Ski pe valea Doamnei și valea Bâlii - Făgăraș (16-17 martie 2013)

Foto: Alina

Primăvara mai are ceva de așteptat în zona montană, așa că mă gândesc să profit cât de mult se poate de zăpada de acolo.  La început de săptămână mi se pune pata pe zona Bâlea și încep și întreb în stânga și-n dreapta. Abia joi seara, încep să apară doritorii, unul câte unul și în final ne adunăm de o mașină. Excelent! Primul pas e făcut, al doilea și poate mult mai important e vremea. Știu că Făgărașul își are propriile prognoze, pe care și le poate schimba radical în doar câteva ore. Suntem cu ochii pe meteoblue, sper să nu gafeze și vineri noapte, pentru Bâlea Lac anunța așa: sâmbătă 3 ore de soare în intervalul 11-14, duminică vreo 7 ore de soare... însă vântul puternic adus de frontul rece abătut peste țara noastră,  avea de gând să mai poposească ceva timp.

Foto 1. Dune albe

Bun, deci, cu riscul asumat (poate nu vom avea cu ce urca sâmbătă dimineța, din cauza vântului, poate sus e ceață, poate...) sâmbătă la 4.40 sună ceasul, fac în cea mai mare viteză bagajul , mă sui în mașină și îi culeg rând pe rând pe băieți. La 6.40 ieșim din Cluj și după 3.30 suntem la Bâlea Cascadă. Știam deja de la "sora" lui Akos, ca sus e soare. Din zona Sibiului, norii păreau să fie exact în zona crestei, ceea ce se întâmplă foarte des în Făgăraș.

Foto 2. În spatele valurilor de ceață era soare...

 Mare fericire, cabina urcă; ne băgăm picioarele în clăpari și mergem către punctul de îmbarcare. Nu durează prea mult și vine cabina. Suntem destui așa că foarte curând ajungem la punctul de debarcare de la 2000 de m. Se pare că ne-am sincronizat la fix cu salvamontisul care urca pentru weekend la refugiul salvamont, acolo unde urma să dormim peste noapte. Acesta e însoțit de colegul nostru de club Robert Gutt, cu care m-am intersectat în zona Bâlea, acum un an, când am pornit de aici într-o tură de creastă.

Foto 3. ... și noi către el mergeam

Foto 4. Refugiul salvamont

 Repejor, ne îndreptăm cu toții către refugiu. În câteva minute băieții dau la lopată și dezăpezesc ușa troienită; intrăm, lăsăm o parte din bagaj și luăm doar strictul necesar. Deja începem să ne obișnuim cu replica lui Akos: "mai stau după voi?!" :))
Zăpada proaspătă e de vis, temperatura nu e tare coborâtă și norii sunt destul de puțini pe cer. Chiar dacă nu mai e chiar prima oră, abia acum încep să apară primele urme către șaua Doamnei. 2,3 oameni cu skiuri sunt sus în șa și o mână de boarderi își croiesc urme tot aceeași direcție. Hop și noi către șa, ne mișcăm binișor (fiind prima urcare) și ajungem repede sus. Ne tragem sufletul de două, trei ori și același: "mai stau după voi?!" ;))

 Foto 5. Celălalt refugiu

Foto 6. După primare urcare în șaua Doamnei

În mare viteză fac și niște poze, cine știe cât ține vremea asta, dau jos focile și-s și eu gata.  Fiind pentru prima dată prin zonă, iarna, pe skiuri, Akos ne face un tur de orizont și ne arată pe unde vom face prima coborâre pe valea Doamnei. Valea Doamnei nu are nici o urmă, e soare, vizibilitate excelentă, camera lui Dan e pornită, ne dăm drumul.

Foto 7. Piscul Laita

Două, trei viraje și cred că pe toți  ne-a cuprins aceeași bucurie, entuziasm, căci multe chiuituri se aud în urma noastră. Avem onoarea să facem primele viraje pe valea Doamnei, o valea excelentă pentru coborâri pe skiuri. Din când în când ne mai oprim, ne uităm în spate, facem cu schimbul acolo în față (pe ca fiecare să fie primul) și tot așa.

Foto 8. Suntem primii!

Foto 9. Caracatiță eșuată pe zăpadă

Ajungem pe panta aflată deasupra lacului Doamnei, care avea să fie cireașa de pe tort pentru această coborâre...o pantă tare frumoasă.  Bucuroși și fără să pierdem prea mult vremea, punem focile pe skiuri, abandonăm rucsacii pentru ceva timp aici și pornim către șaua Doamnei. Akos, n-are stare, o ia în față și face urce, apoi Dan, Adi și eu. Jachetele le legăm la brâu, căci panta faină la coborâre, acum își cere tributul.

Foto 10. Muncind pentru a găsi hrană

 Foto 11. Vârful Laita

Foto 12. Pe valea Doamnei

De la lacul Doamnei, către șaua Doamnei, se pot distinge vreo două trepte glaciare (după părerea mea de ne-geograf), pe care le urcăm rând pe rând.

Foto 13. Furnicuțe

Sus, în șa începe să apară mai  multă lume, iar noi repede ne pregătim de o nouă coborâre. Nu mergem exact pe aceeași "pârtie" și hotârâm să încercăm unul dintre culoarele de deasupra lacului. Între timp ne intersectasem cu Adi Văleaan și coechipierul lui. Urmele lor se pare că le intersectăm la intrarea pe culoar. Akos își dă drumul primul, Adi, eu și apoi Dan. Stâncă în dreapta, panta măricică, pentru mine pe skiuri, însă încerc și-mi fac curaj... Ajung cu bine jos.

Foto 14. Croindu-ne urme în întinderea albă

Foto 15. Căldarea Bâlea

Foto 16.Condiții tare bune în această parte a Făgărașului

După cum ziceam, vremea în Făgăraș, s-ar putea să fie mai schimbătoare ca-n orice alt lanț muntos de pe la noi. Ș-uite așa vine ceața peste noi. Din locul în care ne-am oprit, căci e plat, ar urma un nou culoar ca mai apoi să ajunem în zona rucsacilor noștri. Așteptăm câteva minute, sperând să treacă valul cețos, însă acesta își întârziere plecarea, așa că cel mai bine e să punem focile și să urcăm puțin până în șaua din  dreapta (pe culoarul deja coborât nici o șansă de a urca pe foci). Revenim în zona primei coborâri și tot pe ceață coborâm către rucsaci...îi luăm și pornim iar spre șaua Doamnei. Nici când am ajungem în șa ceața nu trecuse cu totul, așa că dăm o fugă (coborâre) până la refugiu să mâncăm câte ceva la căldură.
 Cele 3 ore de soare de pe meteoblue, se pare că s-au scurs pe ziua de astăzi. În jur de ora 16, ieșim din refugiu și facem o coborâre și pe valea Bâlii. Robert, ni se alătură. Vibilitatea e mai bună și ninge ușor. Ținem partea stângă a văii. Zăpada e la fel de faină și aici, urme nu sunt. Încet dar sigur ne apropiem  de zona care după câte îmi zic băieții ar fi cea mai abruptă de pe firul văii. :D Chiar dacă ieșirea asta a fost planificată, din start pentru skiuri, mă tot gândesc, cât de bine mi-ar fi fost pe aici cu placa pe snowboard... însă după câțiva metri coborâți mai în trepte, prind ceva curaj și fac viraje.
"Pârtia" aleasă, ne propune în cele ce urmează niște zone în care cei curajoși ar putea face niște salturi; ajungem în dreptul unor trepte create de șosea pe firul văii. Găsim ușor variante de ocolire și ne continuăm coborârea. Apoi, scoatem iar focile și ne pregătim de urcare. Akos împreună cu Robert o iau în față, într-un ritm mai alert pentru că intentionează să facă o urcare până în șaua Caprei. Noi avem în gând să urcăm în șaua Doamnei, dar prima dată să ajungem înapoi în zona Bâlea resort.
 După multe, multe întoarceri pe pantă mare, ajungem într-un final lângă clădirea telecabinei... Vizibilitatea nu pare prea bună, așa că ne îndreptăm cu încredere către restaurantul din cabana Paltinu. Acolo e punctul de regrupare. În scurt timp apar și băieții  și mai rămânem la povești și la niște bule (pentru hidratare).

Foto 17. Vegheat de lună

Treptat, întunericul se înstalează peste căldarea Bâlea, iese și lună care aduce și un frig pe măsură. Mai ciugulim câte ceva din ceea ce ne-am adus, încă o tură de povești și apoi ne retragem la somn.
Duminică dimineața, ne trezim la 7.10, fără ceas, după un somn foarte odihnitor. Verific iar prognoza și imaginea pe care o furnizează webcamul de la Bâlea (în timp ce mai leneveam pentru câteva minute în căldura sacului de dormit ) și apoi ne îndreptăm spre sala de mese.
Mâncăm bine pe la 9, ieșim la joacă. Revenim în șaua Doamnei, pe aici încă e liniște, lumea abia acum începe să se miște, jos în căldare și ne îndreptăm spre același lac din valea Doamnei.

Foto 18. Vf. Capra, șaua Caprei, vf. Iezerul

Ieri, cu toții, am pus ochii panta ce se termină în curmătura Vânoasă. Rucsacii rămân aici, băieții pornesc încolo (înspre vest), iar eu hotărăsc să o iau spre est, pe a le face poze și eventual și ceva filmulețe. Afară iar e soare.
 Pe urmele de urcare făcute ieri, se pare că în cursul nopții a trecut minim un animal... identific niște urme ce par a fi de lup... acestea aveau să apară constant peste urmele de ski.

 Foto 19.Cărându-și crucea pentru a desena o linie pe zăpadă

În timp ce urc, trag constant cu ochiul către băieți, încep desenarea zig zag-urilor. După ce ajung în vârful  "pârtiei negre", mă instalez la soare și îi urmăresc în continuare pe băieți. În curând ies în curmătura Vânoasă. De acolo, Akos, mai continuă puțin urcând spre nord... parcă m-aș uita la ecranului unui televizor, unde îmi place tare mult ceea ce văd. Adi își dă drumul primul, apoi Dan; și mai apoi Akos, care și-a ales un traseu foarte interesant. Din locul în care mă aflam auzeam, sunetul scos de canturile skiurilor la fiecare viraj. Îi filmez, mai fac niște poze și apoi cobor către rucsaci.

Foto 20. Curmătura Vânoasă

Planul se croșetează în continuare din mers; vremea și zăpada bună, îl îndeamnă pe Akos să facă o urcare solitară pe vf. Laita,  în timp ce noi mai urcăm o dată spre șaua Doamnei. În timp ce urcăm, grupuri, de skiori vin către vale. Vremea e tot bună. Picioarele încep să se resimtă, însă ajungem în șa. Akos, tot urcă, pe piciorul nordic al Laitei, dar se apropie metru cu metru de top.

Foto 21. Start!

Foto 22. Măiestrie?

 Focile jos și parcă că nu ne mai săturăm să desenăm viraje în zăpadă. În momentul în care revenim în zona lacului, Akos a ajuns pe vârf. Suntem cu ochii pe el, căci urmează să-și dea drumul. De aici de jos, orice variantă de coborâre pare destul de înfiorătoare cel puțin în prima parte, căci se văd numeroase stânci. Și-a dat drumul! Ne uităm ca la spectacol, o mică greșeală s-ar putea să nu se termine prea bine ținând cont că e  singur. Viraj, după viraj, îl vedem oprindu-se pentru câte clipe, mai trasează niștre viraje și apoi intră pe culoarul  principal, unde coboară ca un adevărat maestru. Virajele sunt luate la aceeași distanță, par perfecte, in cateva secunde a ajuns la rucsaci. Coborâm și noi înspre acel loc. Nu trec prea multe minute și suntem pregătiți de o nouă urcare, ultima din acest weekend. Soarele nu se dezminte și strălucește și când pășim în șa. Din șa către căldare e pârtia pe care se dă majoritatea lumii, acum traseul de urcare e luat cu asalt de numeroși boarderi și skiori.

Foto 23. Bâlea resort, rămâne tot mai în urmă

Se apropie ora la care trebuie să ajungem la refugiu, așa că ne dăm drumul spre el. Refacem rucsacii și încălecăm skiurile pentru o lungă coborâre, până la Bâlea Cascadă.
 Până în dreptul  versantului unde sunt așezate gardurile împotriva avalanșelor coborâm cam pe unde am coborât și ieri, iar de acolo ne orientăm ușor către dreapta, pentru a evita culoarul mai abrupt, suntem totuși cu toate lucrurile în spate.

Foto 24. Viraje cât cuprinde

Foto 25. Skiii...

Din când în când în când mă opresc și mai fac câte o poză, numai bine le acord câte un moment de respiro picioarelor.

Foto 26. Privire înapoi

Ne întâlnim cu ceilalți doi "clujeni" și o porțiune mergem deodată.  Undeva pe la aprox 1750 m altitudine stratul de zăpada e destul de mic, asta in zona drumul, căci pe acolo am hotărât că vom merge.  Drumul e numai al nostru cam din dreptul bornei ce ne indică 5 km Balea Cascadă și până la mașină.  Acesta e acoperit de un strat tare mic de omăt mai ales la trecerea prin tunele, însă priveliște pe care ne-o oferă a meritat tot efortul depus pe zonele mai plate: sus e iarnă adevărată încă, jos mai e puțin și verdele crud își va face de cap.
Am putut coborî fără probleme pe drum până cu un kilometru înainte de a ajunge la Bâlea Cascadă, când am fost nevoiți să dăm skiurile jos, de vreo 3 ori, căci soarele  topise stratul subțire de zăpadă.

Foto 27. Cu skiurile pe Tranfăgărășan 

Bâlea Cascadă, va rămâne în urmă în scurt timp, iar după câțiva kilometri tragem pe stânga la Vama Cucului, o pensiune cu un restaurant micuț în care am  fost serviți repede și am mâncat bine. Cu burțile pline repornim la drum și după ieșirea din Cârtișoara trag pe dreapta, de această dată, pentru a face poze cu creasta.

Foto 28. Cam așa se vedea Făgărașul la ieșire din Cârțisoara

Foto 29. Viștea-Moldoveanu în stânga

Foto 30.

 Cer albastru, creastă albaă... și apoi trag în continuu cu ochiul în oglindă și pe geam... păcat că nu-s pasajer.
Înainte de Avrig, mai trag o dată pe dreapta, iar apoi venim fără oprire până-n Cluj. După acest weekend, care fără nici o exagerare a fost cel mai fain din această iarnă, voi căuta zăpada și weekendurile următoare.

Panoramă