La pas prin Ponoară, munții Pădurea Craiului (11 noiembrie 2012)

Foto: Marian Poară și subsemnata

Nu ştiu cum se face dar toamna aceasta ne-a prins mai mult pe la altitudini mai mici... nu că toamna pe creste măreţe nu ar fi la fel de frumoasă, dar se pare că în acest an aşa a fost să fie... aşadar o nouă drumeţie prin munţi aproape de Cluj.

Foto 1. De toamnă

De asemenea, o nouă ieşire cu multă lume, astfel că dimineaţa când încă unii ar mai sta sub plapumă, noi ne suim în maşini. Până la intrarea în traseu, urmăm ruta: Cluj- Huedin- Bratca- Lorău. Utilajele care asfaltează de zori, neţinând cont că e duminică, nu ne lasă să ajungem cu maşinile chiar până în Lorău.

Foto 2. Pe valea Boiului

Aşadar parcăm maşinile mai repede decât ne-am fi dorit şi o luăm la pas către Lorău. Câte sute de metri pe drumul principal iar apoi cotim dreapta pe valea Boiului... toate acestea pentru a ajunge în satul Ponoară.
 

Foto 3. De toamnă

Cercetând hărţile Marian a văzut că acest sat, care e unul foarte răsfirat şi împânzit de coline, s-ar potrivi perfect la o tură de o zi. De această dată pe jos, cu o viitoare ocazie cel mai probabil din şaua bicicletei. Nişte drumuri vechi ne poartă prin pădure, pe dealul Grohoților, printre câteva gospodării foarte izolate, iar apoi ne scoate în culme unde dăm în drumul principal de acces către Ponoară.
 

Foto 4. Pe drumuri aproape părăsite

 După ce trecem de primele gospodării, începem şi găsim numeroşi nuci şi meri. Încă dintr-o tură anterioară, făcută la începutul anotimpul care acum e pe sfârşite, ştiam că pe aici e un fel de ţinutul nucilor. După ce am dat de roadele toamnei, nu avea să treaca o oră în care să nu mâncăm mere, ori să mai spargem câte o nucă.

Foto 5. În toată spendoara

Evident că nu urmăm drumul principal, care apropo e în curs de asfaltare, căci şi facem stânga şi ne înscriem pe un drum secundar. Tot cam aici apar şi dolinele, formă de relief atât de caracteristică munţilor Pădurea Craiului şi relieful carstic. În curând ajungem deasupra satului dorit. Aici avem o privelişte asupra satului, însă nici pe departe asupra întregului sat, aceasta fiind extrem de întins.
 

Foto 6. Către Ponoară

Povestea cu mâncatul merelor şi al nucilor continuă, căci fiecare soi trebuie gustat... Din culmea pe care ne-am făcut intrarea în sat, coborâm şi continuăm printre case.

Foto 7. Toamna pe dealuri

Foto 8. Ridicată printre doline și dealuri

Schimbăm câteva vorbe cu nişte săteni care stau pe pajişte, iar apoi urmăm diverse drumuri care să ne scoată în culmea dealului Ponoară.

Foto 9. Tot de toamnă

Sus, în deal, cam la jumătatea turei, adică fix la kilometru 13, ne-am oprit pentru a prânzi. În timp ce mâncam se limpezeşte cerul şi soare îşi face mai mult curaj decât până acum.

Foto 10. Tot de toamnă

Foto 11. Prânz și leneveală

Foto 12. Spre satul Ponoară

Din deal, vedem vârful Vlădeasa, care e peste drum, dar şi culmea munţilor Plopiş-Şes. Încet, pornim pe restul de culme, apoi coborâm către sat.

Foto 13. Pentru vremuri grele...

Foto 14. Pentru vremuri grele...

Urmează o porţiune care mie mi-a plăcut cel mai mult: drumul ne poartă printre gospodării vechi, multe părăsite, ici colo mai întâlnim câte un bătrân, nimerim în mijlocul unui joc de fotbal, între băieţii şi fetele satului, facem slalom prin numeroase doline, mere, nuci...

Foto 15. În lumina blândă

Foto 16. Aproape pavat

 În ultimele raze ale soarelui urcăm dealul Secătura, iar pe culme apusul e în toi. Lumina e numai bună de poze. Curând încheiem bucla făcută în jurul satului Ponoară, ajungem aproape de drumul pe care am fost mai devreme, astfel că la sfârşitul turei, track-ul înregistrat de gps are forma cifrei 8.

Foto 17. Ultimele raze

 Foto 18. Cer roșu...

Urmăm drumul care ne duce spre vârful Runcu Lorău şi cum încă nu s-a întunecat cu totul, avem privelişte asupra satului Lorău. Coborând către sat, apusul ne pregăteşte un cer roşu. Pe uliţele din Lorău mergem mai mult prin întuneric, iar după vreo jumătate de oră suntem la maşini.

Traseu: