Trei ture la sfârşit de iarnă în Parâng, Şureanu și Făgăraş

Vremea prezentă la sfârşitul iernii s-a dovedit a fi tare capricioasă. Cazurile în care zilele cu vreme bună au fost în timpul săptămânii şi zilele cu vreme mai puţin bună în weekend au fost tare frecvente. Chiar dacă am stat la pândă şi cu ochii-n prognoze, nu am avut prea mare noroc în cele trei weekenduri.
Aproape de fiecare dată, Meridionalii au avut parte de multă ceaţă/ ninsoare, în timp ce peste Orientali a fost soare... asta chiar dacă prognozele păreau să se asemene destul de mult...

1. Weekend în Parâng (22-23 martie)

Trupa: Raluca, Adi, Dan, Laura, Marian, Mihnea, Adi, Laura, Emese, Dan și subsemnata

În Pârâng am ajuns în urma unei decizii de ultim moment când, pentru siguranţa grupului numeros, am renunţat la varianta Bâlea, unde ninsese toată săptămâna (da, am fi prins mult pulvăr) pentru că riscul de producere al avalanşelor era de grad 4, pe o scara de la 1-5.

Foto 1. Apus peste valea Jiul de Est

Aşa că vineri, în jurul orei 20, căutam cazare pentru 11 persoane. Am noroc şi, cu un al doilea telefon, găsesc ceva mai mult decât decent, cabana La Răzvan (28 de lei /persoană), situată la max 5 minute de stația de debarcare a telescaunului. Am fost plăcut surprinși de confortul găsit. Ceea ce nu prea ne-a plăcut a fost amabilitatea gazdelor și oferta și calitatea produselor de prin meniu.
Sâmbătă, de dimineață ne luăm în primire camerele și pornim pe skiuri către căpătul pârtiilor. Plafonul de nori e chiar pe creastă așa că restul zilei ne-o petrecem pe pârtii, care erau într-o stare neașteptat de bună (am skiat până jos, la telescaun).

Foto 2. Pudră proaspătă

Foto 3. La marginea drumului

Fiind pentru prima dată pe aici cu skiurile în picioare, la fiecare tură parcă mai descopeream căte o pârtie, câte o instalație, uitată oarecum de lume. Zona are un potențial destul de mare, însă am aflat de la cei care administrează unele instațiile că pârtiile de la Vidra și Straja le-au cam furat turiștii... nu-i de mirare; oricine ar prefera o telegondolă în locul unui telescaun vechi, cu un traseu atât de lung.
În fine, noi ne bucurăm căci suntem printre puținii oameni de pârtii, în același timp ne e puțin ciudă că vremea nu ne lasă să urcăm pe creastă.

Foto 4. Brr....

Ne ambiționăm și urcăm de jos (telescaun) până sus pe foci... ceea ce avea să ne iau vreo două ore... :D nu-i prea ușor să urci cu focile pe o pârtie bătută și pe o pantă  considerabilă, pe vreo trei porțiuni destul de lungi (pârtia B).

Foto 5. Ş-am pornit cu spor

Ajunși sus, ne retragem către cabană, mâncăm câte ceva și alături de Adi, Dan și Mihnea, mai fac o coborâre. De această dată pe sub telescaun până la cota 1400 m, de unde aveam să prindem și apusul.

Foto 6. Razele apusului

Foto 7. Pata de culoare

Foto  8. Încet, încet se lasă cortina

Apoi, tot pe foci, revenim către pensiune și apoi la poveștile și hidratarea din cameră.
Ne punem speranțele în ziua de mâine când prognozele erau mai optimiste.
Trezirea o dau la 6 jumătate, însă afară fulguia. Nimeni nu încearcă să tragă de timp sau chiulul și echipați cu de toate, iar pornim către creastă, poate, poate speriem plafonul.
Urc ceva mai sus ca și ieri, iar apoi îmi zic că nu are nici un sens și mă întorc la zăpada din zona pârtiilor. Unii urcă până pe Parângul Mic, pe binecunoscutul "vâjgău" (un fel de white-out).

Foto 9. Valurile de duminică

Următoarele ore le petrec alături de Raluca, Adi și Dan pe sub telescaun căci nu putem refuza oferta de aici (18 lei/ 10 urcări de la stația intermediară până sus). Pe la orele prânzului o luăm uşurel către camere, ne pregătim bagajele şi apoi pornim la vale, spre maşină, pe skiuri.
Cu siguranţă, voi reveni într-un weekend cu pulvăr şi zăpadă, pentru a o "cuceri" pe Cârja...

2. Weekend în Şureanu (30-31 martie 2013)

Trupa: Ana, Sergiu, Adi, Sergey, Adi, Andrei și subsemnata

Foto 1'. Îngrădire

La fel ca și la sfârșitul de săptămână povestit pe scurt mai sus, am ajuns în Șureanu, datorită faptului că la Bâlea nu mai erau locuri și pentru noi la refugiul salvamont de la Bâlea.
Gașca dornică de ski vine din două direcții, dinspre Cluj, respectiv dinspre Mureș. Regruparea o facem pe drum și apoi continuăm împreună.

Foto 2''. Bucuria celor mici şi mari deopotrivă

Cazarea e deja obișnuita și pitoreasca cabană militară Șureanu, care nu mai are nevoie de prezentare. De această dată, putem spune că noi am fost și gazdele și oaspeții. Cabanierul Onel a coborât din munte pentru a rezolva niște probleme și urma să nu fie acolo, pe parcursul weekendului. Nici o problemă, știm cum putem intra în cameră, avem indicații despre locul în care găsim lemne, deci totul pare să fie perfect... mai puțin vremea (și de această dată).
Dacă în plină iarnă drumul de la barajul Oașa către domeniul skiabil Șureanu aproape că nu prezintă bătăi de cap, în prag de primăvară situația e cu totul alta și drumul a fost aproape un chin pentru mine ca șofer ce conduce o mașină obișnuită (fără gardă mai înaltă, ori 4x4). Cei aproape 18 km au fost infernali, drum cu porțiuni înghețate, noroi mare pe alocuri, șiroaie de apă... dar bine că am urcat fără probleme majore, vom vedea noi cum vom coborî (apropo: undeva în prima parte a drumul, parcă chiar lângă baraj, e un panou cu "Tractări auto, non-stop + număr de telefon"; personal mi s-a părut destul de ironic, căci pe toată lungimea de 18 km nu e nici o urmă de semnal pentru telefon)
Revenind, parcăm mașinile și o luăm ușurel către cabană pentru a lasă o parte din lucruri, iar apoi revenim în zona pârtiilor.

Foto 3''. Un moment fără ceaţă

Noi suntem pe skiuri, pornim și gps-ul, iar când ajungem în zona apres skiului realizez că din cauza ceții sunt total dezorientată. În condițiile date, grupați, purcedem spre vf. Aușel. Pe ultima parte a urcării, suntem martorii unor scurte momente  în care zărim petice de cer albastru. Așa că nu avem cum să nu sperăm.
Sus, clădirea apres-skiului e deschisă, sunt și doi angajați, numai bine intrăm pentru o pauză.
Zăresc un calculator și îl întreb pe tipul de acolo, dacă ar putea deschide puțin pagina cu webcam-ul de la Bâlea... Mai bine îmi vedeam de treabă, căci ceea ce am aflat nu avea cum să-mi placă... acolo era soare. :((
Uof... tragem puțin de timp, însă vremii nici că-i pasă de noi.

Foto 4''. Gata?

Încălecăm skiurile și pornim la vale... Zăpada umedă ne încetinește destul de mult și nu ne lasă să ne bucurăm de coborâre, chiar și ea prin ceață.
Încă e devreme, așă că punem focile și urcăm iar. Mai apoi ne retragem în apres ski.
Pe la ora apusului, plafonul binevoiește ca în sfârșit să se ridice, Pătru arătându-ni-se astfel pentru prima dată, de  fapt prima și ultima în acest weekend.
Nu uităm de focul pe care trebuie să-l facem în camera din cabana militară, așă că pornim înspre acolo... Sergey e nașul focului și a teracotei care scoate fum pe nări.
Deși nu ne-am mișcat prea mult astăzi, în jurul orei 21 cădem pradă somnului, cu gândul la o zi cu soare mâine.
Peste noapte tot auzim vântul (cald) care se pare că a pus stăpânire, bucăți de zăpadă ce cad de pe acoperiș și spre dimineață și ploaie. Nu ne mai grăbim spre nicăieri și dormim cât putem. Sergiu, însă ne întrece pe toți; mai că eram cu rucsacii în spate, gata să ieșim din cameră și el încă sforăia...:))
Evident că îl așteptăm, ploaia ușoară se oprește și pornim agale către mașină. Nu trece mult și picurii reapar. Eu una nu mai am chef de nici un ski, astfel că alături de Ana și Sergiu rămân la baza pârtiilor, în timp ce băieții o iau la deal, pentru o tură.

Foto 5''. Zăpezi încă destul de mari

Cu câteva minute înainte de pleca începe și plouă destul de tare, așa că pornim spre casă. Drumul pe care am urcat ieri s-a înmuiat și mai mult, asta înseamnă că pe unele bucăți e mai bine, pe altele dimpotrivă.
O dată ce ieșim în Transalpina mirosim iar primavara, afară e călduț și la marginea drumului zărim smocuri gablene și mov... știm însă prea bine că sus, iarna continuă.

3. Weekend la cabana Bârcaciu, Făgăraş (13-14 martie 2013)

Trupa: Dan, Laura, Adi, Emese, Boti și subsemnata

Lumea începe tot mai mult să se sature de zăpadă, de invitațiile mele spre locuri cu zăpadă, preferând locuri cu ghiocei și brândușe, ori reînceperea sezonului de cățărat. Probabil e și normal, nu sunt absurdă, fiecare cu ceea ce îi place. :)

Însă ce ne trece nouă prin cap?! Destul de ușor de ghicit, dacă cumva ați citit rândurile aferente celorlalte două ieșiri. Ne-am duce la Bâlea.... însă cum probabil iar ați putea ghici, nu mai prindem locuri la refugiu.
Oare de ce am uitat varianta cortului?! cumva pentru că iarna asta nu am dormit nici o noapte în cort?! DA, cel mai probabil.

Foto 1'''. Cabana Bârcaciu

Nu am prins loc in refugiu, pentru că și în acest sfârșit de săptămână, Bâlea devine locul de întâlnire pentru rideri de pe toată planeta. Fără nici o exagerare, vedeți aici, despre ce vorbesc.  :)
Asta este... planul B stătea la pândă.
Rămâne să mergem în Făgăraș, în partea vestică, la cabana Bârcaciu, cu gândul de a ne da prin căldarea Puha.
Adi sună pentru a rezerva locurile, află și de unde în sus vom da de zăpadă, așă că sâmbătă dimineață ținem drumul Avrigului.

 Panoramă. De la Negoiu până la Suru

Hmm.. bucuria e mare când încă dinainte de Sibiu vedem creasta. Ce contează că jos începe să fie tot mai verde, pomii au inflorit; sus e zăpadă, deci e cu atâta mai frumoasă această perioadă.

Foto 2'''. Vârful Suru, văzut din Poiana Neamțului

În Avrig ni se alătură Boti, venit singur tocmai din Miercurea Ciuc și apoi pornim spre Poiana Neamțului.
Nu aveam însă să nu ne gândim la Mara, colega noastră de club, de "bombele"  cu care mama ei ne-a servit; ce priveliște avea ea pe vremea când stătea pe acasă. :D
Drumul către Poiana Neamțului, a rămas la fel de bun ca și ultima dată când am fost pe aici. Parcăm mașina în locul deja cunoscut și cu mult entuziasm pe vremea bună și primăvăratică de afară, luăm rucsacii deloc ușori în spate (cărăm skiurile și clăparii în/pe el).
Ne enervăm puțin pe noroiul pe care l-am întâlnit la începutul drumului forestier, noroi apărut în mare parte în urma exploatărilor din zonă.

Foto 3'''.  Salamadrele au ieșit la suprafață

E cald și frumos, încă... după nici o oră de când am pornit vedem cu cerul și-a schimbat culoarea.
Tot urcăm, tot urcăm, până când brusc dăm într-o zonă cu mulți brazi căzuți, din ce motiv, aveam să aflăm imediat: un drum forestier  nou, se pare că și-a făcut apariția pe aici. Acesta nu numai că afectat serios traseul cu marcaj turistic, a pricinuit tăierea multor brazi, dar peste toate, zona arată de nerecunoscut. De la nea Petre aflăm că  urcă până foarte aproape de cabană, mai exact, până la vreo 10-15 minute de ea.
Cerul plumburiu, începe să lase picuri către noi și cu jumătate de oră înainte de ajunge la cabană începe o ploaie însoțită de tunete și fulgere ce ne udă până la piele. Entuziasmul de la plecare, apoi ploaia rece ne determină ca în 2 ore să pășim pragul cabanei.
Mâncăm bine și așteptăm să se oprească ploaia, iar apoi să se ridice plafonul care era pe la 1650 m. Zăpadă pare să fie chiar de lângă cabană în sus. În jumatate inferioară a "curții" cabanei Bârcaciu e primavară, fiind plin de brândușe, în jumătatea superioară încă e iarnă.

 Foto 4'''. După dușul rece de la prânz

Foto 5'''. Oare ce ni se pregătește?

Ploaia se oprește, plafonul persistă, în timp ce în vale se vede clar că e vreme bună. Uof...Făgărașul și vremea lui...

Foto 6'''. Un baschet la altitudine?

Oare cum se descurcă colegii noștri care-s tocmai în partea cealaltă a muntelui, înspre est, în traversarea lor pe skiuri din Iezer în Făgăraș?
Până spre apus, mai avem parte de o repriză de ploaie, noroc că ne adăpostim repede în cabană, doar pe Adi îl prinde, urcase să dea o tură de la "bolovan" (situat pe panta avanșoasă (în alte condiții, nu cele de față),  în partea superioară a urcușului de la liziera pădurii până a ajunge pe piciorul Bârcaciului) până la cabană.
Cum încetează ploaia, cum revenim afară, la pozat de brândușe, la urmărit plafonul de nori, la aruncat la coșul de baschet și la respirat de aer curat.

Foto 7'''. Un apus încețosat?

Foto 8'''.  A cui să fie această urmă uriașă?

Apusul, pare să ne răsplătească, e unul tare frumos, care ne va rămâne pentru ceva timp în minte.
Seara povești și jocuri prin cabană și planuri pentru ziua de mâine.

Foto 9'''. ... și apusul se arată

Foto 10'''. Bucurie

Foto 11'''. Raze calde peste covorul mov

Deșteptarea e la 6 și jumătate, dar plafonul de nori e tot acolo. Mâncăm și ne echipăm mișcare. Cu skiurile în spate pentru că știam cum e traseul mai sus de cabană, folosim urmele celor ce urcaseră în ziua precedentă.
Odată ieșiti deasupra pădurii intrăm în ceață. Urcăm o bucată cu toții, către "bolovan". La un moment dat eu chiar nu îi mai văd rostul urcușului și mai ales unei viitoare coborâri printr-o ceață deasă și omniprezentă.
Împreună cu Emese mă întorc la cabană, cu skiurile-n spate. Ceilalți fac vreo două ture, care se pare că le-au și plăcut, în ciuda condițiilor.
Mai ciugulim câte ceva, ne mai jucăm și apoi facem bagaje și începem coborârea. Vremea foarte schimbătoare avea să ne urmărească până jos, mai avem parte de câțiva picuri și chiar și grindină.
Cu încălțările curate, iar pășim prin noroiul mai gros de o palmă pe ultima parte a traseului.
După această ieșire, unii dintre cei prezenți declară încheiat sezonul de ski.
Gândurile mele-s destul de departe de acel moment, mai ales că în acest weekend doar le-am făcut o plimbare skiurilor si clăparilor. Voi sta cu ochi-n prognoze și voi reveni la zăpadă cât de curând.

Va urma....