Snowboarding şi ski în Bâlea şi valea Doamnei (15-16 februarie, 1-2 martie 2014)

15-16 februarie 2014 (cu placa)

Poate vă întrebaţi de ce iar Bâlea? Răspunsul e foarte simplu... la acea oră prin ţară situaţia nu era în continuare prea roz şi doar în câteva locuri era zăpadă şi pante bune de dat. Şi înainte de toate pentru că-mi place tot mai mult în acea zonă.
Ajungem relativ repede din Cluj (3 ore), e drept tot atâtea se fac şi spre orientali (Rodnei), însă drumurile nu-s comparabile.

Foto 1. Bună dimineaţa!

 Skiurile de tură fiind pe tuşă dintr-un motiv forţat, nu-mi rămâne decât să duc placa după mine. Tot răul spre bine, acum măcar nu-s nevoită să aleg...Pe de altă parte, de la Kaprun încoace nu m-am mai dat cu ea, aşa că numai bine o să-mi astâmpăr pofta.

Foto 2. Învăţând, desenarea Z-ul pe zăpadă

Foto 3. Priveliştea spre căldarea Bâlea la coborârea din şaua Bâlii

Radu şi Geta vor să vadă care-i treaba la Bâlea, le e şi dor de un ski de tură deci, excelent! Vlad tot ezită, nu vrea să mă creadă că-i destulă zăpadă, însă vineri seara se hotărăşte să vină şi el. Numai bine: eu şi Vlad cu plăcile o să avem aceeşi soartă la deal, în timp ce Radu şi Geta vor fi pe foci.

Foto 4. Valea Doamnei

 Foto 5. Încălzirea pe un culoar dinspre vf. Paltinu spre Bâlea

 Ajunşi la Bâlea Cascadă, urmăm acelaşi ritual: ne echipăm în cel mai scurt timp şi mergem să luăm cabina. După minute bune de aşteptare, suntem destui şi porneşte cabina... în nici 10 minute suntem la 2000 m unde abia aştept să pun piciorul pe zăpadă să văd care-i treabă. Trecem peste aclimatizare şi continuăm aţă către refugiu, apoi luăm doar cele necesare şi pornim spre deal.

Foto 6. Peninsula însorită

 Foto 7. Radu, alunecând spre căldare

 

Fiind cu placa, eventuala existenţă a unor urme spre un loc de dat, e importantă. Azi avem noroc cu nişte borderi care-s în faţa noastră. Până mai fac nişte poze, Vlad pune distanţă între noi şi nu se opreşte până pe vârful Paltinul.

Foto 8. Desenând tăieţei...

Foto 9. Dune prin căldare

Foto 10. Autoportret

Eu fac prima coborâre de încălzire din şaua Bâlii spre căldare şi apoi îi urmăresc pe Radu şi Geta cum vin la vale. 

Aaaaa.. zăpada e de zile mari, un strat nu foarte mare de pulvăr uscat (firn) peste un strat stabil de zăpadă, mai veche. Vlad face o primă coborâre pe culoarul de sub Paltinu, desenând viraje foarte artistic, către căldare.

Foto 11. Detaliu Piscul Lăiţa

Foto 12.

Foto 13. Valea Doamnei

Restul zilei eu şi Vlad ni-l vom petrece pe diverse pante în căldarea Bâlea, iar Geta şi Radu merg şi pe valea Doamnei. Urc de mai multe ori până la brâul de stânci situat în stâna faţă de şaua Bâlii şi apoi, până-n seară, pe Pisica (panta din spate cabanei Paltinu). Zăpada e atât de bună încât după fiecare coborâre urc din nou, fără a face vreo pauză.

Foto 14. Povara boarderului

Foto 15. "Pisica"

 Foto 16. Panta de sus a Pisicii

Seara, după o cină bine meritată, înainte de ora 20 cădem într-un somn de vreo 10 ore pentru ca mai apoi duminică să o luăm de la capăt.

Foto 17. Aşteptând asfinţitul

Dimineaţa, vremea dă semne să se schimbe puţin, câţiva fulgi, câteva rafale de vânt şi urmele de urcare spre Pisica au dispărut.
Vlad o ia spre şaua Caprei (oprindu-se mai sus de jumătatea urcării),  Radu şi Geta spre Şaua Bâlii iar eu spre Pisica.
O iau la deal după ce stau să văd coborârea lui Vlad... căzătura în cap pe o zonă aproape plată e un semn că lumina e difuză şi că nu prea poţi distinge panta. La fel am păţit eu şi Radu ceva mai târziu.
Îi ofer nişte ceai lui Vlad şi apoi fiecare o ia în direcţii diferite.

Foto 18. O parte din căldarea Bâlii

Foto 19. Furnicuţe la joacă

În timp ce mă luptam cu făcutul urmelor  apare Radu din urmă, pe urmele mele.. la fix, pentru că nu mai aveam mult şi renunţam... Acum e rândul lui să treacă în faţă, astfel ajungem mai sus şi avem urme dar şi să avem pentru mai târziu.

Foto 20. O arătanie ce întoarce spatele Bâlii

Foto 21. Eu şi Radu, pe ultima coborâre

După câteva ore reapare soarele şi astfel că până pe la ora 15 rămânem în căldare, unde facem coborâre după coborâre.

1-2 martie 2014 (mărţisor pe skiuri de tură)

Prognozele pentru weekendul următor nu promit prea multe şi în plus nimeni n-are chef de skiat. Duminică totuşi ies la o mişcare pe dealuri, pe la poalele Vlădesei...
Luni revin la rutina din timpul săptămânii şi apoi cum weekendul se apropie încep să nu mai am stare. Vremea se anunţă bunicică, zăpadă e, aşa că cine mai vine la Bâlea?
Vineri la orele prânzului situaţia era incertă, lumea întârzie să ia o hotărâre... mai trec nişte ore şi pe seară suntem de-o maşină.
Din nou am ocazia să duc prieteni noi spre "paradis"... Marian şi Laura. Cu noi mai vine şi Horaţiu.

Foto 1. Da, încolo e Negoiul (foto. Marian Poară)

Sâmbătă în 2 ore 50 de minute suntem pe parcarea de la Bâlea Cascadă, unde suntem surprinşi să vedem câţiva colegi de club şi alţi cunoscuţi. Cu toţii suntem cazaţi la refugiul salvamont.
Bâlea ne întâmpină cu soare şi zăpadă bună, astfel că fugim spre creste... a se citi, şaua Bâlii.

Foto 2. Aproape de şaua Bâlii

Pe rând ne lăsăm la vale pe pantele de pe valea Doamnei... care pe unde. Horaţiu s-a oprit pe un moţoţoi şi parcă ne ademeneşte spre cele două vâlcele. Cu mult entuziasm, îl însoţesc... Marian şi Laura continuă pe varianta clasică spre lac.

Foto 3. Veritabila pârtie neagra, deasupra lacului Doamnei (foto. Marian Poară)

Foto 4. Curmătura Vârnoasă şi începutul Piscului Lăiţa

Foto 5. "Haideţi şi voi pe aici..."

 

 Foto 6. Ne-am uitat patinele acasă....

Jos îi prindem din urmă pe Akos, Vlad, Voichiţa, Dan, Christinne, Corina şi apoi cu toţii urcăm pe valea secundară a văii Doamnei, până sub primul segment de stânci aflat în partea dreaptă.

Foto 7. Zig-zag viu (foto. Marian Poară)

Foto 8. 

Ulterior aveam să facem două coborâri pe acea pantă în timp ce unii băieţi urcă pe un vâlcel ce iese în stânga Curmăturii Vârnoase şi apoi o luăm către vârful pârtiilor (şaua Bâlii).

Foto 9. Curmătura Vârnoasă, Piscul Laiţă, valea Doamnei şi Piscul Bâlii (de la st. la dr.)

Foto 10. Vârful Laiţa (foto. Marian Poară)

După amiaza ne retragem pentru ceva cu bule la Paltinu, iar apoi seara o continuăm cu poveşti şi jocul Uno în refugiu.

Foto 11. Mici în imensitatea albă

Duminică la 8 şi un pic împreună cu Akos fac o urcare pe Pisica, apoi coborâm pe valea Bâlea până la un moment dat şi astfel suntem primii oameni prin căldare.
Când revenim, în refugiu e forfotă mare pentru că toată lumea s-a trezit între timp; uni-s pe picior de ducă, unii-s nehotărâţi... Noi ne grăbim într-o singură direcţie, spre bucătărie.
După micul dejun ieşim afară şi mai urcăm odată spre Pisica, urmând ca mai apoi fiecare să o apuce încotro preferă... unii spre Văiuga, alţii rămânem în căldarea Bâlii.

Foto 12. Bucurie mare, căci weekendurile cu zăpadă continuă.... (foto. Marian Poară)