La pas prin munţii Metaliferi (6-7 octombrie 2012)

Foto: Marian Poară

În întâmpinarea culorilor toamnei, weekendul acesta îl vom petrece la altitudini nu prea mari, în munţii Metaliferi. Deoarece traseul pe care îl vom urma are ca start şi finish localitatea Mogoş, sâmbătă pornim într-acolo. Pentru că drumul din Cluj către Alba- Zlatna- Mogoş e mai bun decât cel de pe valea Arieşului şi sensibil egal ca şi lungime îl vom alege pe acesta.

Foto 1. Cheile Râmețului văzute de pe dl. Căpățânii

 Drumul de aici, vremea bună şi călduroasă încă e prielnică cicloturismului, dovadă fiind cele 2 grupuri de ciclişti pe care le zărim din maşină.
Cu o întârziere notabilă reuşim ca pe la ora 13.30 să pornim în traseu, din faţa bisericii din comuna Mogoş.

Foto 2. Ș-am pornit...

Foto 3. Primul gard pe care l-am trecut, urmau alte zeci asemenea garduri

Ziua în proces de micşorare şi cei aproape 20 de kilometri pe care îi avem de parcurs până la locul în care vom campa ne zoresc pasul, însă totuşi ne rămâne destul timp pentru a privi împrejurimile.
Ne înscriem pe drumul din stânga bisericii şi începem urcuşul către culmea dealului Căpăţânii. Temperatura neaşteptat de mare pentru această dată ne face să asudăm destul de serios până ajungem în vârful dealului.

 Foto 4. Cu Gemenele pe fundal

Foto 5. Cheile Râmețului

Foto 6. Spre dealul Barnii

 În timp ce urcăm în stânga ni se arată vârfurile Gemenele din aceşti munţi; în faţă dar în depărtare, culmea aflată dincolo de valea Arieşului, cea a Muntelui Mare, iar în dreapta cheile Geogelului şi cheile Râmeţului pe care le vom admira pe tot parcursul zilei dintr-un unghi deosebit.

Foto 7. Bârzogani şi Cheile Râmeţului

Foto 8. Așa panoramă să tot ai!

Totodată aici începe şi maratonul săritului de garduri din sârmă ghimpată ori de garduri de lemn, însă după câteva astfel de treceri le aflăm secretul şi le vom face faţă cu succes pe parcursul celor 2 zile. Ajunşi în deal schimbăm direcţia de mers, către est şi urmăm linia culmii care ne propune coborâşuri şi urcuşuri succesive, dar şi privelişti neobişnuite către diverse cătune aflate de o parte şi de alta a ei şi bineînţeles spre cheile amintite. După coborârea din dealul Căpăţânii prânzim, iar apoi pornim spre dealul Neghii. Ne întâlnim cu o bătrânică şi după ce schimbăm câteva vorbe pornim către nişte gospodării ce aparţin de cătunul Buteşti.

 Foto 9. Dealul Neghii

Foto 10. Gospodării din Buteşti

Mai departe vom ocoli Citera Buteşti prin partea ei nordică şi vom vedea bisericuţa şi gospodării din Geogel.
Ploile scurte de zilele trecute au determinat apariţia ciupercilor, care au fost scumpe la vedere până acum. Găsim şi noi multe exemplare din Piciorul Căprioarei, însă pentru că par cam trecute nu ne încumetăm să le şi mâncăm.

Foto 11. Colibe aflate în armonie cu natura

Foto 12. Ocolim Citera Buteştilor

Culmea ne poartă şi printre câteva gospodării ce aparţin de Măcăreşti, sat aflam pe partea dreaptă a culmii, în direcţia care mergem... aici ne refacem proviziile de apă, iar după ce pornim în numai câteva minute nu rezistăm tentaţiei şi dăm atacul la fructele tare dulci ale unor pruni aflaţi chiar pe marginea drumului.

Foto 13. Aceeași bellevue

În curând ajungem la intersecţia cu drumul de Aiud-Abrud şi facem dreapta pe nişte drumeaguri şi poteci care ne duc către dealul Arsuri şi Piatra Nicaia. Acestea nu apar pe hartă. Apusul se apropie, iar noi mai avem ceva până în Cheia unde ne-am propus să înnoptăm.

Foto 14. Printre pâlcuri de mesteceni

Mărim pasul, dar şi aşa ultimele raze le prindem în şaua din dreapta Pietrei Nicaia, loc în care hotărâm să campăm. Piatra Nicaia se află la 1009 m altitudine şi aparţine de cheile Geogelului.
 

Foto 15. Piatra Nicaia

 Nu avea să ne pară deloc rău că nu am coborât în cătunul Cheia căci seara am stat până târziu la foc, sub cerul plin de stele, iar dimineaţa ne-am trezit să vedem primele raze ale soarelui care ieşeau de după cheile Râmeţului.
 

Foto 16. O cășută bine pitită, chiar în șa

 

Foto 17. O colibă cu acoperiș dantelat

După ce pornim la vale aveam să descoperim că oricum nu era o idee prea bună să coborâm în Cheia la lumina frontalelor... potecile destul de multe, sunt ciobăneşti, însă slab întreţinute. Lânga fosta școală din Cheia luăm micul dejun, iar apoi facem dreapta prin cheile Bălţii, de pe valea Geoagului. După sectorul de chei urmează câteva gospodării părăsite şi uitate de vreme... care fac parte din cătunul Onceşti.

Foto 18. Case din cătunul abandonat Oncești

Foto 19. Punte peste valea Geoagiului

Pentru că apa ne era pe terminate, trecem poarta unei astfel de gospodării, însă nu găsim altceva decât multe lucruri care aduceam aminte că cineva locuia acolo în trecut.
Apoi, poteca se transformă într-un drum de căruţă, părăsit şi acesta, dar tare frumos.

Foto 20. Pe un drum tare vechi

Foto 21. Atac la mere

Mai trecem pe lângă câteva gospodării, însă se pare că şi pe aici nu mai sunt suflete, noroc că au mai rămas câţiva meri prin zonă. Până una alta, ne mai potolim setea cu fructele lor. După încă câţiva kilometri ajungem în satul Măcăreşti şi în sfârşit dăm şi de apă.

Foto 22. Casă în Măcărești

Cu această ocazie mai mâncăm câte ceva, iar apoi pornim mai departe, însă nu în echipă completă. Doi dintre colegi aleg să meargă tot pe vale până în Mogoş, în timp ce restul continuăm pe unde ne-am propus. Astfel, lăsăm valea în urmă şi urcăm pe dealul Runcului. O potecă abruptă, dar în serpetine ne înlesneşte urcuşul până sus, la 917 m.

Foto 23. Asediu la copac

Foto 24. Porumbele

Din deal vedem pe unde am umblat ieri. Când dealul Runcului rămâne în urmă, e rândul dealurilor Creţii şi Barnii, dealuri ce ne oferă imagini de sus, către numeroase cătune: Boceşti, Bogdăneşti, Cristeşti, Buteşti, Tomeşti. Toate aceste numără foarte puţini locuitori, multe gospodării sunt abandonate, aşa că ele par a fi adevărate muzee în aer liber.

Foto 25. Brândușa de toamnă

Foto 26. Colibă tipică Apusenilor

 Atât culmea de astăzi cât şi cea de ieri par potrivite pentru a fi făcute pe bicicletă, chiar dacă până în culme ar fi nevoie şi de ceva pushing. Spre deosebire de ziua precedentă, aer e mai rece, norii şi-au făcut apariţia, vântul suflă şi sperăm doar să nu ne prindă ploaia până când ne vom termina tura.

Foto 27. Colibă tipică Apusenilor

Când ajungem la sfârşitul culmii facem stânga către Cristeşti, aici coborâm repede către drum. Acesta pare să ne ducă către curtea unei gospodării, însă după ce suntem invitaţi de către proprietar să ne servim cu nişte pere, direct din iarbă, acesta ne însoţeşte puţin, iar apoi ne îndrumă astfel încât prindem poteca bună. După câteva minute pe o vale seacă, aceasta iese în drumul ce ajunge la biserică, iar aici ne regrupăm şi ne îmbarcăm către casă.
Ne întoarcem pe acelaşi drum şi în Ampoiţa ne abatem pentru câteva ceva d-ale gurii la Mama Luţă. Circuitul parcurs ar putea fi descris astfel: două culmi tare faine, culori dintre cele mai diverse, multe prune şi mere, cătune ancorate în trecut, voie bună... locuri în care sper să revin pe două roţi.

Traseul: