La pas şi cu bicicleta în munţii Gilăului (noiembrie 2012, 2010)

Foto: Marian și subsemnata

 18 Noiembrie 2012

Suita ieșirilor de o zi continuă... de această dată în munții Gilăului, căci pe acolo nu prea am ajuns toamna aceasta. După comuna Măguri-Răcătău părăsim asfaltul şi intrăm pe DC 110 C, drum ce nu e pentru orice maşină... ci doar pentru acele cu gardă mai înaltă. Pe parcurs trecem pe lângă diverse puncte de pe valea Someșului; printre acestea: La Biserică, intrarea în cheile Dumitresei (stânga), barajul (dreapta), coada lacului de unde începe asfaltul către dreapta, spre satul Măguri- sat mare, aflat la o altitudine de aproximativ 1300 m. Apoi, în stânga, tunelul prin care vin apele de la barajele din văile Iara, Şoimu, Lindru şi pleacă spre lacul de baraj de pe valea Răcătău şi apoi spre lacul Beliş de pe valea Someşului Cald. Urmează Lunca Diacului cu o veche cabană silvică (stânga), ramificaţie spre stânga a drumului forestier ce duce în valea Dumitreasa şi trece şi peste culme în valea Negruţa, de unde urcă la Dobrin- în culmea dintre valea Someşului şi valea Ierii (bazinul Arieşului).

 

Foto 1. Ani înghețați

 Aici coborâm din mașini și o luăm repede la pas căci temperatura e puțin sub limita înghețului. Urmăm drumul pentru câte sute de metri, iar apoi cotim brusc dreapta, pentru a fenta serpentinele pe care drumul ni le propune. Mai bine de un sfert de ceas urcăm susținut prin pădure, croindu-ne drum printre brazii tăiați și lăsați pe acolo. Astfel acesția au reușit să ascundă poteca din zonă. Încălziți bine de tot, ieșim în culme, la soare. De aici se vede primul grup de colibe spre care ne îndreptăm: Făgetu de Jos.

Foto 2. Colibele Făgetu de Jos

Știm din alte ieșire prin zonă la ce trebuie să ne așteptăm prin aceste părți... din păcate pe aici predomină defrișările, exploatarea fiind în toi. Cu toate acestea am venit până aici pentru mișcare. Frigul din ultimele nopți a creat opere de artă din băltoacele drumului.

 

Foto 3. Fiecare bucată de gheață este fotografiată

 În prima fază aceastea sunt fotografiate, iar apoi spargerea lor se transformă într-un joc de copii mari.

Foto 4. Opere de artă

Foto 5. Opere de artă

Din culme ni se arată foarte răsfiratul și întinsul sat Măguri. Colibele care fac parte din Făgetu de Jos, dar și cele pe lângă care vor trece astăzi sunt locuințe modeste folosite în lunile de vară de către oameni, veniți împreună cu animalele lor și de la zeci de kilometri distanță. Tot pe drumul de culme ajungem la colibele din Făgetu de Sus. Aici dăm peste un fost Aro, motiv de un nou joc...

Foto 6. Pe la Făgetu de Sus, în zare platoul Măguri

Foto 7. Uitate de vreme

 Urmează colobele La Plopi, iar după ce trecem de câinii care ne lătră ne oprim să ne astâmpărăm foamea. Dincolo de platoul pe care sunt răsfirate case ce aparțin de Măguri, vedem și numeros grup de colibe Crucea apoi Trunchii Putrezi, Gârdele şi Ţigănesele. Pe la ele am fost azi iarnă pe skiuri. Destul de aproape de aşezări La Plopi se află colibele Dumitreasa, iar după ce trecem printre ele, urcăm ușor către vf. Dumitreasa- 1638 m.

Foto 8.

Numeroase amintiri ne revin în minte mie, Ralucăi și lui Dragoș când alături de alți colegi de club am făcut o frumoasă traversare pe skiuri. Data precedentă ne aflam în sens invers, era iarnă, ne-a nins o zi întreagă, ne afundam în zăpadă, până la ghenunchi, pe skiuri fiind... iar acum nu recunoaștem mai nimic din ce văsuzem atunci. După ce am terminat urcarea de la cobibele Dumitreasa, ajungem practic în culmea principală a munților Gilăului. Apare în peisaj, vârful Muntele Mare cu a lui bază militară. Tot la pas ne îndreptăm către alte două grupuri de colibe: Negrele de Sus, iar apoi Negrele de Jos.

Foto 9. Umbre

Foto 10. Negrele de Sus

 În curând aveam să fim la vreo 2,3 kilometri de schitul Dobrin, dar pentru ca să nu ne prindă întunericul urmăm planul de acasă, așa că o luăm spre vale. Fără probleme ajungem în drumul de pe valea Dumitresei și de acolo după încă vreo 3 kilometri la mașini, încheiem circuitul de 24 de km. Iar pentru că această tură ne-a adus aminte și de o alta, făcută în toamna lui 2010 și care încă nu apare pe "Banda Roșie", revin acum, după mai bine de 2 ani, cu relatarea ei.


14 Noiembrie 2010

Atunci, pe data de 14 noiembrie, pe o vreme frumoasă și din câte îmi aduc aminte destul de călduroasă am plecat spre Măguri-Răcătău, în formația: Aghi, Crețu, Dragoș, Marian, Adi, Dani și subsemnata.

Foto 1'. Bike attack

Cu toții parcă eram cam la începutul turelor de mountainbike. Încă de pe vremea aceea, Marian, cartograf de profesie, s-a ocupat de traseu. De undeva din sat, ne urcăm pe cai, scopul fiind să ne încălzim cât mai bine până ajungem la urcare. Urcarea pe care o priveam cu o oarecare groază, avea 15 kilometri și 1000 de metri diferență de nivel.

Foto 2'. În apropiere de Dobrin

După ce părăsim drumul de pe aria comunei Măguri-Răcătău, facem stânga pe drumul de pe valea Negruței. Urcarea ne-a răsfirat bine, astfel că ne regrupăm la intersecţia dintre drumurile care duc la Măguri Răcătău, Caps, Dobrin şi mănăstirea Muntele Rece.
 

Foto 3'. Popas la ieșirea în culme

Foto 4'. Drumul numai bun de bicicletă

Înainte de a continua facem o pauză să ne tragem sufletul. În curând pedalatul pe culme ne oferă priveliști asupra cătunelor Bușești, Oțelești.

Foto 5'. Cătunul Bușești

Foto 6'. În Vidrenii de Sus

  În dreptul cătunului Balta părăsim fainul drum de culme și facem stânga către cătunul Vidrenii de Sus.

 Foto 7'. Vedere spre cătunul Vidrenii de Jos

Aici se află doar câteva case, îmi amintesc că am stat puțin la niște povești cu un nenea tare bătrân, iar apoi am avut parte de un adevărat spectacol din partea lui Crețu făcea diverse salturi cu bicicleta pe o pajiște.

Foto 8'. 

Foto 9'. Go Crețu, go!

Tot pe o culme de deal ajungem și în Vidrenii de Jos. Aici, întâlnim niște copii care jucau fotbal, iar pentru că încă nu suntem foarte presați de lăsarea întunericul zăbovim puțin și aici, iar apoi ne ne bucurăm de coborârea rămasă până la maşini.

Foto 10'. Apus la o partidă de fotbal