Trekking și bicicletă în zona Ampoița (5-6 mai 2012)

Pentru că în acel weekend mulți colegi de club se aflau în zona Ampoița, acolo unde se desfășura tabara de escaladă, ne-am făcut și noi drum încolo.

Nu plecăm oricum... ci cu gândul să facem un circuit pe biciclete. Pe la 12 jumătate reușim să ne mobilizăm și să părăsim orașul. Deși calcarele de la Ampoița sunt situate la puțin peste 100 de kilometri de Cluj reușim performanța de a sosi acolo doar pe la ora 16 (vinovată fiind o repriză de shopping în magazinul Lidl din Aiud). În ciuda căldurii și a soarelui ce ardea, lumea cățăra de zori.

 Foto 1. O parte din calcarele de la Ampoița (Marian Poară)

Băieții: Dragoș și Marian și-au adus și echipamentul de cățărat cu ei. Ca să nu zică ce l-au cărat degeaba au și cățărat puțin. Eu aveam un cu tot alt plan pentru după amiaza respectivă: leneveală în hamac, undeva la umbră. Dar cum n-am avut noroc să găsesc doi copaci, am stat la povești cu lumea și am cățărat cu privitul, hamacul rămânând neinaugurat și în ziua de azi.

Foto 2. Spre Ampoița, din tabăra de corturi (Marian Poară)

Stăm cât stăm în perimetrul taberei de escaladă însă piatra de peste drum ne trage cu ochiul și parcă ne îndeamnă la o scurtă tură de trekking.

Foto 3. Ampoița (Marian Poară)

Piatra Boului are forma unui dinte și e un martor de geneză similară cu cea a calcarelor de la Ampoiţa.
Pornim de la locul unde se cațără la ora 19, suficient însă să prindem apusul de pe piatra Boului. Mini circuitul de 5 km ne-a oferit un alt unghi asupra rezervației de calcare, satului Ampoița și văii Ampoiului. 

Foto 4. Valea Ampoiului și șoseaua Zlatna- Abrud (Marian Poară)

 Foto 5. De pe piatra Boului (Marian Poară)

De la piatra Boului coborâm către asfalt pentru că nu vrem să trecem prin zonă și să nu mâncăm din binecunsocutele plăcinte de la Mama Uță.
Reveniți în tabără mai toată lumea așteaptă cu sufletul la gură gulașul Evei. Deoarece în această seară, luna se află în cel mai  apropiat loc față de Pământ nici că avem nevoie de frontale. Așa lumină nu am mai văzut... păcat ca nimeni nu a avut un trepid pentru a imortaliza momentul.

Traseu de bicicletă: Ighiel- deasupra Pietrei Poienii- dealul Pleşii- valea Gugurilor- sub dealul Stânii- sub vf. Curetului-  valea Oălor- valea Ighiel- Ighiel

Foto 6. Satul Țelna între dealuri (Marian Poară)

Duminica dimineața recuperăm mașina cu bicicletele  din curtea în care ne-a fost găzduită și după ce îi așteptăm pe Andrei și Ibi, care vin din Cluj, pornim cu toții către satul Ighiel. Mașinile rămân aici și noi pornim pe biciclete către versantul stâng ce mărginește valea Ighielului.

Foto 7. Pe dealul Pleșii (Marian Poară)

Aveam în plan să ajungem pedalând la platoul Ciumerna, să facem un circuit perpedes pe acolo și să revenim la mașini tot pe culme. Acest traseu avea o noutate față de toate turele de bicicletă pe care le-am mai făcut până acum: urcarea pe un drum direct în culme și  nu pe vale. Ținând cont că nu aveam nici o  informație despre starea drumurilor de culme de pe aici, pornim la drum conștienți că ne-am asumat și eventualul risc de a mai împinge din când în când bicicletele.

Foto 8. Ne bucurăm de umbra pădurii (Marian Poară)

 Foto 9. Piatra Craivei (Marian Poară)

Avem noroc că mergem pe la marginea pădurii... și azi e foarte cald.

Primele porțiuni de push-ing nu ne descurajează, însă nu trece prea mult și acestea devin din ce în ce mai dese și totodată și enervante. Se pare că drumurile ce apar pe hartă sunt într-o stare destul de rea:  spălate de apă, sub formă de ogașe, bolovănoase...

Foto 10. Căldură mare... (Marian Poară)

Apropiindu-ne de dealul Stânii parcă totuși e puțin mai bun. Avem ceva emoții căci în zonă se află și câteva stâne însă trecem fără probleme. Zona asta avea să fie din punctul meu de vedere cea mai frumoasă bucată a traseului parcurs. Poieni înverzite, întinse, presărate din când în când cu câte o stână... aduceau un pic cu crovurile din Mehedinți.

Foto 11. Zona sub vârful Stânii (Marian Poară)

 Foto 12. Vârful Stânii, 1111 m (Marian Poară)

Urmează o nouă porțiune de împins, ultima parte a urcusușului până sub vârful Curetului. După o pauză mai continuăm puțin până în marginea platoului Ciumerna.

Foto 13. Porțiune spre vârful Curetului (Marian Poară)

 Foto 14. Dealul Stânii rămas în urmă (Marian Poară)

Nu prea avem încontro și renunțăm la planul de acasă și ne înscriem pe coborârea pe pârâul Ouălor.

Dacă urcarea a fost așa cum a fost, se pare că nici coborârea nu se lasă mai prejos, căci atenția ne este solicitată la maxim mai ales până la intersecția cu valea Igiului. 

 

 Foto 15. Andrei gata să atace câinii ciobănești cu praștia (Marian Poară)

 Foto 16. O coborâre înierbată (Marian Poară)

  Foto 17. Înainte de ultimul push-ing spre Ciumerna (Marian Poară)

Ca și o concluzie: nu vă recomand acest traseu pentru bicicletă, doar dacă aveți prea mult chef de împins bicicletele.

Am încheiat weekendul savurând niște plăcinte pe lespede în Aiud, care clar concurează cu cele de la Mama Uță.