Vineri după amiază, cu doar câteva ore de începutul oficial al weekendului, eram total nehotărâtă încotro să o apuc. Aveam două alternative la fel de tentante: schi de pârtie și tură la Borșa sau schi de tură în munții Bârgăului.
Vreme bună avea să fie și într-o parte și în alta, zăpadă și trupa la fel... așa că până la urmă aleg să văd locuri noi și răspund afirmativ invitației venite din partea sotilor Mititeanu. Îi prezint "oferta" și lui Marian și trupa e gata conturată. La 21.54 ne urcăm în trenul foametei în direcția Lunca Ilvei. Parcă ne era dor de o călătorie cu trenul... cum era de așteptat condițiile în care se circulă cu acest mijloc de transport în comun nu s-au schimbat cu mai nimic de când am fost ultima dată.
Povești și câteva moțăieli și timpul zboară, iar la 01.10 coborâm în localitatea Lunca Ilvei. Cam adormiți și cu schiurile în mână, suntem în căutarea unui fânaț/ grădini/ al unui loc drept pe care să montăm corturile. Nu trece prea mult și îl și găsim. Ridicăm rapid vastele apartamente de weekend și ne băgăm la somn.
La 7 e deșteptarea pentru ca la 8.30 să pornim în tură. Dimineața proprietarul grădinii în care ne-am instalat vine în vizită. E foarte de treabă oferindu-ne apă și cafea. În tot intervalul scurs pregătirii de drum, primim "Neața bună" (însoțită de priviri curioase) din partea tuturor sătenilor care trec pe lângă noi.
La ora la care ne-am propus suntem cu rucsacii în spate. Pentru că azi noapte am ratat intrarea pe track continuăm pe uliță, de pe valea Ursoaia.
Foto 3. Albatru de... Lunca Ilvei (foto. Marian Poară)
Aceeași poveste și aici, toată lumea ne salută și ne întreabă dacă mai e zăpadă de ski (asta chiar dacă în spatele caselor lor e zăpadă). O doamnă chiar ar vrea să-i cumpere rachetele lui Marian... și insistă cu asta
.
Aceeași poveste și aici, toată lumea ne salută și ne întreabă dacă mai e zăpadă de ski (asta chiar dacă în spatele caselor lor e zăpadă). O doamnă chiar ar vrea să-i cumpere rachetele lui Marian... și insistă cu asta
.
După vreo 2 kilometri de mers în clăpari și cu schiurile în spate facem stânga pe un drum cu urcă către culmea dealului. De acum în formația: Marlene, dl. Dinu, Alina - pe schiuri și Marian pe rachete.
Foto 4. Deasupra satului Lunca Ilvei (foto. Marian Poară)
Foto 5. Iarna va pleca în curând de pe dealuri... (foto. Marian Poară)
Zăpada bătută de soare zilele trecute acum e înghețată, așa că nu ne afundăm. Chiar dacă e abia dimineață, deja e foarte cald. Urcușul pe culmea dealului Prăjii ne rezervă ruperi de pantă destul de dese. Trebuie să avem mare grijă căci soarele bate cu putere și ne putem dezhidrata foarte ușor. Având în vedere acest aspect hotărâm să facem pauze lungi și dese.
Foto 6. Îngrădiri (foto. Marian Poară)
Foto 7. Căldura mare ne îndeamnă la pauze (foto. Marian Poară)
Nici bine nu ajungem în vârful dealul căci "trioul rodnean" se arată
Foto 8. La căsuţa din pădure (foto. Marian Poară)
Foto 9. Spre vf. Omu, munţii Suhard (foto. Marian Poară)
Lăsăm focile puțin la soare înainte de a le da cu ceară și apoi o luăm iar din loc. Pe vârful Prăjii intersectăm marcajul de creastă al munților Bârgău (banda roșie). Aceasta vine dinspre creasta Munților Înșirați. De aici vedem poiana și vârful Cucureasa, acolo unde vom campa. Sunt cu ochii în patru pentru a observa în ce stare e banda roșie de aici. Abia după câteva minute întâlnim marcajul turistic. Până pe vârful Cucureasa (1392m) înaintăm printr-un culoar prin pădure. Apoi ieşim în poiana Cucureasa.
Foto 10. Încă puţin şi suntem la Cucureasa (foto. Marian Poară)
Priveliştea de aici e atât de faină!!! Rodnei şi Suhard sunt sub ochii noştri.
Foto 11. Rodnei... (foto. Marian Poară)
E abia ora 14.30 şi noi ne pregătim de pus corturile. Aproape o oră jumătate muncim pentru a obţine un petic de zăpadă pe care să nu ne mai afundăm. Marlene şi dl. Dinu au fost mai rapizi şi atunci când terminăm şi noi pornim într-o tură dus-întors pe o culme, din capătul căreia sperăm să se vadă localitatea Şant.
Foto 12. Într-o parte Rodnei (foto. Marian Poară)
Foto 13. în cealaltă Suhardul (foto. Marian Poară)
La corturi aveam să ne întoarcem abia după ce soarele a apus. De pe aceată culme privelişte rămâne aceeaşi, ba mai mult o dată cu apropierea asfinţitului pâcla de peste zi se ridică şi munţii Călimani se văd din ce în ce mai bine.
Foto 14. Plimbarea de seară (foto. Marian Poară)
Foto 15. Cu stea în frunte (foto. Marian Poară)
Duminică somn de voie până la ora 8, iar la 9 jumătate părăsim fainul loc de corturi. Nu ne grăbim căci traseul rămas pentru astăzi e scurt. Urmăm banda roșie până pe vârful Șovărosu (1403 m). Marcajul se îndreaptă apoi spre vf. Perșa iar apoi către pasul Suhard, în munții Suhard.
Foto 16. Pe culme, ne îndreptăm spre vf. Şovărosu (foto. Marian Poară)
În timp ce Marlene și dl. Dinu hotărăsc să mai rămână puțin prin zonă eu și Marian ne înscriem pe piciorul din dreapa văii Hoitului.
Foto 17. Pe acolo vom coborî (foto. Marian Poară)
Dau focile jos și fac o coborâre faină în cuida rucsacului mare. Pe culmea acestui picior, care este destul de lungă se află câteva stâne. Păcat ca zăpada nu mai e de partea noastră și treptat, treptat, ne afundăm destul de mult. Înainte de intrarea în pădure, facem o pauză la una dintre stâne pentru a ne regrupa.
Foto 18. Una dintre stâne (foto. Marian Poară)
Foto 19. Privire înapoi către Şovărosu (foto. Marian Poară)
O dată cu intrarea în pădure ne luăm la revedere de la Suhard, creasta Rodnei o vom mai vedea.
Din ultima șa de pe această culme, lăsăm în urmă piciorul care ne-ar duce direct în Valea Mare (pe acolo era și track-ul nostru) și facem dreapta, trecem de un pârâu și urmăm drumul care îl însoțește. Nu trece prea mult și ne dăm seama că nu am luat cea mai bună decizie: culoarul e îngust, pe porțiuni și abrupt, abia dacă reușim să facem viraje. Mai mult am coborât în plug și "în trepte"
Foto 20. Înainte de a intra în pădure
De dimineață părea că avem destul timp la dispoziție pentru a prinde autobuzul Valea Mare- Bistrița, iar acum suntem foarte aproape să-l pierdem. Într-un final ieșim de pe pârâu și abia după câteva sute de metri ajungem la intersecția cu drumul ce urcă spre pasul Rotunda. Minutele se scurg în defavoarea noastră astfel că suntem nevoiți să facem un sprint până intrăm în sat. Chiar și așa ratăm la mustață autobuzul, dar avem noroc cu o ocazie care ne duce până în Ilva Mică, iar de acolo ne vom urca în autobuzul Rodna- Cluj. Fără insistențele lui Marlene, șoferul clar ne-ar fi lăsat acolo...nu avea loc pentru rucsacii noștri, iar din Năsăud, ne spune, că se vor mai urca încă 20 de persoane. Găsim locuri chiar în spate...dar tot e mult mai bine decât să fi stat în picioare sau pe "scaunele de rezervă" din dotarea autobuzului.
Una peste alta, a fost o tură mult mai faină decât m-aș fi așteptat!
Zăpada bătută de soare zilele trecute acum e înghețată, așa că nu ne afundăm. Chiar dacă e abia dimineață, deja e foarte cald. Urcușul pe culmea dealului Prăjii ne rezervă ruperi de pantă destul de dese. Trebuie să avem mare grijă căci soarele bate cu putere și ne putem dezhidrata foarte ușor. Având în vedere acest aspect hotărâm să facem pauze lungi și dese.
Nici bine nu ajungem în vârful dealul căci "trioul rodnean" se arată
Lăsăm focile puțin la soare înainte de a le da cu ceară și apoi o luăm iar din loc. Pe vârful Prăjii intersectăm marcajul de creastă al munților Bârgău (banda roșie). Aceasta vine dinspre creasta Munților Înșirați. De aici vedem poiana și vârful Cucureasa, acolo unde vom campa. Sunt cu ochii în patru pentru a observa în ce stare e banda roșie de aici. Abia după câteva minute întâlnim marcajul turistic. Până pe vârful Cucureasa (1392m) înaintăm printr-un culoar prin pădure. Apoi ieşim în poiana Cucureasa.
Priveliştea de aici e atât de faină!!! Rodnei şi Suhard sunt sub ochii noştri.
E abia ora 14.30 şi noi ne pregătim de pus corturile. Aproape o oră jumătate muncim pentru a obţine un petic de zăpadă pe care să nu ne mai afundăm. Marlene şi dl. Dinu au fost mai rapizi şi atunci când terminăm şi noi pornim într-o tură dus-întors pe o culme, din capătul căreia sperăm să se vadă localitatea Şant.
La corturi aveam să ne întoarcem abia după ce soarele a apus. De pe aceată culme privelişte rămâne aceeaşi, ba mai mult o dată cu apropierea asfinţitului pâcla de peste zi se ridică şi munţii Călimani se văd din ce în ce mai bine.
Duminică somn de voie până la ora 8, iar la 9 jumătate părăsim fainul loc de corturi. Nu ne grăbim căci traseul rămas pentru astăzi e scurt. Urmăm banda roșie până pe vârful Șovărosu (1403 m). Marcajul se îndreaptă apoi spre vf. Perșa iar apoi către pasul Suhard, în munții Suhard.
În timp ce Marlene și dl. Dinu hotărăsc să mai rămână puțin prin zonă eu și Marian ne înscriem pe piciorul din dreapa văii Hoitului.
Dau focile jos și fac o coborâre faină în cuida rucsacului mare. Pe culmea acestui picior, care este destul de lungă se află câteva stâne. Păcat ca zăpada nu mai e de partea noastră și treptat, treptat, ne afundăm destul de mult. Înainte de intrarea în pădure, facem o pauză la una dintre stâne pentru a ne regrupa.
Din ultima șa de pe această culme, lăsăm în urmă piciorul care ne-ar duce direct în Valea Mare (pe acolo era și track-ul nostru) și facem dreapta, trecem de un pârâu și urmăm drumul care îl însoțește. Nu trece prea mult și ne dăm seama că nu am luat cea mai bună decizie: culoarul e îngust, pe porțiuni și abrupt, abia dacă reușim să facem viraje. Mai mult am coborât în plug și "în trepte"
De dimineață părea că avem destul timp la dispoziție pentru a prinde autobuzul Valea Mare- Bistrița, iar acum suntem foarte aproape să-l pierdem. Într-un final ieșim de pe pârâu și abia după câteva sute de metri ajungem la intersecția cu drumul ce urcă spre pasul Rotunda. Minutele se scurg în defavoarea noastră astfel că suntem nevoiți să facem un sprint până intrăm în sat. Chiar și așa ratăm la mustață autobuzul, dar avem noroc cu o ocazie care ne duce până în Ilva Mică, iar de acolo ne vom urca în autobuzul Rodna- Cluj. Fără insistențele lui Marlene, șoferul clar ne-ar fi lăsat acolo...nu avea loc pentru rucsacii noștri, iar din Năsăud, ne spune, că se vor mai urca încă 20 de persoane. Găsim locuri chiar în spate...dar tot e mult mai bine decât să fi stat în picioare sau pe "scaunele de rezervă" din dotarea autobuzului.
Una peste alta, a fost o tură mult mai faină decât m-aș fi așteptat!
frumoasa tura
RăspundețiȘtergereFrumoasa tura! Am facut si eu traseul in 2009.
RăspundețiȘtergeresplendida locatie . cel/cea care a realizat pozele un fotograf profi :)
RăspundețiȘtergere