Muntele Piule-Iorgovan (19-20 noiembrie 2011)

După mai multe zile în care am întors hărțile pe toate părțile în găsirea unui circuit cât mai potrivit pentru această perioadă am hotărât că zona Piule-Iorgovan poate fi destinația pentru acest weekend.

Foto 1. Pe culmea Piule-Pleșa (foto. Marian Poară)

Sâmbătă cu noaptea în cap, adică la ora 5 pornim spre Câmpu lui Neag, valea Jiul de Vest.
Traseul pe care ni l-a propus Marian și pe care l-am și parcurs a fost: valea Jiului de Vest- Piatra Scobită- schit- culmea Piule-Pleșa- șaua Scorota- stâna Scorota- izvorul și ravena La Bolboroși- sub vf. Albele- Piatra Iorgovanului- casa de vânătoare Câmpușel.

Foto 2. Trupa de șoc (foto. Marian Poară)

Având doar o mașină la dispoziție a rămas ca la fața locului să vedem cum vom rezolva transportul pentru duminică când vom coborî la Câmpușel, la vreo 12 km de locul în care vom lăsa mașina. După aproximativ 4 ore jumătate de la plecare parcurgem distanța de la Cluj la Câmpu lui Neag.În Uricani căutăm în zadar un taxi care ne-ar putea fi de folos duminică, așa că ne încercăm norocul la pensiunea Retezat, situată la 2 km după ieșirea din localitatea Câmpu lui Neag. Aici am găsit oameni amabili astfel că aveam promisiunea că duminică la ora 3 un tânăr de acolo ne va aștepta la Câmpușel. Bem un ceai, ne urcăm cu toții în mașină, adică și tipul pe mâna căruia rămâne mașina și mai mergem pe DN 66A, aproximativ 2 km până când zărim indicatorul cu bandă galbenă. Acesta e situat în dreptul unui podeț peste râul Jiul de Vest, după drumul spre cheile Buții.

Foto 3. Primul contact cu Oslea (foto. Marian Poară)

Foto 4. Lacul Valea de Brazi și localitatea Câmpu lui Neag (foto. Marian Poară)

Pentru că de jos vedem clar că zăpadă pe sus nu prea e hotărâm să nu ducem decât o pereche de colțari cu noi. De asemenea, decidem să dormim la stâna Scorota așa că luăm doar cortul mai mare în tură, pentru orice eventualitate. Pe indicator sunt trecuți următorii timpi: 3 h 1/2 / 4 h până pe vârful Pleșa și 5 1/2 h/ 6 h până pe Piule. Vremea pe care pornim e perfectă: soare, vizibilitate, nu prea frig...

Foto 5. De la vf. Custura până la vf. Văcarea (foto. Marian Poară)

Foto 6. Spre Retezat (foto. Marian Poară)

În prima parte a traseul pe care-l vom parcurge azi avem de urcat dintr-o bucată 1000 de m diferență de nivel, adică de jos din vale până pe vârful Pleșa (1840 m). Cea mai mare parte a urcării se face prin pădure. Până la schitul din zonă, despre care am aflat că e construit abia acum un an există și un drum.

Foto 7. Imediat după vf. Pleșa (foto. Marian Poară)

Foto 8. Aduce a Crai, nu? (foto. Marian Poară)

Înainte de tură am aruncat un ochi peste o teză de doctorat despre munții Piule-Iorgovan, recomandată de Marian. Evident că toate informațiile de acolo sunt foarte interesante, așa că vreau să preiau doar câteva lucuri pe care care le-am aflat:

Foto 9. Porțiuni înguste (foto. Marian Poară)

Foto 10. Altele expuse (foto. Marian Poară)

"Munţii Piule-Iorgovanu se prezintă sub forma unui interfluviu principal, care formează cumpăna apelor între bazinul Jiului la sud, prin Jiul de Vest şi al Mureşului, la nord, prin Lăpuşnicul Mare. Acest interfluviu constituie continuarea către sud a culmii principale a Munţilor Retezat, în legătura ei cu culmea principală a Munţilor Godeanu."

Foto 11. Pe muchie (foto. Marian Poară)

Foto 12. Privire înapoi, spre Pleșa (foto. Marian Poară)

"Treptei de peste 2000 m, care caracterizează mediul ecologic şi de modelare al munților înalți îi revine o mică suprafaţă în aceşti munţi (1,5%), aceste altitudini apărând doar insular, în jurul vârfurilor cele mai înalte: Piule, Scorota, Drăgşanu, Albele, Piatra Iorgovanului, Stănuleţi. O suprafaţă mai mare o are această treaptă în jurul Vf. Scorota, de pe Culmea Drăgşanu, întinderea mai mare din această zonă fiind asociată cu extinderea mai mare a suprafeţei de nivelare Borăscu."

"Cu toate că râurile existente în acest spațiu se drenează superficial către bazinul Jiului de Vest, cea mai mare parte a apei se infiltrează în subteran, unde, printr-un sistem de circulație carstică este transferată în bazinul Cernei. Ieșirea apelor se face prin Izbucul Cernei, aflat în Munții cernei, pe versantul drept al Cernei, în coada lacului Valea lui Iovan. Traseul subteran parcurs de apă este de 16 km."

"Lapiezurile au o mare răspândire în cuprinsul Munţilor Piule-Iorgovanu, aproape toate zonele în care calcarele apar la suprafaţă prezintă astfel de forme. Ele apar sub mai multe tipuri, putând fi astfel deosebite mai multe categorii. Cele mai numeroase lapiezuri au fost întâlnite în zona Piatra Iorgovanului – Stănuleţi – Albele, zona Pasului Cerna-Jiu şi în zona Vf. Piule către Vf. Pleşa. Tipurile de lapiezuri identificate aici includ lapiezuri tubulare, lapiezuri rectangulare, lapiezuri liniare."

Foto 13. Fotogenica Oslea (foto. Marian Poară)

Foto 14. Valea Cernei și lacul Iovan (foto. Marian Poară)

Foto 15. Piatra Cloșani, munții Mehedinți (foto. Marian Poară)

Revenind la traseu: marcajul bandă galbenă e vechi și rar, abia din zona luminișului de dinaintea stânei Pleșa (lăsată în paragină), marcajul pare să fie refăcut. Treptat câștigăm în altitudine și ajungem în zona vechii stâni Pleșa. De aici se văd cel mai frumos localitățile de pe valea Jiul de Vest, bucata de creastă de la vârful Custurii până la vârful Lazărului, vârful Arcanu, peste drum, în munții Vâlcan și în ultimul plan vârfurile de la Parângu Mic până la Parâng. Cu încă puțin efort atingem vârful Pleșa primul de pe mai puțin cunoscuta culmea Piule-Pleșa. Având rucsaci mari și grei am făcut aproape 4 ore până aici. Aici facem o pauză iar apoi pornim către vârful Piule pe care îl avem de acum în câmpul vizual.

Foto 16. Cerul la apus (foto. Marian Poară)

Foto 17. Încă o privire spre începutul culmei Piule-Pleșa (foto. Marian Poară)

Între timp și-au făcut apariția lapiezurile, specifice zonei calcaroase în care ne aflăm. Porțiunea cuprinsă între cele 2 vârfuri (Pleșa și Piule) are porțiuni mai expuse, altele pe care se merge chiar pe creasta îngustă, alteori prin jnepeniș... oricum zona e foarte faină, sălbatică și neumblată în comparație cu restul Retezatului.

Foto 18. În lumina apusului (foto. Marian Poară)

Foto 19. Vârful Piule (2081 m) a rămas în urmă (foto. Marian Poară)

Chiar dacă din depărtare am văzut zăpadă chiar pe ultimul urcuș ce dă în vârful Piule, din fericire nu au fost probleme. Cu vreo 2 ore înainte de apus eram pe vârf... lumina era din ce în ce mai faină pentru poze. Nu am amintit încă de creasta Oslea- pudrată cu zăpadă era parcă din altă poveste.

Foto 20. Oslea! (foto. Marian Poară)

După pozele de pe Piule, am continuat tot pe bandă galbenă spre șaua Scorota (sau șaua Iepii). De pe vârf, se coboară într-o șa, apoi se urcă următorul vârf după care se schimbă direcția de înaintare: se face dreapta, și se merge pe potecă pe sub culme, pe curbă de nivel. Am ținut să precizez acest lucru din cauza faptului că noi am apucat să coborâm de pe acest vârf, de după Piule, când Marian și-a dat seama că am luat-o greșit. Ne-am întors și am pornit spre șaua Scorota. Aici am prins și apusul, iar apoi am început coborârea spre stâna Scorota... o coborâre de 500 m diferență de nivel, pe punct galben. Pe semi întuneric am văzut și capre negre pe pantele foarte înclinate ale versanților ce străjuiesc cheile Scorotei. Ajunși la stâna Scorota găsim 2 rucsaci... deci mai e lume. Această stână e foarte faină, curata, dotată chiar și cu inslatație electrică... nu știu dacă sunt prea multe asemănătoare prin munții noștri. Noi patru, împreună cu un grup de 5 speologi din Hunedoara am folosit-o pe post de adăpost pentru această noapte.

Foto 21. Stâna Scorota (foto. Marian Poară)

Duminică dimineața am putut admira din nou caprele negre care sfidau pantele foarte înclinate și am reușit să ne mobilizăm și să plecăm abia în jurul orei 10. Ne-au așteptat 2 ore de urcare pentru a reveni la altitudinea de 2000 m.

Foto 22. Stâna e jos în vale (foto. Marian Poară)

De la stână am luat-o direct în sus, pe poteci ciobănești, iar apoi printr-un culoar prin jnepeni, făcut special pentru a urca cu oile de la stână. Am ajuns astfel pe culmea Dragșanu foarte aproape de tăul La Bolboroși.

Foto 23. Culmea Dragșanu (foto. Marian Poară)

Aici, brusc, peisajul s-a schimbat: totul a devenit mult mai domol, datorită șisurilor cristaline prezente în aceasta zonă.

Foto 24. La Bolboroși, înghețat (foto. Marian Poară)

Foto 25. Ravena La Bolboroși (foto. Marian Poară)

Structural, cristalinul din Culmea Drăgșanu își face simtită prezenta printr-o schimbare marcantă în peisaj..culmi domoale, prelungi, cu impresie de platou, ce aparțin ca nivel de eroziune platformei Borăscu. În câteva minute ajungem și la ravena Bolboroși și astfel ne înscriem pe banda roșie ce vine din șaua Plaiului Mic și se îndreaptă spre Piatra Iorgovanului. După ce în ziua precedentă am văzut capre negre, urme de urs și lup, acum Raluca și Dragoș văd și un lup. Coborâm la baza ravenei și apoi urcăm pe o față nordică înzăpezită până în culmea principală.

Foto 26. Pe bandă roșie spre vârful Albele (foto. Marian Poară)

Foto 27. Ravena Bolboroşi, culmea Drăgșanu și culmea Slăveiu din Retezat (foto. Marian Poară)

Piatra Iorgovanului e în fața noastră la doar o aruncătură de băț. Până la el vom merge mai mult pe curbă de nivel. Reîntâlnim zăpadă chiar la baza Iorgovanului, însă aceasta nu ne pune probleme și reușim să urcăm pe vârful calcaros.

Foto 28. Piatra Iorgovanului (foto. Marian Poară)

Foto 29. Lapiezuri verticale (foto. Marian Poară)

Foto 30. Operă a apei (foto. Marian Poară)

Scrutăm zările și din acest unghi iar apoi coborâm și o inspectăm și de jos. Suntem impresionați de lapiezurile verticale. Pentru că la ora 15 trebuie să fim jos, la Câmpușel, renunțăm să mai mergem pe bandă roșie până în șaua Paltina iar de acolo să coborâm pe valea Soarbele.

Foto 31. Iorgovanul, din alt unghi (foto. Marian Poară)

Foto 32. Fetele Iorgovanului (foto. Marian Poară)

Foto 33. "CaCO₃ + H₂O = ART" (foto. Marian Poară)

Ne înscriem pe triunghiu roșu și într-o oră jumate suntem jos. În urma unei sincronizări aproape perfecte mașina ajunge și ea iar apoi facem un popas la pensiunea Retezat, unde suntem serviți cu mâncare foarte bună la prețuri foarte rezonabile. O tură foarte faină pe meleaguri de o frumusețe aparte pe care puțină lume le străbate!

P.S.:
*track-ul și profilul turei: aici
*mai multe poze: aici