"Eu n-am fost niciodată la Șuncuiuș!"
Asta m-am trezit zicând în momentul în care am văzut o tură în zonă, anunțată pe listă. Însă tura era sâmbăta, iar noi n-am putut merge, dar măcar am avut o idee bună de traseu pentru duminică.
Dimineața pe la 7 pornim spre Șuncuiuș. Facem stânga în Topa de Criș. În Vadu Crișului, ratăm indicatorul cu Șuncuiuș și urmărim indicatoarele cu Peștera Vadu Crișului. Drumul merge pe lângă calea ferată până la sala de sport din Vadu Crișului, unde se înfundă.
Ca să fie treaba treabă, nici nu observăm marcajul punct albastru care urcă pe lângă sala de sport direct la deal prin pădure, așa că ne ghidăm după punctul albastru care merge pe vale, pe lângă calea ferată.
Foto 1. Defileul Crișului
Ce bine că n-avem un plan de acasă! N-avem motiv să ne enervăm că nu ne atingem țelurile. :-)
În 30 minute ajungem la Peștera Vadu Crișului, de unde intrăm pe circuitul versantului stâng, marcat cu punct roșu. L-am parcurs în cca 5 ore, relaxat, cu muulte pauze de admirat păsările. Am mers în sensul acelor de ceasornic, deci finalul circuitului a fost presărat cu obiectivele: peșterile Devențului, Poarta Sărutului, Peștera Caprei.
Foto 2. Dead or Alive?
Foto 3. Contur răcoritor
Foto 4. Potret de țiclean
Foto 5. Ciocănitoare pestriță mare
Foto 6. Ghionoaie sură
Revenind la gara CFR Peștera, am constatat că avem timp să ne întoarcem la mașină prin pădure, pe traseul Circuitul versantului drept, marcat cu punct albastru. N-am mai mers până în Șuncuiuș pe calea ferată, ca să-l luăm de la început, ci am urcat pe "scurtătură", pe o porțiune din Circuitul galben (marcat cu punct galben), direct din fața gării.
A fost cea mai abruptă porțiune de traseu marcat pe care am urcat-o de când mă știu! (cu mențiunile: traseu de pământ fără piatră/stâncă și neamenajat cu lanțuri) N-aveam la noi bețe de trekking și eram mai mult în patru labe, FĂRĂ să ne aplecăm prea tare! N-am făcut poză, dar la coborâre scria pe un copac: "!! PERICOL !!"
După vreo 200m, panta s-a îmblânzit, am ajuns apoi la un punct de belvedere, iar mai apoi ne-am intersectat cu punctul albastru pe care am ajuns înapoi la mașină.
Foto 7. Belvedere
Foto 8. Puncte albastre
Foto 9. În bătaia soarelui
Foto 10. Cu mic, cu mare
Foto 11. Tranziții luminoase
Și uite-așa, pot să zic în continuare: "Eu n-am fost niciodată la Șuncuiuș!"
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu