Pe creasta Pietrei Craiului (17-18 septembrie 2011)

Participanți: Adi, Florina, Luci, Mihai și Alina

A venit și rândul unei ture în Piatra Craiului... la fix 5 ani de la prima ieșire pe munte.

Foto 1. Crai la răsărit

Foto 2. Simbolul Pietrei Craiului

După nici mai mult nici mai puțin de 6 ore de la ora pornirii ajungem la poalele Craiului, la Plaiul Foii. Punem cortul și rapid la somn.
Dimineața la 8.15 reușim să fim gata și să o luăm din loc. Adi, mai rămâne puțin urmând să ne prindă pe drum. Cu entuziasm și datorită vremii bune trecem de indicatorul cu banda roșie ce urcă la refugiul Șpirla... și tot mergem...



Trecem chiar și de bifurcația banda galbenă, întrebându-ne de ce nu mai apare și triunghiul albastru. Într-un final iau harta în mână... așa cum bănuiam ceva nu e în regulă: am luat-o aiurea pe drumul, spre Rudărița. Și dacă n-aș fi știut în urma rt-urilor citite și a hărții că banda roșie ce vine dinspre creasta Făgărășilor merge o bucată în paralel cu triunghiul albastru! Poate din cauza puținelor ore de somn? Acum asta e... toată plimbarea de dimineața pe care am considerat-o ca și o încălzire ce a durat o oră. Astfel la 9.15 repornim în tură. Noroc că avem semnal și putem să-l anunțăm pe Adi de isprava noastră. Intrăm pe drumul cel bun și continuăm pentru aproximativ 3 km până apare și triunghiul albastru, marcaj pe care îl vom urmări pentru prima parte a zilei. După indicatorul informativ se pare că am avea 6-7 ore până în șaua Funduri. Poteca urcă abrupt prin pădure pe și pe lângă un drum de TAF. În zonă am găsit multe tufe de mure și zmeură.
Tot urcăm și după o oră ajungem în locul în care ne aștepta Adi. Continuă, urcușul, cu unul mai blând și înainte de poiana Tămășel ne luăm provizii de apă, aceasta avea să fie și singurul izvor întâlnit!

Foto 3. Cerdacul Stanciului

Ieșind în poiană, în față se profilează abrupturile Craiului și Marele Grohotiș.
Dacă până acum TA, TR și BR au mers în paralel, la baza Marelui Grohotiș marcajele se despart, iar noi continuăm pe TA. Trecem cu bine de prima dintre cele 7 zone cu grototiș și urmăm poteca ce merge la baza uriașilor pereți din acest masiv. După Marele Grohoțiș e rândul formațiunii denumite Cerdacul Stancului a se lasă fotografiată. O dată cu zona "La Prepeleac" suntem nevoiţi să urcăm pe grohotiş mobil aşa că de multe ori facem un pas în sus şi doi în jos. După luptele duse cu acest grohotiş caracteristic Pietrei Craiului, apoi cu pământul din care ieşeau la suprafaţă numai pietre alunecoase, după ce urcăm o porţiune mai dificilă ajutându-ne de lanţul special pus, ieşim în creasta principală.

Foto 4. Învăluire

Acest lucru ne este confirmat şi de prezenţa punctului roşu cu care este marcată întreaga creastă.
Ajunşi la indicatorul către refugiul Funduri constatăm că am făcut 5 ore din Plaiu Foii. Facem o pauză de masă şi apoi începem să înaintăm pe cresta sudică a Craiului. Aceasta ţine până la refugiul Grind 2 şi din toate prezentările pentru acest munte se deduce că ar fi mai dificilă în comparaţie cu cea nordică.

Foto 5. Prin ceaţă

Temperatura este numai bună de mers, nici prea cald nici răcoare, cât să nu consumăm prea multă apă. Pentru că deja e după amiază creasta mai intră în nori, iar spre Făgăraş şi Iezer Păpuşa cerul nu arată prea bine. La un moment dat se aud şi două tunete. Chiar şi aşa vârfurile şi ţancurile pe care urmează să le urcăm ni se arată din când în când.

Foto 6. Pe creasta sudică

Înainte de ora 18 ajungem la primul refugiu de pe creastă, la Grind 2, sub vârful La Om. Aici, practic, se termină partea sudică a crestei şi începe cea nordică.
Pentru a avea rucsaci cât mai uşori cu putinţă am hotărât că dacă nu vom avea loc în refugiu vom dormi afară, sub cerul liber. La ora sosirii doar 3 izolire erau aşezate pe priciuri aşa că sperăm să nu se aglomereze prea tare. Afară, erau montate, deja, 5 corturi. Asfinţitul se apropie şi momentele senine sunt din ce în ce mai dese, iar înainte de a ne pune la somn cerul e înstelat.

Foto 7. Apus văzut de la Grind 2

Cum era de aşteptat, lumea mai soseşte la refugiu, iar în final vom fi 11 persoane pe 6-8 locuri.
Adi e singurul care rămâne să doarmă afară şi bine a făcut; înăuntru a fost mult prea cald şi prea mare înghesuială, aşă că am dormit, din nou, doar câteva ore.
Matinali, la ora 6, ieşim să aşteptăm răsăritul.

Foto 8. Către răsărit

Foto 9. A răsărit!

În curând cerul începe să prindă culoare şi spre est se arată Bucegii, Baiului, Piatra Mare, Postăvaru, Leaota, iar în spatele nostru Iezer Păpuşa şi Făgăraşii.

Foto 10. Ceaţă în vale

Foto 11. Forfota de dimineaţă

După răsărit pornim pe creasta nordică. În scurt timp atingem cel mai înalt punctul al Pietrei Craiului: vârful La Om (2238 m).

Foto 12. Curioasă

Foto 13. Stă la pozat

Foto 14. Privire în spate... către vf. La Om

Facem o poză de grup şi continuăm spre Clăile, Ţimbalul Mic, Ţimbalul Mare. În zona dintre Ţimbale pare să fie cel mai accidentat sector al crestei nordice, poteca turistică fiind presărată cu diverse hornuleţe, brâne sau alte zone expuse.

Foto 15. Sincron

Foto 16. Vf. La Om

După aceastea scoatem beţele de trekking căci poteca devine una obişnuită. La refugiul Ascuţit facem o pauză iar apoi ne pornim spre vf. Padina Popii.

Foto 17. Clăile, Ţimbalele, Ascuţit, Padina Popii

Foto 18. Scrutând zările

Punctul roşu merge mai departe până la vârful Turnu, dar noi părăsim creasta şi intrăm pe triunghi albastru.

Foto 19. Urcare

Foto 19. Coborâre

Foto 20. Roci aşezate paralel

După câteva minute de mers prin jnepeniş marcajul se bifurcă: TA în stânga spre refugiul Diana, iar BA spre dreapta, tot spre Diana, dar pe Brâna Caprelor.
Adi decide ca singur să meargă pe Brana Caprelor, iar restul o luăm pe TA.
Pentru început grotişul mobil să zicem că e destul de prietenos, dar apoi devine duşmanul numărul unu pentru noi. E foarte instabil şi într-o clipă de neatenţie se poate aluneca. Mergem când pe lângă stâncă, când pe lângă jnepeni, tocmai pentru a avea cât mai multe prize. Chinul şi emoţiile unei posibile alunecări durează aproape două ore când ajungem, în sfârşit, în poieniţa în care se află refugiul Diana. Binenţeles că varianta pe unde merge BA e mult mai directă, mai rapidă, chiar dacă şi acolo e grohoţis. De la Diana intrăm pe TG, prin pădure, grăbiţi oarecum să ajungem cât mai repede la izvor, acesta se află la ~30 de minute după pornirea de la refugiu. Bucuroşi de reîntâlnirea unui curs de apă punem de o masă pe cinste chiar în potecă.

Foto 21. La revedere Crai!

Până la izvor se coboară destul de abrupt, iar apoi în jumătate de oră ajungem la Plaiu Foii. Vremea bună din acest weekend a atras multă lume la munte dovadă stând zecile de maşini din incinta cabanei.
Mai ciugulim câte ceva şi pornim spre Cluj pe direcţia: Zărneşti- Şercaia- Făgăraş- Sibiu- Cluj. La Sebeş servim cina la un restaurant, iar apoi nu ne mai oprim până la Cluj, unde ajungem la ora 23.