6
Alina
16.1.12
2012-01-16T10:14:00+02:00
Banda Roșie
https://www.bandarosie.ro/2012/01/de-revelion-la-ski-de-tura-in-sureanu.html
De revelion, la ski de tură în Şureanu (30 decembrie 2011- 2 ianuarie 2012)
Participanţi: Adi Grancea, Alex Sava, Andrei Aşchilean, Adela şi Florin Stan, Aghiuţă, Călin Cara, Claudiu Chiorean, Cristina Donovici, Dragoş Petruţiu, Sergiu Miron, Mihaiţă Nagy, Octavian Cuibus, Graţiela Sturza, Ioana Hancilă, Severus Şepeţan, Mara Constantinescu, Ibi Kratochwil, Dana Man, Mirela Dragomir, Mihnea Prundeanu, Delia Lipscan, Claudiu Chiorean, Cristina Donovici, Dragoş Petruţiu, Marlene şi Dinu Mititeanu, Alina Cîrja.
Pentru al doilea an consecutiv am ales să-mi petrec ultimele zile din 2011 şi primele din 2012 alături de o parte din colegii de club. Propunerea Marei ajunge să fie pe placul multora. Astfel ne strângem o gaşcă tare faină.
Fără nici o excepţie, toate maşinile, sosesc în apropierea cabanei Şureanu, în cursul după amiezei/ serii de 30 decembrie.
Aşa zisul pachet de revelion include: cazare la preţul de 7 lei/noapte în cabana Şureanu, masa festivă de revelion (ce şi-a adus fiecare de acasă) , muultăă muzică nedorită din partea vecinilor, dar și versanţi înzăpeziţi perfecţi pentru ceea ce vroiam noi.
Revenind la desfăşurarea cronologică reuşim ca în jur de ora 11.30 să plecăm din Cluj. După ninsoarea din noaptea precedentă hotărăsc să nu pornesc la drum fără lanţuri. Orele trec, la fel şi kilometri, astfel că ajungem la lacul Oaşa (DN 67C- Transalpina). De bucata ce urma îmi era tare groază. Ştiam ce mă aştepta căci mai fusesem şi iarna trecută, însă nu cu un VW golf cu 5 oameni şi un portbagaj plin ochi. După o oră de condus, cu mult stres, parcurgem cei 18 km de drum comunal/ forestier până ajungem pe parcarea de la baza domeniului schiabil Şureanu.
De aici, ne luăm rucsacii mult prea grei chiar şi pentru cele doar 20 de minute pâna la cabană şi ne urcăm pe skiuri. Persoana care se ocupa de cabană nici măcar nu ştie că aici trebuie să sosescă un grup numeros de la Cluj.
În fine, se rezolvă această problemă şi ne luăm camerele în primire. În curând se lasă întunericul aşa că nu ne ramâne altceva de făcut decât planul pentru ziua următoare.
31 decembrie 2011
Dimineaţa ultimei zile din anul ce e pe ducă, ne îmbie la o tură. Fiind aşa de mulţi, evident, că e tare greu să ne sincronizăm cu ora plecării. Drept urmare, în primul grup care părăseşte perimetrul cabanei e format din: (pe skiuri) Mihnea, Delia, Adi, Mara, Aghi şi subsemnata, pedeştrii: Alex, Octavian şi Gratiela urmând ca în scump timp să ne prindă din urmă şi Dragoş, Claudiu şi Cristina.
În câţiva metri intrăm în pădure pentru ca apoi după doar câteva minute să ieşim în câmp deschis. Deja în dreapta noastră a apărut vârful Şureanu iar în partea stânga pârtiile şi apoi, în plan secund, vârful lui Pătru.
Pentru moment înaintăm pe curbă de nivel deasupra liniei data de pilonii aferenţi marcajului triunghi roşu. Îndată facem dreapta şi atacăm panta plină de brăduţi şi jnepeni. Zăpada şi panta destul de prietenoase la început devine din ce în ce mai dificile de urcat. Ultimele viraje ne pun destule probleme unora dintre noi. Pâna ajungem sus, cerul devine plumburiu.
Ieşiti în creastă, ne regrupăm şi continuăm împreună pâna pe vârf. Pentru coborâre alegem faţa care dă în drumul ce urcă în șa. Panta destul de înclinată ne face (pe mine, Mara şi Cristina) să ne gândim de doua ori înainte de a jos focile. Hotarâm că ar fi mult mai bine pentru noi să revenim în zona pârtiilor pe varianta marcată. Ne dăm întâlnire cu restul la apres skiul de pe pârtii şi pornim în continuare pe culme.
Văzând că cei pe bocanci au ajuns pe primul vârf de pe culmea Brateșului nu ezităm şi mergem şi noi până acolo. Cu siguranţă nu ne-a părut rău căci am putut admira încă o dată panorama pe care am avut-o şi de pe Şureanu: Parâng, Vâlcan, Oslea şi Retezat. În zadar am căutat vreo variantă pe care să şi schiem... pantă mare şi multe obstacole. În cele din urmă am coborât pe drum, nici pe departe cea mai fericită alegere deoarece erau multe valuri formate de zăpadă troienită.
Când în sfârşit am ajuns şi noi la căbănuţa de pe pârtii lumea se pregătea de plecare... aşa că am sărit peste o eventuală pauză şi ne-am urcat iarăşi pe skiuri. Pentru că încă mai erau destule ore de lumină am decis să pornim către vârful Auşel. O luăm prin drepta unei pârtii, ne strecurăm cu atenţie printre cei ce urcă cu teleskiul iar apoi rămânem doar noi pe urmele de ratrac de pe noua pârtie. Ca o paranteză: cei ce se ocupă de domeniul schiabil Şureanu, s-au mişcat destul de repede, căci telescaunul şi cele două varinte de coborâre (pârtii) de sub el nu existau în februarie 2011.
Înainte de ajunge la capătul telescaunului, facem stânga şi mergem mai mult pe curbă de nivel pâna în şaua dintre Auşel şi Pătru. Vârful lui Pătru va rămâne pentru mâine aşa că începem să coborâm. Undeva, pe la mijlocul coborârii, îi intersectăm pe cei 4 skiori, pe care i-am văzut încă de pe la amiază cum urcau pe vârf. Aveau să fie de ai noştri? Foarte posibil! Mare ne-a fost uimirea când alături de Călin şi Sergiu erau chiar Dinu şi Marlene Mititeanu.
Continuăm împreună şi apoi ne îndreptăm cu toţii către cabană.
1 ianuarie 2012
După prea puţine ore de somn ne este foarte greu să pornim în tură, dar soarele şi zăpada parcă ne cheamă afară.
Pornesc către vârful lui Pătru alături de Adi, Aghi, Claudiu şi Dragoş. Tot soarele dar şi cocheta construcţie de pe pârtie ne îndemnă la o pauză, la nici o oră după ce am plecat de la cabană. Sperăm ca între timp să mai apară şi alţii pe schiuri. Trece o ora şi abia dacă apare cineva.
Nu mai stăm pe gânduri, căci și așa e târziu, și pornim agale spre Pătru. În șaua dintre Aușel (2009 m) și Pătru ne abatem puțin pentru a fi mai aproape de Retezat și Parâng.
Mai facem și aici o pauză înainte de a continua cu urcușul final. Soare, vizibilitate, dar sus, la 2135 m dăm de un vânt foarte rece. Căutăm refugiu puțin sub vârf dar în zadar. Tot e mult mai bine decât iarna trecută când mai că ne lua pe sus vântul.
Ochii minții fac poze cu panorama de aici: creasta Făgărașilor, Cindrel, Lotrului, Latoriței. Acum ne așteaptă o coborâre faină pană la stâna Șureanu. Trecem de apele izvorului ... iar apoi mâncăm câte ceva în pseudo restaurantul de la baza pârtiilor (mâncare nu prea bună dar scumpă!).
2 ianuarie 2012, ultima zi în Șureanu. Vremea nu mai ține cu noi: e ceață, e cald! Am fi vrut să mergem iarași până pe Pătru dar vremea nu e de acord cu noi. Fără să ne grăbim, coborâm cu bagajele spre mașină iar apoi o luăm în sus, pe foci. Alături de Adi fac două urcări până în vârful telescaunului (aproape de Aușel) iar apoi ne îndreptăm spre mașină.
Comentează folosind contul Facebook:
Pagina de pornire
Vrei să primești turele noastre pe e-mail?
Cumpără de pe emag folosind și emag va redirecționa o mică parte din încasări spre Banda Roșie.
wow! frumos! Ce tura faina! eu inca nu am schiar iarna asta. Sper sa apuc WE-ul asta! La multi ani si va dorim cat mai multe ture frumaoase!
RăspundețiȘtergereFrumoase poze!
RăspundețiȘtergereServus,
RăspundețiȘtergereAi ceva recomandari pentru cazare in apropierea domeniului schiabil Sureanu?
Multumesc anticipat,
Stefan M.
(fanemsm@yahoo.com)
De fiecare data am dormit la cabana militara Sureanu. Aceasta nu se afla in circuitul turistic, prin urmare nu are decat niste dotari minime (paturi, soba).
RăspundețiȘtergereAltceva in apropierea partiilor nu exista. Pensiunile se afla localizate cativa kilometri mai jos in poiana Luncile Prigoanei.
Anii trecuti erau trecute cateva cazari pe siteul: http://schisureanu.ro/, insa momentan e in lucru.
Buna, aveți vreun GPS track al turei
RăspundețiȘtergerePentru care dintre cele doua ture va intereseaza?
Ștergere