Cheile Someșului Cald și cetățile Rădesei - Padiș (21 iulie 2012)

Foto: Marian Poară

Din cauza  prognozei destul de sumbre ne tot gândim, răzgândim și într-un final glorios ne hotărâm să fugim de canicula din oraș chiar și numai pentru câteva ore. Parcurgerea unor chei prin apă se arată a fi alternativa cea mai bună.

Foto 1. Cheile Someșului Cald

 Două telefoane pentru a vedea dacă există șanse să ajungem cât mai aproape de cheile Someșului Cald cu mașina din dotare și pornim către Padiș... la ora 12. Noroc că putem include Padișul în categoria munților de lângă noi. Aveam de parcurs 100 de km până la chei.

Foto 2. Cheile Someșului Cald

 Cea mai mare parte sunt pe drum european, până în Huedin, apoi național (Huedin- Răchițele), județean (Răchițele- pas Prislop- Doda Pilii- IC Ponor) și forestier (IC Ponor- intrarea în cheile Someșului Cald, 8 km). Încă din centrul satului Răchițele ieșim de pe asflat. Știm că porțiunea spre Doda Pilii și apoi spre satul de vacanță  IC Ponor a fost pregătită pentru asfaltare încă de acum câțiva ani. Aveam să constat că drumul e chiar decent, poate fi parcurs cu orice gen de mașină, dar necesită atenție pe unele porțiuni. Coborârea din pasul Prislop către micuțul sat Doda Pilii e de departe cea mai bună. Ajungem și în IC Ponor, iar în dreptul unui fost canton (situat pe dreapta) apare și drumul forestier pe care îl vizăm. Lung de 8 km, ne-ar lua către 2 ore, pe jos și oricum ne-am pornit târziu... așa că sperăm să ajungem cât mai departe cu mașina. Surprinzător... e un drum forestier chiar bun, doar pe la kilometrul 5, au fost vreo 2,3 porțiuni mai dificile. Considerând că am mers destul cu mașina restul de 3 km îi facem la pas... dar așa cum aveam să constatăm, puteam merge chiar până în poienița de la intrarea în chei.

Foto 3. Cheile Someșului Cald

Foto 4. Cheile Someșului Cald

Nu stăm pe gânduri, ne luăm sandalele și năvălim în apă...abia așteptam. Mulți turiști se pare că au ales aceeași locație.. marea majoritate sunt străini. Apa e numai bună, nu ne ia mult să ne obișnuim cu ea.
 

Foto 5. Cheile Someșului Cald

Foto 6. Cheile Someșului Cald

De cele mai multe ori apa e pana la genunchi, însă marmitele au grijă ca pe unele porțiuni să ne bună bețe-n roate (mi-au rezervat 2 alunecări în apă de toată frumusețea). Într-un singur loc apa a fost ceva mai mare, apropiindu-se de rucsac, dar vara asta a fost săracă în precipitații. Parcurgerea unor chei prin apă poate deveni foarte periculoasă în cazul în care în amonte se pornește o ploaie mare. Nu e nevoie de prea mult timp ca apa să se scurgă de pe versanți și să ajungă în chei. Nu e cazul acum, chiar dacă după toate prognozele existau ceva șanse în acest sens.

Foto 7. Cheile Someșului Cald

Foto 8. Cheile Someșului Cald

Foto 9. Cheile Someșului Cald

Foto 10. Cheile Someșului Cald

 Când ajungem într-o zonă ce pare a marca sfârșitul porțiunii turistice a cheilor, consultăm harta și o luăm spre cetățile Rădesei. Poteca e  vizibilă și în scurt timp se ajunge în marcajul punct roșu. Bâjbâim puțin, testând intrarea printr-un portal, iar apoi revenim  la portalul care constituie intrarea principală în cetățile Rădesei.

Foto 11. Cheile Someșului Cald

Foto 12. Cetățile Rădesei

 "Peştera are un portal înalt de peste 15 m şi lat de 7 m, de forma ogivală, în care intră pârâul Rădeasa. Aceasta are o galerie unică, de forma unui tunel lung de 212 m, cu săli de mari dimensiuni şi hornuri ce răzbat în tavanul peşterii până la suprafaţă. Cele cinci ferestre create de aceste hornuri, lasă să pătrundă în peşteră raze de lumină. În aval, tunelul se continuă cu un canion lung de circa 50 m şi foarte îngust." 

Foto 13. Cetățile Rădesei

Când ieșim din peșteră, urmăm poteca care ne duce către locul unde am părăsit curgerea Someșului Cald. Aici, intersectăm punctul roșu, marcaj pentru circuitul cheilor și al peșterii. Pentru întoarcerea la mașină vom urma poteca cu PR, prin pădurea de pe versantul stâng al Someșului Cald. Într-un punct de belvedere vedem și topoganul îngust, de marmite, pe care l-am ratat. După vreo 7 ore de la plecare revenim la mașină, ciugulim câte ceva și pornim către casă. Pentru că nu ne-a ajuns apa de prin chei și pentru că avem nevoie de lichide, din Huedin cumpărăm un pepene verde și unul galben pe care  le mâncăm la marginea drumului... Trece de miezul nopții până ajungem în oraș, însă nu e nici un stres, căci pentru ziua de duminică nu ne-am făcut nici un plan, bazându-ne pe prognoza de pe meteoblue. Aceasta prezicea ploaie și tempaturi scăzute... însă de această dată nu a fost nici pe departe așa...