O zi în Ciucaș (7 august 2012)

Dacă ardelenii obișnuiți se întorc de la mare pe Transalpina, pe Transfăgărășan sau poate chiar pe la mănăstirile din Moldova, noi ne întoarcem pe DN1A. Ca să evităm aglomerația de pe DN1? o să întrebați. Nici vorbă, mergem la Cheia!

De fapt nu chiar la Cheia, ci în Poiana Valea Stânei. Nu suntem deloc documentați, avem la noi doar harta din Munții Noștri, habar n-avem pe unde s-o luăm. În Mâneciu-Ungureni, oprim la birtul central să discutăm cu localnicii.

Ne lămuresc că drumul e lung și rău pe valea Telejenelului, și că varianta bună e să mergem spre Cheia până la unitatea militară Mogoșu, unde să facem dreapta.

Cu mici emoții intrăm pe drumul forestier care nu pare prea bun. După 500 metri ne întâlnim cu un Audi A4, care ne confirmă că drumul e acceptabil. 10 km mai târziu, ajungeam în poiană și ne pregăteam de culcare.

Dimineață ne trezim devreme. Până ne pregătim de plecare, soarele deja încălzește stâncile estice ale Zăganului.

Planul e să urcăm în Culmea Gropșoare-Zăganu, cât mai aproape de vf. Zăganu, și de acolo mai vedem!

Harta Munții Noștri îmi arată o potecă nemarcată pe Pârâul Sterp și o potecă marcată cu TA pe Pârâul Alb. Harta Dimap ”5 munți din Carpații de Curbură” arată exact invers!

Pe indicatorul din Poiana Valea Stânei arată triunghi albastru, 3 ore până “La Răscruce”. Eu înțeleg că pe valea Pârâului Alb, iar harta de sub indicator îmi confirmă. E o hartă din 2005, n-are cum să greșească.

OK, deci noul plan e să încercăm să urcăm pe Pârâul Sterp. Presupunem că e nemarcat (2 voturi la 1 – MN+indicator contra Dimap), ne asumăm acest risc.

Însă nu apucăm să ajungem la confluent dintre cele două pârâuri, că ni se ivește un drum de TAF în stânga, pe care îl abordăm chiar dacă ne dăm seama că nu ne duce la Pârâul Sterp.

Bineînțeles că a urmat bălăureala, dar a fost destul de plăcută. Pădurea nu e prea deasă, găsim o grămadă de tufe de frăguțe și zmeură. 

La un moment dat, ajungem pe un vârf! Scot harta, văd că suntem pe Culmea Căzăturii pe un vârf de 1602 m. Versantul vestic e vertical, peisajul e spectaculos.

Ținem culmea și poteca ce se conturează din ce în ce mai tare, până când ajungem la marcajul cruce roșie ce vine de la Cheia pe la Stâna din Zăganu.

--- adăugat ulterior, 2013.04.24 ---

Din câte îmi amintesc, înainte de vf. Gropșoare am întâlnit un indicator cu triunghi albastru spre Poiana Valea Stânei prin valea Pârâului Sterp.
Însă cu siguranță La Răscruce există indicator cu traseul triunghi galben pe Valea Pârâului Alb:

 (foto: Florin Manea)

---------------------------------------

Porțiunea complicată a zilei a trecut, de aici ne bucurăm privirea cu stâncile rotunjoare ale Ciucașului.

Luăm masa de prânz pe vârful Groapșoare, unde povestim cu o coordonatoare a taberei de cercetași care se desfășoară în zonă. Zburdăm pe culme, trecem pe La Răscruce, iar în șaua Gropșoare cotim dreapta, pe culmea Albele. Suntem atenți și descoperim izvorul din imediata apropiere a șeii. Aici ne ”adăpăm” corespunzător arșiței.

Scurt timp mai târziu ajungem în șaua Stânei, unde trebuie să alegem traseul de coborâre: culmea Văii stânei până în Pasul Boncuța (bandă roșie + cruce roșie), sau valea Stânei prin Cheile Văii Stânei (bandă albastră).

Tăria soarelui ne ușurează decizia: vom merge pe vale și prin chei.

Nu ne pare rău, în chei e răcorică, iar cheile sunt interesante, seamană oarecum cu cheile Scorotei din Retezatul Mic, ceva mai sălbatice.

PS. Dacă aș fi plecat pregătit de acasă, aș fi citit asta: http://www.carpati.org/articol/ciucas_-_traseu_poiana_stanei-cheile_paraului_alb-la_rascruce/361/