La ski de tură în munții Bihor (25-26 ianuarie 2012)

Participanți: Delia, Ioana, Ioana, Judith, Simon, Alin, Alex, Marian, Mihnea, Lusu, Andrei, Ibi, Dana, Dorin, dl. Dinu și subsemnata.

Foto 1. În sfârşit, vreme bună!

Foto 2. Culmea până la Cucurbăta Mare (foto. Marian Poară)

După trei weekenduri petrecute mai mult la ski de pârtie/ski de tură în zona pârtiilor şi o nouă tură la Vlădeasa, prima fereastră de vreme bună nu ne-o puteam petrece acasă.

Foto 3. Cai blocaţi în zăpadă (foto. Marian Poară)

Chiar dacă planul iniţial era să mergem în munții Călimani, datorită gerului care s-a instalat în Orientali încă de vineri renunțăm la el și ne alăturăm trupei ce va pleca spre Arieșeni. Pentru a fugi de gerul care în curând va pune stăpânire și pe Transilvania, sâmbătă la prima oră, ne îndreptăm spre valea Arieșului. În mai puțin de 3 ore ajungem în pasul Vârtop (1170 m), în zona pârtiilor de ski.

Foto 4. Ne încălzim urcând pe noua pârtie (foto. Marian Poară)

Facem ultimele pregătiri, ne urcăm toți pe skiuri și ne îndreptăm spre pârtie. Pentru început suntem pe banda roșie ce urcă spre culmea principală a munților Bihor. În partea de jos, aceasta face parte din una din variantele de coborâre ale pârtiei, așa că urcăm pe urmele de ratrack. În scurt timp marcajul face dreapta, însă noi urcăm tot pe pârtie până în capătul ei. Sus, hotărâm că dacă vrem să ajungem până pe vârful Cucurbăta trebuie să mărim pasul. În timp ce dl. Dinu, Dana, Andrei și Ibi rămân pentru început în zona pârtiei (din cauza unor probleme tehnice)restul părăsim pârtia și intrăm în pădure. Mai târziu aflăm că și ei au mers pe skiuri până la Tarnița Bihorului.

Foto 5. Printre brazi de poveste (foto. Marian Poară)

Foto 6. Încă puţin şi suntem în culme (foto. Marian Poară)

Foto 7. În spate: Vlădeasa (foto. Marian Poară)

Fără skiuri ne-ar fi aproape imposibil să înaintăm prin stratul de zăpadă care e incredibil de mare. Brazii sunt încărcați de zăpadă. Viraj după viraj şi panta devine din ce în ce mai blândă o dată cu apropierea de culme.

Foto 8. Sub povara zăpezii (foto. Marian Poară)

Foto 9. "Nisipuri" mişcătoare (foto. Marian Poară)

În acelaşi timp ultimii noi dispar făcând loc soarelui mult aşteptat. Ajunşi în culme stabilim contactul vizual cu obiectivul nostru: vârful Cucurbăta Mare (1849 m), cel mai înalt din Occidentali.

Foto 10. Piatra Grăitoare şi Tarniţa Bihorului rămân în urmă (foto. Marian Poară)

Foto 11. Tot mai aproape (foto. Marian Poară)

Chiar dacă releul de acolo pare la o aruncătura de băţ, până acolo avem de trecut pe la Piatra Grăitoare, Tarniţa Bihorului şi Biharia.

Foto 12. Cucurbăta Mică rămâne pe data viitoare (foto. Marian Poară)

Foto 13. Urcând spre Biharia (foto. Marian Poară)

Din când în când mai aruncăm câte o privire platoul Vlădesei (se vede foarte clar staţia meteo), Padişului, bazei militare de pe Muntele Mare iar mai târziu Făgăraşilor, Retezatului, Metaliferilor... Mersul pe culme devine o plimbare mai ales că diferenţele de altitudine sunt mici. De pe vârful Biharia avem parte de o mică coborâre până în şaua de dinaintea urcuşului final către Cucurbăta. Aici vântul şi-a cam făcut de cap viscolind zăpada. Cu ultimele puteri, căci sunt sigură că tuturor ne era tare foame, urcăm şi panta finală.

Foto 14. Releul (foto. Marian Poară)

Foto 15. şi staţia meteo îngheţate (foto. Marian Poară)

Apropiindu-ne de staţia meteo de aici, vedem cum unul dintre domnii de acolo stă pe balcon ca la spectacol, fără însă a ne adresa ceva. Mergem rapid până pe vârf, cercetăm noile orizonturi şi căutăm un loc cât mai ferit de vânt pentru mult aşteptata pauză de masă.

Foto 16. O parte din trupă pe vf. Cucurbăta Mare (sau vf. Bihor) (foto. Marian Poară)

La întoarcere urmăm acelaşi traseu până în drept cu Tarniţa Bihorului când hotărâm, să facem dreapta pe piciorul ce coboară către cătunul Galbena. Dorin, Alin şi Lusu luând un avans destul de mare pe curba de nivel de după vârful Biharia, vor coborî prin pădure, pe unde am urcat dimineaţă.

Foto 17. La întoarcere (foto. Marian Poară)

Foto 18. Vârful rămâne în urmă

Foto 19. Căutând variante de coborâre

Pe picior, dăm de un pulvăr foarte fain, astfel că avem parte de o coborâre pe cinste. Din când în când facem pauze de regrupare. Prindem şi drumul forestier dorit şi fără să dăm prea mult din beţe ajungem pe skiuri până la ieşire în drumul naţional. Am ieşit cu 7 km mai jos de pasul Vârtop. Prin bunăvoinţa d-lui Dinu care vine până aici cu maşina, îmi recuperaz şi eu maşina (din pas), iar apoi pornim cu toţii către centrul localităţii Arieşeni. Parcăm maşinile, punem iar focile şi ne pregătim de ultima provocare a acestei zile: 40 de minute pe skiuri pentru a ajunge la pensiunea din cătunul Şteu. La pensiunea d-lui Mircea Avram, dl. Dinu a mai fost de două ori şi atunci însoţit de colegi de club. Gazda ne primeşte cu tot felul de bunătăţi, iar după cină rămânem la poveşti.

Foto 20. Ger de gerar (foto. Marian Poară)

Duminică, la ora 9, pornim într-o plimbare pe skiuri spre cătunul Pătrăhăiţeşti.

Foto 21. În jurul orei 7 (foto. Marian Poară)

Foto 22. Pensiunea în care am dormit peste noapte (foto. Marian Poară)

Foto 23. Iarnă grea! (foto. Marian Poară)

Vrem să facem un circuit printre casele răsfirate ale acestui cătun dar şi să vizităm muzeul de aici şi să mâncăm plăcinte.

Foto 24. Plimbare pe skiuri prin cătunul Pătrăhăiţeşti (foto. Marian Poară)

Pentru că nu dorim să mergem pe drumul de acces în sat, alegem drumurile din pădure şi doar pe ultimele câte sute de metri intersectăm drumul principal. La intrare în Pătrăhăiţeşti facem stânga pentru a merge la muzeu. Nu avem noroc nici să vizităm muzeul (persoana care se ocupă de el e plecată din sat), şi nici de plăcinte (amatorii de plăcinte trebuie să ştie că pot mânca plăcinte de luni până sâmbătă, nu şi duminică când e zi de sărbătoare).

Foto 25. Demonstraţie la tulnic (foto. Marian Poară)

"Supărarea" că nu am găsit plăcinte avea să treacă foarte rapid căci suntem primiţi ca unii de ai casei de nişte localnici. Nu numai că stăm la poveşti cu aceştia dar suntem şi serviţi cu pancove şi cozonac. La plecare avem parte şi de o demonstraţie de cântat din tulnic.

Foto 26. Urmăritorii noştri (foto. Marian Poară)

Foto 27. Zăpadă mare cât gardurile de pe uliţe (foto. Marian Poară)

Apoi, ne urcăm din nou pe skiuri şi ne continuăm circuitul prin sat. Zăpada este la fel de mare şi aici, fiind chiar până la nivelul gardurile de pe uliţele cătunului. Înainte de a lăsa în urma Pătrăhăiţeştiul facem o coborâre pe "pârtia" de aici. Reveniţi la pensiune, ne luăm rucsacii şi coborâm către maşini, în Arieşeni tot pe schiuri.

Foto 28. Coborâre lină (foto. Marian Poară)

Foto 29. Aşa ture să tot fie! (foto. Marian Poară)

Pentru că unii încă eram cu gândul la plăcinte, facem o oprire la restaurantul Mama Uţă, aflat la 2 km distanţă de comuna Gârda de Sus, unde găsim plăcinte pe lespede.

P.S.:
1. Amatorilor de ski de pârtie: în spatele restaurantului se află pârtiile omului de afaceri Silviu Prigoană. Telescaunul este parţial montant, iar din câte am văzut una dintre variantele de coborâre arată incredibil de fain. Sperăm să fie funcţionale măcar de sezonul viitor (inaugurarea ar fi trebuit să fie făcută în decembrie 2010)!
2. Trackurile gps ale traseelor parcurse le puteţi găsi aici şi aici.