Muntele Oslea (30 aprilie 2012)

Duminică seara, cam pe la ora la care cetăţenii conştiincioşi îşi strâng resturile menajere de pe iarba pe care s-au desfătat de-a lungul zilei şi se îndreaptă spre vastele apartamente, iată-ne abordând porţiunea hunedoreană a „drumului lui Băsescu DN66A”, Câmpu lui Neag-Câmpuşel.

Am ajuns la Câmpuşel, ne-am instalat tabăra pe malul Jiului de Vest şi am aşteptat înnoptarea. După scurt timp, şi-au făcut apariţia excursioniştii lui Ciprian, care se întorceau de pe Oslea, oarecum osteniţi.

Luni dimineaţa, viaţa are o altă conotaţie când nu trebuie să fugi spre serviciu. Noi am fugit înspre pasul Jiu-Cerna, de unde ne-am continuat urcarea spre Şaua La Suliţi. Tot încet şi cu treabă bună am urcat în capătul sud-vestic al crestei şi am parcurs-o până în Coada Oslei. De acolo, pe piciorul muntelui Ursu şi apoi prin valea Ursu, am coborât înapoi în valea Jiului de Vest, la tabăra de bază.

Deşi mai lungă decât tura din 2008, când am înconjurat izvoarele pârâului Ştirbu, acum am reuşit să parcurgem o porţiune mai mare. Totuşi, ar mai ramâne porţiunea accidentată a crestei, din partea nord-estică.

Foto 1. Drumul printre sezonier şi permanent

Foto 2. Piatra Iorgovanului

Foto 3. Granzii Retezatului: Peleaga (st.) şi Păpuşa (dr.)

Foto 4. Fără colţari

Foto 5. Hai la identificat!

Foto 6. Oază

Foto 7. Cu paşi mărunţi

Foto 8. Marcajul e cu noi!

Foto 9. Stâncărie

Foto 10. Concluzionând

Marţi, 1 mai muncitoresc şi, din păcate, ziua în care trebuie să revenim la vatră, am vizitat fugitiv cheile Scorotei. 1.5h până la stâna Scorota, 1h înapoi, şi am avut câteva minute şi pentru nişte poze: