Cu skiurile pe vârful lui Pătru, Șureanu (14 ianuarie 2013)

 Foto: Alina, Marian, Adi

 Acum aproape o lună, aflăm că în perimetrul pârtiilor din zona domeniul skiabil Șureanu, zăpada e excelentă, adică un pulvăr de nota zece.
În ultimul moment, optez și eu pentru Șureanu, iar sâmbătă pe la prânz, mă alătur lui Adi și Claudiei și pornim înspre acolo. Restul trupei, plecaseră de bună dimineață de acasă, așa că au skiat și sâmbătă.
Destul de relaxați, ajungem cu bine, după lăsarea întunericului pe parcarea de la baza pârtiilor. Odată încriși pe valea Sebeșului, iar mai apoi pe cei aproximativ 15 km de drum forestier de la lacul Oașa până la domeniul skiabil, am stat cu ochii pe afișajul temperaturii de pe bord... și acesta a tot coborât până pe la -15.5 grade...brrr...

Foto 1. B.R. (banda roșie) și brrr... în Șureanu

Așadar pe un ger, de crapă pietrele, ne echipăm cât de repede putem și pornim spre cazarea noastră: cabana militară Șureanu. Locație care deja îmi cunoscută, așa că știam la ce să ma aștept. În mai puțin de jumătate de oră, parcurgem cei 2,5 km până la cabană... amicii mei pe bocanci, eu pe skiuri.

Foto 2. Noapte geroasă la cabana Șureanu (Foto. Adi)

La cabană, ne întâmpină restul lumii... și soba în care focul era făcut de câteva ore.
Cabana Șureanu, oferă turiștilor condiții minine, în schimbul sumei de 7 lei / noapte:  un pat, lemne la discreție, apă de la izvorul situat la 10 minute distanță... cabană veche de munte. Trecem cu bine de cele -15 gr de peste noapte, având grijă ca focul din sobă nu care cumva să se stingă, iar dimineața la prima oră ne facem bagajele și pornim către zona pârtiilor.

Foto 3. Cabana Șureanu, bine pitită în pădure

Poienița în care este situată cabana, vf. Șureanu aflat chiar în spatele acesteia, drumul înapoi către pârtii și vârful lui Pătru care-și arăta silueta printre brazii încărcați de zăpada... nu aveau cum să nu prevestească o zi perfectă.

Foto 4. Pătrule, venim!

 Foto 5. Brăduleț

Înviorarea continuă cu o urcare, solitară, pe foci până în vârful pârtiilor... instalația încă nu e pornită, nici țipenie de om, așa că mă bucur pe deplin de urcare.
Câteva poze, jos focile și la vale.

Foto 6. Ochii din cer

Foto 7. Fotografiindu-mi urmele

Foto 8. Retezat

Curând apare toată trupa și stabilim un plan de bătaie pentru a profita din plin de zăpadă și vremea bună: 2 ore de ski pe pârtii și apoi o tură până pe vârful lui Pătru.

Foto 9. Peisaj de basm

Pe aici, nu prea se stă la coadă la teleski/ telescaun, iar la fiecare coborâre ai posibilitatea de a alege o altă "pârtie". Două ore am skiat fără oprire, de fiecare dată pe un alt traseu, iar înainte ca să-mi expire skipass-ul, îmi iau inima în dinți și mă îndrept spre telescaun pentru a ajunge la locul și ora stabilită, împreună cu Laura și Marian pentru a porni în tură.

Foto 10. Viraje

Foto 11. În spate, vf. Șureanu

Soare, soare, dar un vânt turbat care aproape că mă îngheață până ajung sus. Punem focile pe skiuri și intrăm puțin la căldura oferită de apres-skiul de pe vf. Aușel.
Afară e o vizibilitate foarte bună, iar lecția de geografie care include turul de orizont al zonei o știu de mai demult... tocmai dintr-o altă tură pe skiuri pe aici, în iarna lui 2010.

Foto 12. Alunecând pe marea de alb

Cu puțin curaj și blindați până-n dinți ne pornim pe skiuri. Se pare că tura pe vf. lui Pătru începe să devină una tradițională, ținând cont că și în ultimele două ierni am fost pe aici. În iarna lui 2010, apoi în cea a lui 2011 și acum în cea a lui 2012, vremea pare să fie identică: soare cu vânt puternic.
Din această cauză nu e vreme de stat și alunecăm în viteză către Pătru. Bineînțeles că întoarcem capul pentru a admira munții din jur. Zăpada de pe culme nu e ideală, însă e acceptabilă, ținând cont că e în calea vântului.

Foto 13. 2135 m, pe vf. lui Pătru

Foto 14. Creste Făgărășene

Cu pași repezi, dovedim urcușul final și ajungem la troița aflată la 2135 m, pe vf. lui Pătru. Un tur de orizont și aici, iar apoi coborâm puțin sub culme. Doar aici ne încumetăm să dăm joc focile, însă tot în bătaia vântului.

Foto 15. P'un soare cu dinți

Foto 16. Spre lacul Oașa

Coborârea îmi e și ea cunoscută, însă pentru început ne concetrăm asupra melcișorilor de zăpadă înghețată. Știu însă că ceva mai jos, vom avea pulvăr.

Foto 17. Coborârea de pe Pătru

 Foto 18. Luncile Prigoanei

Pentru a evita porțiunea ceva mai plată din zona stânii Șureanu, o luăm ușor stânga, către vale. Zăpadă tot mai bună și mai mare, nu cred că am mai prins până acum așa ceva... păcat că nu mai era vreme de încă o urcare... și în curând ajungem în meandrele unui izvor, iar apoi dăm în pârtia de la telescaun. Un circuit nu tare lung, dar pe cinste, cu priveliști asupra unor culmi tare faine.
La pârtii ne reîntâlnim cu ceilalți și înainte de a porni către casă mai facem câteva coborâri pe pârtii.
O zi de iarnă, pe cinste!

*Intrucât cuvântul pulvăr nu există în DEX, mă simt "obligată" să precizez ce înseamnă:
pulvăr= zăpadă afânată.
E cineva care nu știa?! :)