Cu bicicletele prin Baiului şi Postăvaru (9-11 august 2013)

Zilele destul de călduroase din ultima perioadă mi-au adus aminte de tura de bicicletă făcută la începutul lui august în munţii Baiului.

Foto 1. Pe lunga culme Zamora

Atunci am pus de-un weekend prelungit şi am fugit către Poiana Braşov. Vineri dis de dimineaţă îi iau pe Alexandra şi George la pachet cu bicicletele şi toate cele şi pornim către Tg Mureş, pentru a întregi trupa. Luându-l pe Sergey, maşina e plină.
Temperatura nu prea a ţinut cont că noi ne apropiam de zona montană, astfel că la poalele Tâmpei nu erau nici mai mult nici mai puţin de 35 de grade... mult peste gusturile noastre. Noi sigur am venit să pedalăm?! încă nu îmi era prea clar. După orele prânzului ajungem la cazarea din Poiana Braşov, un apartament foarte încăpător... recţia lui Sergey la intrarea în apartament rămâne memorabilă: "aici ar fi încăput jumătate de CAR".

n aşteptarea orelor cu ceva mai mult aer respirabil ne facem comozi şi ne relaxăm puţin. Răcoarea întârzie să apară aşa că luăm bicicletele şi le scoatem la o coborâre până-n Braşov.

 

Foto 2. Masivul Postăvaru- zona Pietrelor lui Solomon

Foto 3. Dând ture cu privitul

Fiindcă amicii noştri au fost de câteva ori şi cam ştiu potecile ce duc spre urbea de la poalele Tâmpei, aşa că-i urmăm fără să comentăm. Urcăm puţin asta doar ca să ajungem la marcajul bandă galbenă, ce însotește drumul forestier ce coboară spre Pietrele lui Solomon. Aparent un drum forestier ca oricare altul, acesta ne solicită atenţia metru cu metru, căci e acoperit de pietriş. La un moment dat părăsim drumul şi intrăm  pe o potecă, direct prin pădure. Numai eu ştiu cât mi-a plăcut pe acolo. Restul sunt sigură că au apreciat mult mai mult acea porțiune tehnică. Aceasta ne duce la poalele Pietrelor lui Solomon.
Regrupare, poze şi inspecţie a pereţilor. Când vine vremea să ne repunem  în mişcare eu mă îndrept spre drum, evident că nu pe acolo era următoarea bucată a coborârii. Mă supun majorităţii şi ne însriem pe o potecă de toată frumusţea, pentru a fi parcursă la pas... într-un final îmi aduc aminte că am ieşit pe nişte străduţe din Braşov, undeva nu departe de Piaţa Sfatului. şi cum străduţele de poveste sunt asemenea unui labirint, punem de-o întrecere până-n piaţă. Dăm un tur prin acea parte a oraşului şi apoi  pornim spre Poiană, pe asfalt.

Foto 4. Abruptul Bucegilor văzut din Poiana Țapului

 Sâmbătă vin cu propunerea de a merge către munţii Baiului. Pe aceştia îi am în vizor de ceva vreme, căci am tot văzut că s-ar preta pentru o bicicleală sau un ski de tură. Informaţii preţioase obţinusem încă de toamna trecută dintr-o discuţe Marius Dumitrel, din relatările lui făcute cu ocazia diverselor ture prin zonă şi de pe diverse forumuri. Cu temele pregătite de acasă, înainte de ora 10 suntem în Poiana Ţapului.

Foto 5. Fugim de căldură

 Ieșim de pe DN 1 şi cotim stânga spre calea ferată. Înainte de a o traserva găsim un loc în care începem echiparea. Căldura începe să-şi facă simţită prezentă astfel că încercăm să fim gata cât mai repede.
Întreb încotro e strada Splaiul Zamorei şi domnul care mă ajută cu această informaţie, nu omite să-mi zică că sunt urşi prin zonă. Cum aceasta nu e noutate pentru noi pornim spre deal. Din capătul străzii Splaiul Zamorei, urmăm ceva străduţe în apropierea noastră de pădure. În spatele ultimului rând de case, situat chiar la liziera pădurii, facem stânga 90 de grade pentru a ieşi pe firul văii.
Forestierul ce urcă pe culmea Zamorei, e însoţit de marcajul cruce roșie şi se doveşte a fi perfect ciclabil până aproape de liziera superioară a pădurii.
Singurul lucru care ne-a deranjat destul de tare a fost trecerea pe lângă noi a 4-5 jeep-uri ce au lăsat în urma lor o mare de praf, în care abia puteai respira.
Cu aproximativ 150 de m diferenţă de nivel înainte de ieşirea din pădure, panta creşte considerabil şi e nevoie de ceva determinare pentru a rămâne în şaua bicicletei.

Foto 6. La ieșirea din pădure

Foto 7. Crucea Caraiman și releul de la Coștila

Ajunşi la limita pădurii, priveliştea e acaparată de lungul drum ce duce spre culmea principală. Avem în faţă încă câţiva kilometri sub soarele nemilos, în ciuda faptului că am câştigat în altitudine.
Aaa.. şi de luat în calcul cele 3-4 stâne aşezate chiar lângă drum. Evident că suntem luaţi în primire de fiecare dată de câinii apărători.

Foto 8. Trecem pe lângă stânele de lângă drum...

Foto 9. Urcăm metru cu metru

Drept urmare, mai pe bicicletă, mai pe lângă bicicletă... panta fiind destul de susţinută şi suprafaţa de înaintare cu nu prea multă aderenţă, ajungem destul de obosiţi în şaua Baiului.

Foto 10. Pâclă deasupra Bucegilor

Foto 11. Lung e drum până-n culme

Căldura mare e însoţită de o pâclă pe măsură, astfel că abruptul Bucegiul nu se arată prea bine.
Sub înierbatul vârf Baiu Mic (1834 m) zăbovim o vreme pentru a ne reface provizia de energie.

Foto 12. Pauză în șaua Băiuțului

În continuare turul de orizont e afectat de pâlca din atmosferă... totuşi reuşim să identificăm Ciucaşul, munţii Grohotişului.
Destul de lipsiţi de entuziasm decidem să continuăm pe culme spre Azuga. Cotim spre nord şi urmăm sus-josurile pe care ni le propune drumul de altitudine. Avem contact cu releul de la capătul pârtiilor, aşa că ştim până unde avem de mers.

Foto 13. Drumuri de culme

Foto 14. În sfârșit coborâm puțin

Ne intersectăm cu alţi biciclişti la fel cum s-a întâmplat de când am poposit prin zonă, iar la staţia de sus a telegondolei cu un grup care urma să coboare prin pădure către Azuga.

Foto 15. La taclale

Foto 16. Pregătiri de coborâre

E de apreciat faptul că cei ce se ocupă de pârtii au ştiut să atragă atenţia şi înafara sezonul rece, căci pe lângă harta cu pârtiile din zonă, există o a doua cu trasee destinate pedalării.

Foto 17. La revedere, Baiului!

Odată ce dăm de asfalt pedalăm câţiva kilometri prin nebunia de pe DN 1, pentru a ajunge la maşina parcată în Poiana Țapului.