furtuna apucăm să facem un mic circuit pe o parte din teritoriul hergheliei. Ne îndreptăm spre Obcina Lucina, iar apoi din deal avem ocazia sa admirăm și Obcina Țibăului, deasupra căreia roiesc nori plumburii. 

Foto 15. Pe mica buclă spre obcina Lucina

Foto 16. Panseluţe

Foto 17. Furtuna vine dinspre Obcina Ţibăului

Conștientizăm că nu are sens să ne mai forțăm prea mult norocul așa că ne grăbim pe coborârea din deal spre herghelie. Acolo facem o lungă pauză vreme de 4 ore până când ploaia se oprește de tot. Pauza însă nu e de leneveală, căci pentru a nu ne fi prea frig e neapărat să ne mișcăm, astfel că profităm cât putem de masa de ping-pong pe care o avem la dispoziție.
Când nu mai picură decidem să continuăm spre culme și astfel să nu renunțăm la traseul pregătit de Marian.

Foto 18. Spectacol după o ploaie mare de vară

Îmbrăcați bine și căci după așa o pauză tot a intrat frigul în noi începem și urcăm spre culmea Obcinei Mestecăniș. Sus, spectacolul e în plină desfășurare; norii de mici altitudine coborâți odată cu furtuna încep ușor-ușor să se ridice astfel că avem priveliști tot mai îndepărtate.

Foto 20. Ţinutul cailor

Foto 21. Pe fainul drum de culme din Obcina Mestecăniş

Foto 22. Siluete

Identific destul de ușor creasta Suhardului, pe care avem ocazia să o admirăm dintr-un unghi total nou.
După pauza de privit zările continuăm pe drumul de culme și în doar câteva sute de metri trecem pe lângă o turmă mare de cai și mânzi. Aceștia nu se sperie mai deloc și ne lasă să-i privim chiar dacă eram în mijlocul lor.
Obcina Mestecăniș continuă să ne uimească prin drumul foarte fain de culme, prin multiplele stâne uriașe. De mai bine de 10 ori am fost nevoiți să ne oprim pentru a deschide poarta din gardul care marca limita unei stâne, ori am fost luați în primire de câinii de la stână.

Foto 23. Soarele apare după ploaie

Foto 24. Tare ne-a mai plăcut pe aici!

La mai puțin de 2 ore după ce ploaia a încetat drumurile sunt departe de a fi pline de noroi... cu excepția unuia singur pe care am fost nevoiți să-l urmăm când am coborât din obcină către satul Botușel. Undeva deasupra satului intersectăm pentru o perioadă banda roșie din Obcine, iar apoi ţinând drumul principal, Obcinele nu se dezmint și ne arată frumusețile satelor de aici prin case tradiționale.

Foto 23. Casă în Botuşel

Foto 24. Chipuri fericite în lumina apusului

Lumina apusului ne atinge înainte de ieși în drumul mare, loc din care mai avem doar puțin până la mașină. Date fiind condițiile de pe traseu, biciclete tânjeau a fi spălate, pregătite și curățate pentru partea a doua a weekendului. Spălatul cailor îi facem în apele Moldovei, iar apoi prin binevoința bătrânicii Ileana din Botuș, amplasăm tabăra în gradina acesteia.

Foto 25. Bună dimineaţa şi la drum

Dimineaţa după ce se ridică ceața, o luăm spre drumul de pe valea Bistriței pentru o tură în care vom pedala la altitudini mai mari, în Munţii Suhard, dar despre asta într-un episod următor...

Foto 26. Traseul parcurs