Tabăra de alpinism de pe Valea Sâmbetei - Făgăraș (01-03 martie 2013)

Foto: Marian Poară

           După ce în iarna anului 2012 Mihnea a organzat o tabără de iniţiere în alpinism în zona Bâlea, anul acesta tot el a venit cu ideea organizării unei tabere similare pentru C.A.R.-işti, de data asta în zona Valea Sâmbetei. Am plecat joi după programul de lucru pe ruta Cluj Napoca-Alba Iulia-Sibiu-Sâmbăta de Sus-Păstrăvărie/Pensiunea Floarea Reginei. Am ajuns la destinaţie destul de târziu, în jurul orei 22.00 şi am avut parte de negocieri crunte cu cei de la Floarea Reginei, care mai în glumă, mai în serios, ne-au luat la rost că am îndrăznit să parcăm maşinile în miez de noapte în parcarea pensiunii. După ce ne-au ameninţat cu poliţia ne-au lăsat într-un final în pace iar noi am purces la deal pe Valea Sâmbetei. 

Foto 1. Vf. Gălăşescu Mare

Foto 2. La cabana Valea Sâmbetei

Deoarece ne informasem în pralabil și aflasem că zăpada era destul de puțină până pe la 1600 m am decis să nu cărăm și schiurile și să facem turele pe bocanci. Astfel, în mai puțin de 3 ore , am parcurs pe marcaj TR cei 6 km până la Cabana Valea Sâmbetei. (2,7 km de drum forestier iar restul potecă - care ne-a solicitat atenția, fiind destul de înghețată pe alocuri). 12 colegi - Adrian Garbe, Alin Hapca, Alina Cîrja, Cătălin Grigoriu, Dragos Roncu, Ioana Sârbu, Lilly Bândeanu, Marian Poară, Mihaiță Nagy, Mihnea Prundeanu, Oana Bogățan, Raluca Lupu ne-am cazat în două camere mari pentru 25 de lei/noapte/persoană. Mai stăm o vreme la povești, fetele primesc mărțișoare primăvăratice (se făcuse 1 martie) și adormim într-un final.

Foto 3. De la stânga la dreapta - Colţul Bălăceni, Fereastra Mare a Sâmbetei, Vf. şi Muchia Slănina, Fereastra Mică şi Peretele Răcorele

           Somnul n-a fost tare lung dar cu folos. În jurul amiezii ne mobilizăm și după ce mâncăm și ne facem bagajele ieșim din cabană, unde suntem întâmpinați de un soare arzător și un albastru impecabil. O luăm la pas pe Valea Sâmbetei având în față Colţul Bălăceni, Fereastra Mare a Sâmbetei, Vf. şi Muchia Slănina, Fereastra Mică şi Peretele Răcorele. În primă fază nu ma pot hotărî ce-mi place mai mult - masivitatea Colțului Bălăceni sau delicatețea sălbatică a eventaiului de stâncă ce-l reprezintă Peretele Răcorele. Mihnea ne vorbeşte mai întâi despre avalanşe.

Foto 4. Urme vechi ale unor avalanşe scurse pe adevărate tobogane de stâncă

Căutăm şi încercăm să înţelegem variante sigure de urcat spre căldare şi vedem destul de multe urme vechi ale unor avalanşe scurse pe vâlcele cu înclinaţie mare.

Foto 5. Spre Fereastra Răcorele şi joncţiunea dintre Muchia Drăguşului şi creasta principală

Fixăm cu privirea traseul de vară spre Fereastra Mică a Sâmbetei, complet interzis iarna din cauza unui vâlcel de avalanşă îngust ce se formează imediat sub creastă. Alegem urcarea pe un picior parțial împădurit situat între două vâlcele. Zăpada era excelentă de urcat, fără niciun risc de a pleca la vale. Urcând, întoarcem din când în când capul și privim spre impresionanta muchie a Drăguşului - o muchie nordică destul de tehnică iarna, mai ales în partea ei superioară și asupra joncţiunii dintre aceasta şi creasta principală, în zona Ferestrei Răcorele. 

Foto 6. Exerciţii de oprire în piolet în toate poziţiile posibile

După ce ajungem în partea superioară a piciorului iar panta se domolește, ne oprim pentru următoarea lecție - cea despre folosirea corectă a pioletului. Deprindem în primă fază urcarea, coborârea și traversarea cu pioletul. Apoi alegem o pantă nu foarte abruptă, pe care alunecăm deliberat încercând să folosim tehnica de oprire ("self-arrest") cu pioletul - cu spatele, cu fața la pantă și chiar cu capul în jos.

Foto 7. Prin deşertul de zăpadă spre Colţul Bălăceni

După câteva exerciții ne îndreptăm spre Colțul Bălăceni, supranumit Matterhornul României. În zona aceasta, în căldare zăpada era destul de mare (în jur de 2 m am măsurat cu sonda de avalansă), dar bine tasată. 

Foto 8. Colţul Bălăceni - Matterhornul României

Foto 9. Fetele poartă primăvara-n piept

Mihnea alege un perete micuț situat în proximitatea Colțului Bălăceni, unde amenajeză o manşă, explică câteva noțiuni de alpinism de iarnă şi căţărăm toţi pe rând cu poleţii tehnici, pe stânca îngheţată şi smocurile de iarbă acoperite cu zăpadă. Datorită vântului și frigului care se întețise unii încep să-și sape adăposturi temporare în zăpadă până la vine rândul la câțărat. Alții admirăm, un spectacol fantastic ce-l creează valurile de nori în continuă dinamică, într-o continuă joacă cu lumina și crestele. Se insistă şi pe realizarea corectă a regrupărilor şi se explică întregul arsenal al asigurărilor mobile și apoi asigurarea cu pioletul/pioleţii.

Foto 10. Norii şi ceaţa ne oferă un spectacol de neuitat, într-o continuă dinamică

Foto 11. Alpinism hivernal la stâncă

Foto 12. Asigurarea cu pioleţii

Foto 13. Noapte bună creste faine!!

O dată ce soarele se ascunde dincolo de creste, coborâm la cabană după o zi extrem de productivă, unde mâncăm, povestim și prelungim programul de instructaj cu explicaţii esenţiale despre nodurile folosite în alpinism. Tot în seara asta trupa se întregeşte cu Cristina Cecan, Sergey Suslov, Andrei Bica şi Adrian Boer, ultimii trei venind din Tg. Mureş.

Foto 14. Noduri şi semne

             Adormim mai devreme ca în seara precedentă dar ne și trezim mai devreme. Din păcate aveam să constatăm că prognoza s-a adeverit și vremea s-a schimbat radical - un front rece a adus vânt puternic, ninsoare şi vizibilitate scăzută. Ne facem totuși bagajele cu gândul de a înnopta în refugiul din Fereastra Mică.

Foto 15. Muncim pentru realizarea unui profil în zăpadă

Urcăm aproximativ pe aceeași rută și cam în zona în care am făcut și exercițiile de oprire în piolet realizăm un profil în zăpadă prin care încercăm să înţelegem calitatea şi cantitatea zăpezii depuse. Fiind 2 martie, fetelenu mai sunt menajate şi ajută şi ele cu spor la realizarea profilului, astfel că obținem un profil foarte bun de aproximativ 2 m, pe care reuşim să identificăm straturile cu zăpadă de consistenţă şi grosime diferită şi încercăm să estimăm riscul de avalanșă pe panta respectivă.

Foto 16. Estimarea riscurilor de avalanşă pe marginea profilului

Îngropăm apoi în zăpadă un DVA şi ne împărţim pe echipe încercând să-l găsim. Pentru diversitate și pentru siguranță, alegem să urcăm în creastă pe un picior care ajunge în zona Vf. Cheia Bândei. La început urcușul e destul de solicitant, apoi panta se domolește puțin dar din păcate și zăpada devine periculoasă și mai multe plăci de vânt de dimensiuni mari ne fac să ne răzgândim în treimea superioară şi să ne întoarcem.

Foto 17. Căutarea unei victime imaginare cu ajutorul DVA-ul

Foto 18. Tentativa de urcare spre Vf. La Cheia Bândei

Foto 19. Urcăm în creastă prin Fereastra Mare a Sâmbetei, pe viscol şi ninsoare 

La joncțiunea dintre marcajele PR și TR cotim spre căldarea Sâmbetei şi alegem să urcăm prin Fereastra Mare a Sâmbetei - o variantă nu mult mai roz, ţinând cont de vremea foarte rea dar totuşi una dintre puţinele cât de cât sigure. După depășirea unei secțiuni mai delicate la urcușul spre Fereastră și după o mică bâjbâială în white-outul de pe creastă, ajungem la refugiu unde ne străduim să eliberăm intrarea şi să deschidem uşa blocată de vânt și zăpadă. Noaptea vijelia a mai ţinut un timp dar apoi s-a liniştit. În refugiul recent și destul de bine construit, a fost destul de cald ţinând cont de temperatura de afară.

Foto 20. Refugiul din Fereastra Mică e tare "primitor" :)

Foto 21. Traseul parcurs în ziua a doua

            Dimineaţa devreme, la răsărit aveam să aflăm că vom avea parte de o altă zi superbă, cu cer senin și soare cât cuprinde. Topim zăpadă pentru ceaiuri, mâncăm și suntem gata să pornim pe creastă spre Vf. Moldoveanu. Pentru exerciţiu facem mai multe echipe şi ne legăm în coardă. Ne fascinează în primă fază întinsele muchii sudice Nisipuri și Scărișoara iar apoi ne solicită succesiv urcușurile pe Vârfurile Gălășescu Mic (2433 m) și Gălășescu Mare (2470 m).

Foto 22. Răsărit în creastă

Foto 23. Echipaţi de tură, în faţa refugiului din Fereastra Mică

Foto 24. Picioare lungi şi-un trapez binecunoscut

Foto 25. Dinţi de zăpadă

Foto 26. Şaua dintre cele două vârfuri Gălăşescu

Foto 27. Muchia Drăguşului

Foto 28. Viştea-Moldoveanu, fraţi de cruce

Zăpadă este din abundență pe creastă, iar periculoasele cornișe și interesantele sculptuti eoliene în zăpadă ne încântă ochii atât la urcarea pe vârfuri cât și la coborârea în șei. De pe Vf. Gălășescu Mic vedem inconfundabilul trapez Viștea-Moldoveanu, acoperișul României. Pe Vf. Gălășescu Mare hotărâm că planul de a parcurge dus-întors, în câteva ore, porțiunea Fereastra Mică-Vf. Moldoveanu, nu e fezabil, așa că hotărâm să ne întoarcem, nu înainte de a mai face un tur de orizont spre spre Vf. Gălbenele, Hârtopul Ursului, Viștea-Moldoveanu, giganţii din zona centrală a Făgăraşului, Muntele Scărișoara, Muntele Nisipuri, Muntele Dara, Munții Bucegi (se vedea și releul de pe Coștila), Gălășescu Mic, Muchia Drăgușului și Zănoagei.

Foto 29. Vâlcele şi...

Foto 30. ...văi alpine

Foto 31. Fantastica lume de stâncă şi zăpadă a Făgăraşului

Foto 32. Ne întoarcem...

Foto 33. C.A.R-işti coloraţi şi binedispuşi

Foto 34. Coborâm la refiugiul din fereastră

Foto 35. Urcăm pe Vf. Slănina

Foto 36. Păstrăm o distanţă respectuoasă faţă de cornişe...

Foto 37. ...şi coborâm spre Fereastra Mare a Sâmbetei

 După o pauză de hidratare și alimentare într-o șa, unde Adi Gârbe își primește carnetul de membru, pornim spre refugiu unde ne facem bagajele, urcăm apoi Vf. Slănina (2268 m) și ne îndreptăm spre Fereastra Mare a Sâmbetei. 

Foto 38. Valea Sâmbetei văzută de la Fereastră

Foto 39. Coborâre cu emoţii

Foto 40. Traseul parcurs în ziua a treia

De-aici alegem o altă variantă de coborâre decât cea folosită la urcare. Coborâm pe rând, fără a traversa vreo față, pe lângă un bloc de stâncă și apoi pe linia cea mai directă, de data aceasta având noroc atât cu zăpada cât și cu vremea. Coborâm apoi spre cabană, mai luăm o parte din bagaje şi de acolo mai departe, pe aceeși potecă înghețată spre maşinile lăsate la păstrăvărie la Floarea Reginei.

            A fost un weekend extrem de util în care am învăţat o mulţime de lucruri şi ne-am bucurat încă o dată de frumuseţea crestelor înzăpezite.