Pedalând printre brândușe- circuit în munții Gilăului (7 aprilie 2012)

Traseu: Rosești (CHE Mărișel)- Lăpuștești- Dealu Mare- Râșca Pleșii- Beliș- Mărișel

După o iarnă cu așa mult ski de tură începuse să mi se facă dor de primăvară... dar asta nu înseamnă că mi-am luat gândul de a merge la un ski în curând. Până una alta, după un weekend de leneveală din cauza vremii simțeam că nu mai pot sta pe acasă și era clar că trebuia să ies pe undeva, chiar și o zi.

Foto 1. "Faină vreme, nu?" (foto. Marian Poară)

Bineînțeles că vremea primăvăratică vine și cu multă instabilitate așa că de o o tură de 2 zile nici că poate fi vorba. Rămâne să facem ceva sâmbătă când prognoza pare cât de cât ok. Trekking sau bicicletă?

Foto 2. De sezon (foto. Marian Poară)

Alegerea unui traseu în condițiile date ar fi mult mai ușoară pentru o drumeție pe bocanci, dar ne încăpățânăm și Marian caută un traseu pentru pedalat. Destul de greu de găsit mai ales că după ploile din timpul săptămânii sunt mari șanse ca drumurile de pâmânt să fie noroioase, altele să aibă ultimele petice de zăpadă...
Dat fiind faptul că eventualii doritori fie nu au putut veni, fie nu aveau chef de asfalt... așa să mergem în formație de doi. Sâmbătă dimineață încep să se vadă din ce în ce mai multe petice de cer albastru și în momentul în care pornim spre valea Someșului Cald cerul are doar ici, colo nori fotogenici. Avea să fie vremea perfectă de pedalat!

Foto 3. Pe urcarea către Lăpuștești (foto. Marian Poară)

Pe la un 11 jumătate reușim să pornim din Cluj. Ne oprim după aproape 50 de km, mai sus de coada lacului Tarnița, la intersecția văii Someșului Cald cu drumul de Mărișel langa Rosești (mai exact lângă hidrocentrala Mărișel). Dăm jos bicicletele, ne echipăm și pornim.
Avem în față primul urcuș din traseu, aproximativ 7 km până în satul Lăpustești. Abia aștept să văd cum mai e... sunt la prima tură de bike din acest an... așa că antrenamentul tinde spre zero. Trecem puntea de peste valea Someșului Cald și începem să urcăm. 2,3 serpentine și ne dăm seama că drumul se aseamănă perfect cu Drumul Generalului de pe valea Someșului Rece.
Ploaia de aseară nu a fost suficient de mare, astfel că drumul e aproape uscat fiind ideal pentru pedalat.

Foto 4. Podbali (foto. Marian Poară)

Foto 5. O floare mai colorată... (foto. Marian Poară)

Soarele își face datoria și ne obligă să trecem la tricouri. În timp ce câștigăm altitudine apar și primele flori de primăvară pe care ne doream să le întâlnim: mulți podbali, brândușe, viorele și altele. Nu ne grăbim și ne oprim să le pozăm.
Apoi vântul și primele case ale Lăpușteștiului ne dau de știre că suntem aproape în culme.
Observ biserica satului încă de când suntem în dreptul primelor gospodării... ne apropiem și apoi ne atrage ca un magnet... e atât de frumoasă!

Foto 6. Se văd primele case din culme (foto. Marian Poară)

Foto 7. Un alt vestitor al primăverii (foto. Marian Poară)

Biserica e închisă, dar aflăm ușor unde se află cheia de la aceasta și posesorul ei. Chiar dacă l-am întrerupt din treburile gospodărești, bucuria săteanului care vine și ne deschide biserica, se poate vedea pe fața lui. Aflăm că picturile (care se află într-o stare foarte bună) au fost refăcute imediat după revoluție și că sălașul are parte de vizitatori din străinătate. Îi mulțumim peste ospitalitate și pornim la drum.

Foto 8. Satul Rusești (foto. Marian Poară)

Foto 9. Intrăm în Lăpuștești (foto. Marian Poară)

Foto 10. Bisericuța satului (foto. Marian Poară)

Teoretic, de acum ar trebui să pedalăm pe asfalt, practic drumul e mai mult macadam, dar asta ne bucură!

Foto 11. Vlădeasa, încă are zăpadă (foto. Marian Poară)

Ieșim din Lăpustești și încep să apară tot mai multe brândușe pe marginea drumului; pentru început grupuri mici, apoi petice, apoi lanuri de brândușe! Nu ne așteptam la așa ceva!
Următorul sat prin care trecem e Dealul Mare. Și aici la fel... brândușele ne trag cu ochiul tot timpul de pe marginea drumului.

Foto 12. Străjeri pentru... (foto. Marian Poară)

Foto 13. două brândușe mai altfel (foto. Marian Poară)

Pe întreg platoul pe care sunt situate cele două sate, casele și-au păstrat aspectul de demult (spre deosebire de platoul Mărișelului - pe unde vom ajunge în câteva ore sau cel al satului Măguri). Vlădeasa ne urmărește atent de peste drum... încă are destulă zăpadă.
Mai o pauză pe la brândușe, altă pentru a fotografia o nouă casă și încet, încet părăsim și Dealul Mare.

Foto 14. La tot pasul (foto. Marian Poară)

Foto 15. Ne-am opri la toate (foto. Marian Poară)

Abia în comuna Râșca, sat Râșca Pleș, dăm de drum mai recent asfaltat. Tot cam de pe aici peisajul începe să se schimbe... apar tot mai multe case și cabane de vacanță. Un nou urcuș, mult mai scurt decât primul dar mult mai abrupt ne pune la încercare.

Foto 16. Biserica din Dealu Mare (foto. Marian Poară)

La capătul lui ne putem trage sufletele căci pedalăm pe o culme aflată la 1100. Încă 2, 3 kilometri și facem un scurt popas la mănăstirea Râșca Transilvană.

Foto 17. Pe asfalt, către Beliș (foto. Marian Poară)

Foto 18. Mănăstirea Râșca Transilvană (foto. Marian Poară)

Foto 19. Cabană în Beliș (foto. Marian Poară)

Apoi ajungem la intersecția cu drumul ce vine de la Huedin la Beliș. Facem stânga și mai urcăm puțin până în stațiune. Abia acum am trecut de jumătatea traseului însă nu ne facem griji; profilul celei de-a doua părți arată cam așa: coborâre la lacul Fântânele și apoi ultima urcare a zilei în urma căreia vom ieși pe platoul de la Mărișel. Coborârea e rapidă așa că am ajuns și la urcarea de 6 kilometri. E bine că nu e cald și că abia dacă trec 3, 4 mașini pe lângă noi. 2/3 din urcare se face pe drumul de Huedin- Albac, în timp ce restul pe drumul de acces către Mărișel. În urma acestui urcuș ajungem la crucea lui Avram Iancu și la grupul de colibe Cioroiu Setii. Chiar dacă pe un indicator suntem informați că mai sunt 8 km până în Mărișel, în același timp aici se află și tabla de intrare în Mărișel.

Foto 20. Prin Mărișel

Foto 21. O parte din platoul pe care se întinde comuna Mărișel

Lumina soarelui care se pregătește să apună ne pregătește un adevărat spectacol scăldând foarte fain atât platoul Mărișelului cât și pe cel vecin de la Măguri. Apoi ne luăm hainele groase și coborâm vreo 11 km, pe asfalt până la mașină. Coborârea e rapidă așa că, cu tot cu mănuși mâinele ne îngheață.

Foto 22. Suntem gata de coborâre!